⬆
Societate
Pagina 92
Politicile culturale – profil de disciplină
Termenul „politici culturale“ are conotaţii peiorative pentru Estul şi Centrul Europei. Experienţa comunismului a săpat în memoria colectivă intruziunea ideologică a politicului în ceea ce, tradiţional, constituia sfera autonomă a artei.
Educaţia între „gîrbaci“ şi moralitatea feminină
Conţinutul educaţiei este una dintre temele de reflecţie ale primei modernităţi româneşti. Instrucţia şcolară se va clădi destul de greu în societatea românească; chiar dacă pe hîrtie se compun legi şi regulamente, în practică puţine „şcoli“ ajung să producă învăţăceii de care modernizarea avea nevoie.
Simona Halep – triumful naţiunii
Toţi avem o părere despre Simona Halep. E normal. Performanţa ei extraordinară vine într-un moment în care multora li se pare că, pe aici, nu prea se mai poate face nimic. Olimpicii de la mate, de la info sau de la fizică pleacă pe capete. Cei mai mulţi vor la şcoli de pe-afară.
Imperiul Latin al lui Kojève – o utopie de neuitat, totuşi
Într-o recentă discuţie publică pe care a avut-o cu domnul Andrei Pleşu la Ateneu (cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Colegiului „Noua Europă“), sociologul german Wolf Lepenies a adus vorba despre un document, deopotrivă provocator din punct de vedere politic şi interesant din punct de vedere cultural.
Politica preţului şi marketing personal
Femeie bătrînă, cu ochelari prinşi cu lînă. În colţul pieţii. Să-mi facă ea una ca asta? Să-mi facă! Zice baba: ultimele căpşuni, maică, pe anul ăsta! Şi vine coana mare şi urlă: babo, de ce ai făcut 7 lei căpşuna? Păi, nu e aceeaşi căpşună! E, nu este – zice aia mare – cum nu este?
Un colegiu care promite şi se ţine de cuvînt
Şcoala românească nu mai are de mult prestigiul de care orice şcoală are nevoie pentru a-şi îndeplini rolul firesc: acela de a livra oameni formaţi armonios şi informaţi, independenţi şi eficienţi, unei societăţi bine pregătite, la rîndul ei, să îi primească.
Lucru nemţesc
Expresia asta (cu varianta „marfă nemţească“) se rosteşte cu toată gura, dînd uşor din cap a admiraţie, cu un licăr în ochi. Se spune aşa cînd te afli în faţa unei maşini, în faţa vreunui obiect electrocasnic care performează, în faţa unei case săseşti, în faţa unei autostrăzi sau în faţa unui ciolan imens pe varză.
Mama mea
Întotdeauna mi-am dorit – şi cred că am şi reuşit – ca, în familia mea, să depăşim „chestiunea generaţiilor“. Adică să nu ţinem cont de obişnuitele prejudecăţi de vîrstă, care implică o segregare a membrilor familiei: în sensul că, evident, cei tineri fac abstracţie de cei mai în vîrstă şi nu-i includ în proiecte comune.
Bani de la Guvern pentru presa bolnavă, dar prietenoasă
Dintre cele aproape 77 de milioane de euro, aproximativ 24 reprezintă aşa-numite proceduri anulate, adică servicii care nu au mai avut loc. Reiese că, în 2013, Guvernul şi sateliţii lui au trimis către media, pînă la proba contrarie, aproximativ 52 de milioane de euro.
Să ne schimbăm stilul de viaţă?
Aveam un amic care pe la 30 şi ceva de ani şi-a schimbat fundamental stilul de viaţă. Înainte, era un tip voinic, mînca cît şapte şi, de cînd intrase într-un mediu de artişti, bea cît şapte, dar nimic nu părea să-l doboare, era ca un trol.
Insula în formă de diamant
Cînd am ajuns pe Insula Wight, cei doi buni prieteni care mă invitaseră acolo mi-au spus, pe un ton conspirativ, că m-am înscris într-un cerc extrem de restrîns: acela al românilor care au pus vreodată piciorul pe cea mai mare insulă britanică, nu mai lungă însă de 27 de mile.
