Să luptăm precum lușcuțele
O nouă direcţie în spaţiul activităţilor didactice cuprinse în programul „Şcoala altfel“: din descrierile lor aflate pe site-urile de profil, te bucuri să vezi că s-au rărit subiectele obosite sau supralicitate, precum dragostea de voievozi sau de munţii patriei, şi că apar încercări îndrăzneţe ale dascălilor de a propune teme practice, verosimile, atractive: spre exemplu, cunoaşterea unor meserii neobişnuite, preocupări pentru lucrul comunitar, educaţie civică, descoperirea arborelui genealogic etc.
Pe de altă parte, însă, intenţiile bune sucombă nu o dată sub povara unor prezentări stupide, patetice, pe alocuri agramate, cu fraze şi cuvinte care se revarsă bezmetic, sufocant, peste orice minte cît de cît organizată. Spre exemplu: „Complementară activităţilor enumerate a fost redactarea scrisorilor-eseu «Vive les vacances de Pâques», ale cărei obiective sînt: comunicarea, la nivel internaţional, a specificului naţional, a obiceiurilor locale, prin intermediul acestei competiţii online, cu ajutorul structurilor lexicale, morfo-sintactice şi stilistice asimilate în cursul procesului instructiv-educativ, cît şi valorificarea ocurenţelor generate de compararea folclorului zonal cu manifestări ale cutumelor din alte regiuni, accentuînd particularităţile geografice, social-culturale şi religioase.“ Un text mîlos, cu informaţii redundante şi ornamente stilistice lipsite de noimă.
Altă activitate, altă descriere. Este vorba de o acţiune de voluntariat într-o comunitate de bătrîni. De data aceasta, registrul e unul literar-melodramatic, cu emoţii greu încercate şi idei puţine şi fixe. Dascălul pare că a scăpat hăţurile vorbirii şi ale rezonabilităţii (virgula dintre subiect şi predicat şi celelalte virgule aşezate defectuos aparţin autoarei): „Încreţiturile de pe faţa bătrînilor, poartă întreaga istorie şi întregul destin al comunităţii şi în străfundurile lor se află toate visele şi toate speranţele existenţei. În cinstea bătrînilor, care au clădit comunitatea în care trăim să ridicăm, împreună, paharul recunoştinţei, faţă de înţelepciunea, onoarea şi demnitatea umană, întruchipată în imaginea semănătorului de bine şi frumos. Prin acest proiect dorim să exprimăm respectul suprem pentru acest simbol şi întruchipare a imaginii omului care a muncit şi a clădit.“
Alţi bătrîni, alt voluntariat, de data aceasta ceva mai complex. Copiii învaţă mai întîi să mănînce sănătos şi mai apoi să dăruiască resturile celor înfometaţi: „În ziua intitulată «Să mîncăm sănătos» elevii au realizat alimente ecologice cu care au aşezat o masă bogată la şcoală de unde au servit (sic!) împreună. Din surplusul rămas ne-am dus (sic!) la bătrîni şi nevoiaşi şi le-am dăruit şi lor cîte ceva, făcîndu-le ziua mai luminată pentru o clipă.“
O lecţie de educaţie civică are consemnat următorul obiectiv: „Realizarea ciorchinelui cu nevoile oamenilor din comunitate.“
Pentru final, am păstrat un revigorant îndemn: să fim luptători, precum sînt plantele: „GHIOCEII ŞI LUŞCUŢELE sînt flori ce ne inundă cu frumuseţea trăirii lor şi vrem să ne asemănăm, prin tot ce intreprindem, să fim asemeni lor, prin dragostea faţă de ceilalţi, munca, lupta, trăirea pozitivă şi admirarea vieţii reale şi cotidiene.“
Maria Iordănescu este psiholog.