Despre bunăvoinţă...
Se ştie foarte bine că problema absorbţiei fondurilor europene în general – şi nu doar a celor pentru romi – este una cronică în România, ţară care continuă să se afle pe ultimul loc în Europa la acest capitol, în ciuda îmbunătăţirilor înregistrate în ultimul an, anunţate cu mîndrie de premierul Ponta în urmă cu cîteva săptămîni.
Cu ochii-n 3,14
● Exact în prima zi a Campionatului Mondial de Fotbal au intrat în grevă angajaţii aeroporturilor din Brazilia. Solicită, evident, o mărire a salariilor. Şi-au găsit momentul potrivit. La ce presiune e acum pe capul autorităţilor, s-ar putea să obţină lefuri de campioni. (M. M.)
● Cîteva cazuri rare, în care ploile de meteoriţi s-au soldat cu moartea unor animale: o vacă, pe 11 noiembrie 1836, în Macao, Brazilia; un cal, pe 1 mai 1860, în New Concord, Ohio, SUA, şi un cîine, în Nakhla, Egipt, pe
Educaţie modernă sau gloabe şi geremele?
Citind presa zilelor noastre şi aflînd direcţiile Guvernului nostru, am impresia că n-au trecut două secole de la primele noastre strădanii de a intra în modernitatea europeană, prin construirea unui stat modern eficient. La începutul secolului al XIX-lea, Guvernul primelor Regulamente Organice îşi propunea cam acelaşi lucru...
Peisaj vesel
Deci, dacii sînt la temelia catapetesmei lumii. Se dovedeşte zilnic, fără putinţă de tăgadă, că strămoşii noştri nu numai că făceau legea în jumătatea asta de Europă, dar mai sînt şi părinţii a toate cîte sînt şi rîd nevinovate la soare.
Cine ne mai bobinează?
Ăsta-i viitorul, ştiu eu. Avangarda este aici. Nu ştiu de ce totuşi mustăcesc. Cred că încep să fiu exclus din jocurile astea ale foamei. „Sînt pe sănătate!“ – zice un clip. „Sînt pe muzică, sport“ – zice o altă reclamă. Pe bune? Îi vezi pe indivizi călare pe situaţie, nu explicaţii filologice pot da eu, dar mă îndeamnă la muncă imaginaţia.
Pilule pentru moralitate
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, un profesor de bioetică de la Oxford descrie beneficiile pe care le poate aduce intervenţia tehnologiei în planul moralităţii, al fericirii sau al abilităţilor cognitive ale omului. Pastile care pot îmbunătăţi empatia, pilule care îţi ameliorează interesul faţă de persoana iubită, cipuri...
Bună ziua, la revedere
„Te sărut, dragă, ce faci?“ Cele două fete îşi pupă una alteia aerul de lîngă urechi şi despart în două şuvoiul de lume care se scurge la metrou spre peronul de la Victoriei – Berceni. Rîul bălţat de oameni curge nedomolit, le ocoleşte lent pe cele două care-şi pipăie admirativ una alteia ba pletele, ba poala rochiţei.
Arheologie digitală
Dacă aţi utilizat intensiv calculatorul în ultimii 15 ani, probabil că aveţi undeva în casă o colecţie extinsă de CD-uri şi DVD-uri care conţin diferite versiuni de documente din trecutul dumneavoastră digital. Problema e însă că acest trecut digital nu va rămîne pe mediile de stocare numite pentru totdeauna.
Cum îi recunoşti pe turiştii români?
Se apropie vara şi devenim cu toţii, cu sau fără voia noastră, turişti. La mare, la munte, în străinătate. Uneori, pe la sfîrşitul lui iulie, cînd Bucureştiul începe să se golească şi cîrdurile de maşini să se împuţineze, cînd totul capătă un alt ritm şi o lentoare reconfortantă, mă simt ca un turist în propriul meu oraş.
Cît de politizate ne sînt televiziunile?
O televiziune locală ar trebui să aibă mereu în minte faptul că este în slujba cetăţenilor, dar asta se întîmplă destul de rar. „De multe ori, posturile TV locale sînt în slujba celor care le finanţează, sînt mecanisme de propagandă pentru aceştia şi fac abstracţie de nevoia de informaţie a publicului.“
Foamea ca destin colectiv
Se vorbea, cel mai adesea în şoaptă, că lumea asta a lor, socialismul, ar fi fost adusă în România din afară şi că ar fi fost impusă cu forţa şi cu preţul unui număr foarte mare de victime omeneşti. Se vorbea despre puşcării în care s-a suferit mult şi chiar despre o rezistenţă armată la comunism.
Cu ochii-n 3,14
● Potrivit Mediafax, „Un bărbat de 80 de ani, din comuna băcăuană Vultureni, a fost uitat încuiat trei zile în sediul primăriei din localitate, unde se dusese după o adeverinţă, edilul susţinînd că bătrînul s-a simţit bine cît a stat închis în clădire, altfel ar fi deschis o fereastră şi ar fi strigat după ajutor.“ (L. V.)
● Culmea mîncării de spital: o zeamă roşie, cu iz de bulion şi cerculeţe de grăsime, în care nu pluteşte nimic. Pe lîngă asta, macaroanele tot cu nimic ori piureul apos cu dou
Cum am ajuns să-i urăsc pe eroii neamului
După cum bine ştiţi, anul 2014 a fost declarat Anul Brâncoveanu. Pînă aici, toate bune şi frumoase, care ar trebui să se încheie cu cîteva volume de cea mai înaltă calitate, cu expoziţii şi refaceri de conace, biserici şi mănăstiri.
„Basarabia e România!“
Sau: „Basarabia, pămînt românesc!“ Sînt texte pe care le vezi deseori pe pereţii gangurilor, în veceuri publice, pe clădiri din toate oraşele... Entuziasmul nostru public faţă de ceea ce numim „Basarabia“ se limitează, de multe ori, la declaraţii mai mult sau mai puţin înflăcărate.
„Parisul 1900“ – sau sărbătoarea ca simptom al sfîrşitului
În Livada de vişini, pe fond de aşteptare a rezultatelor de la licitaţie, unde se joacă soarta proprietăţii, Liubov Andreevna, cu toate că admite explicit incongruenţa deciziei, organizează un bal. Un bal ce reuneşte invitaţi mediocri, o copie derizorie a petrecerilor de altădată, strălucite şi exaltate.
Ce s-a întîmplat?
Joi m-a sunat Romtelecom-ul. Aşa cum cu o săptămînă înainte m-a sunat Vodafone-ul. Aceeaşi întrebare desprinsă dintr-un scenariu al spaimei între doi amorezi. Aveţi de plătit, termenul scadent este... şi întrebarea stranie: „Ce s-a întîmplat de nu aţi plătit?“
Vorbitul pentru alţii
Am participat recent la una dintre şedinţele Grupului de lectură „Calderon“, şedinţă la care studenţi, avocaţi, profesori sau simpli cititori au vorbit despre studiul lui Titu Maiorescu, „Oratori, retori şi limbuţi“. A fost prima dată cînd m-am întîlnit cu entuziasmul, priceperea, umorul, farmecul, vorba curată şi corectă.
Genul cumsecade
E mai degrabă scundă şi oarecum pătrată. Să aibă la vreo cincizeci şi, dar e bine încleiată, carnea vîrtoasă stă tare ca piatra pe oasele scurte şi zdravene. O măsură de om care-ţi învîrte însă gospodăria într-o secundă – face ciorbe, îngrijeşte la animale şi copileşte la roşii, fără crîcneală.
Adolescenţii şi filmele lor
Se ştie, mulţi adolescenţi sînt pasionaţi de filme. Dar, din cîte ştiu, nu există vreo instituţie care să le dezvolte programatic şi sistematic gustul ăsta: nu învaţă, în mod organizat, despre film, la şcoală. Şi nici nu sînt încurajaţi, explicit, să facă ei înşişi filme – deşi mulţi probabil că ar fi doritori.
Două feluri de pamflet
Mă gîndesc că, la fel ca şi mine, nu vă uitaţi prea des la televizor noaptea tîrziu, la orele la care Mircea Badea, Radu Banciu şi Dragoş Pătraru îşi debitează emisiunile. Nu contează cine ce-a spus, din cele de mai sus. Cei trei au destule în comun, printre care faptul că îşi etichetează emisiunile drept „pamflet“.
Lumea copiilor cu superputeri
Pentru o perioadă scurtă de timp, am predat, la o şcoală particulară, un curs opţional de jurnalism. L-am abandonat din mai multe motive, printre care faptul că eram prost plătită sau că şcoala era departe, la marginea Bucureştiului, aşa că îmi petreceam aproape zilnic mai bine de o oră blocată în trafic.
De „La doi boi“ la Parlamentul European
Ştiam că piaţa e deschisă doar pînă la ora 14, aşa că mă grăbeam să-i prind forfota. În metroul bruxellez, lîngă mine – o familie cu doi copii. Vorbeau franceza şi – după cum erau îmbrăcaţi – nu păreau foarte înstăriţi. În schimb, erau foarte gălăgioşi. Metroul era al lor! M-am gîndit, o clipă, că sînt români.
Cu ochii-n 3,14
● Şeful companiei Levi’s ne sfătuieşte să nu mai spălăm blugii. Cică e mai eco. Mi se pare un pas firesc: de ani de zile, denimul are, din fabricaţie, un aspect jegos. Uneori e stonewashed. Imitaţie de jeg şi imitaţie de spălare. (M. M.)
● Între multe alte forme pe care le îmbracă (şi le încalţă) patriotismul, avem şi un patriotism al picioarelor. Pe bulevardul Cantemir, o prăvălie (cu tricolorul etalat pe suprafaţa firmei) vinde „încălţăminte românească din piele naturală“. (D. S.)
Dali, ciorba şi biata Marguerita
Site-ul Booktopia.ro poate fi unul dintre motivele pentru care eşti recunoscător umanităţii că a inventat Internetul: nu, nu schimbă lumea, nu salvează vieţi, nu strînge bani pentru cauze umanitare. Este doar un site al comunităţii celor care citesc. Pur şi simplu.
Luptă şi epuizare
Nu am crezut niciodată destul, à la Coşbuc, că viaţa e o luptă în sensul cel mai direct posibil. În sensul în care te scoli, în fiecare zi, de dimineaţă, şi, programatic, te lupţi pentru supravieţuire. Supravieţuire pe care o fărîmiţezi şi o porţionezi pe zile, în aşa fel încît în fiecare zi să poţi lupta pentru ceva mic şi concret.
S-a stricat
Omul stă crăcănat, cu mîinile în şolduri, şi se uită dezgustat la peretele băii. Pe jos zace o bormaşină, în praf ruginiu, de cărămidă măcinată şi faianţă zdrobită. „S-a ciobit“, îi spune proprietarului, care se holbează neîncrezător la cele două plăci de faianţă, scumpe, italieneşti, care arată acum de două ori mai scumpe.
Cîteva idei creative de jurnalism
Criza media a curăţat cam tot ce era bun în redacţiile fostelor mari cotidiene româneşti, care, în 2014, se zbat pentru supravieţuire. Totuşi, peste Ocean, aceeaşi criză a generat o serie de idei creative de jurnalism, al căror succes e un motiv de optimism.
Buticuri şi buticari. Nonstop
A început cu o măsuţă pliantă în faţa unei scări de bloc, cu gume Tuborg cu surprize şi sucuri „la carton“, cu pai, aducea marfa din primele angrouri de pe la Voluntari şi Afumaţi, o vreme „a făcut“ Turcia şi a vîndut aur, a avut tarabă la poarta unui liceu, vindea şi covrigi sau ştrudele pentru pauza de prînz a copiilor...
Zîna Blondă
Am 12 ani, o să fac 13 în decembrie. Sînt îndrăgostit pînă peste urechile mele clăpăuge de Zîna Blondă de la bloc. I-am cerut prietenia şi a acceptat regal, la începutul primăverii. O aştept cu entuziasm să iasă de la ore, pentru a o ţine de mînă.
"Dacă nu eşti liber în meseria asta, nu eşti jurnalist" - interviu cu Laurenţiu DIACONU-COLINTINEANU
În acest net de clişee cu care ne-am obişnuit pînă la saturaţie, există însă şi presă de calitate, şi jurnalişti de excepţie. Despre meseria de jurnalist am vorbit, aşadar, cu unul dintre cei mai tineri şi profesionişti jurnalişti din peisajul media românesc, Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, jurnalist la RFI România.
Cu ochii-n 3,14
● Pe site-ul dumblaws.com sînt publicate legi ciudate de prin lume. Cea mai stranie pe care am găsit-o e din statul american Kentucky: „Nu ai voie să vopseşti o raţă în albastru şi să o oferi spre vînzare decît dacă vrei să vinzi şase raţe albastre în acelaşi timp“. (M. M.)
● E foarte frumos şi foarte bine că se organizează tot felul de „nopţi“: a muzeelor, a galeriilor, a institutelor culturale ş.a.m.d. Şi că publicul e foarte numeros la asemenea evenimente. Da’ să nu uităm că Dumnezeu, drăguţu
Să luptăm precum lușcuțele
O nouă direcţie în spaţiul activităţilor didactice cuprinse în programul „Şcoala altfel“: din descrierile lor aflate pe site-urile de profil, te bucuri să vezi că s-au rărit subiectele obosite sau supralicitate, precum dragostea de voievozi sau de munţii patriei, şi că apar încercări îndrăzneţe ale dascălilor de a propune teme practice...
Cuplul middle-aged și normalitatea
Există nişte imagini standard, pe care le percepem în jurul nostru, pe care mai toată lumea le îmbrăţişează şi despre care tindem să credem că reprezintă realitatea, că ce vedem în ele e un mod de viaţă pe care trebuie să-l urmăm, pentru că cei mai mulţi din jurul nostru tot aşa fac.
Mici nedumeriri
Nu ştiu exact ce se întîmplă zilele astea, că văd din ce în ce mai mulţi băieţi cu genţi imense de oraş. Caraghioslîcul prinsese acum mai bine de doi ani pe podiumurile de modă şi se revărsase pe străzile altor oraşe, dar văd că aici continuă în forţă.
Facebook ca sursă de știri
De cîteva luni, newsfeed-ul meu de Facebook s-a umplut de linkuri către tot felul de site-uri de care n-am auzit în viaţa mea. Publicaţii locale (ca Telegrama.ro), blogo-ziare (Robintel.ro), ortodocşi (Neclintit.com), supăraţi (Manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro), dacopaţi (Lupuldacic.wordpress.com) şi nenumăraţi alţii...
Bocitoarele – pe cale de dispariție
Satele Bucovinei poartă în ele un fel de poveste. Şi Creangă, şi Sadoveanu s-ar bucura să audă povestitorii, dar mai ales povestitoarele de-acolo, de unde încep munţii Bucovinei. Aerul tare şi oamenii cu priviri moi te fac să laşi la vedere tot ce e mai frumos în tine.
Leii tineri din corporații
Într-o vineri seara, pe o terasă din Centrul vechi, în timp ce aşteptam un amic, am tras cu urechea la ce se vorbea la masa zgomotoasă de lîngă mine. Erau cinci bărbaţi în jur de 30 de ani, puteai să juri că-s fraţi sau oricum semănau între ei, aveau un aer comun.
Pîine și circ
Trenul staţiona, înţepenit, de zile şi nopţi. Într-un întuneric de tunel de netrecere. Întunericul de fus orar, dar şi de calendar – sfîrşit de decembrie, într-o noapte siberiană a anului...
Odesa în flăcări, calm la Kiev
La Kiev e primăvară. Cerul e albastru, iar soarele se revarsă generos peste Maidan, denumire cu care Piaţa Independenţei din Kiev a intrat deja în vocabularul universal. Acum totul e calm, un calm trist, văzînd strada presărată de fotografiile celor ucişi în urma asaltului trupelor guvernamentale.