Nu oricine e făcut să răstoarne lumea întreagă cu pîrghia duhului său. Dar e dată oricui șansa de a intra în serviciul celor care o pot face. Șansa de a sluji un destin mare poate fi începutul unui destin la fel de mare. În afara jocului pică
distribuie
Alte trăsături ale PSD sînt încă și mai pregnant contrare oricărei stîngi europene autentice, ca să nu spun că ele țin mai mult de extrema dreaptă: naționalismul șovin, scos la bătaie mai ales în campaniile electorale, antieuropenismul, abia mascat în declarații fără conținut, cultul șefului – indiferent dacă acesta se numește Adrian Năstase, Liviu Dragnea sau, iată, Viorica Dăncilă –, disciplina de partid care împiedică o critică autentică și eficientă a conducerii. Și să nu uităm de f
distribuie
Cultura pupincurismului deșănțat și a capului plecat pe care sabia nu-l taie nu poate duce la nimic bun. Din păcate, am văzut foarte mulți oameni normali și chiar foarte buni care, odată ajunși în poziții de forță, au preferat să se înconj
distribuie
E nevoie de curaj ca să contrazici idei transformate în adevărate credințe populare.
distribuie
Cu ceva timp în urmă, doamna Andronescu, pe atunci ministru al Educației, a spus într-o emisiune cuvintele care i-au adus și demiterea. Toată lumea știe, reiau doar foarte scurt. Referindu-se la cazul tragic de la Caracal, a afirmat că „pe vre
distribuie
Opinii? Analize? Cercetări? Dialoguri? Investigații? Dezbateri? Confruntări de idei? Răbdarea de a asculta un punct de vedere cu care nu ești de acord? Acceptarea faptului că există și alte idei decît ale tale? Ce-i, bă, cu fițele și cu porcăriile
distribuie
Înregistrarea unei mărci este operațiunea pe care trebuie să o facă orice persoană după ce și-a deschis o firmă pentru a se putea bucura de toate avantajele oferite de către deținerea unei mărci. Prin înregistrarea mărcii la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), proprietarul firmei se asigură că nimeni altcineva nu va putea utiliza respectiva marcă.
distribuie
Dumnezeu ne rînduiește doi cîte doi. Și la Judecata de Apoi va fi mai ușor să ne numere. Allah, care îngăduie poligamia, în momentul socotelilor finale, va pierde mult timp. Într-un articol despre „familia celulară“ (gruparea: mama, tata și copilul) pr
distribuie
Memoria Holocaustului ca reper moral va deveni un simulacru tot mai șters: pe măsură ce muzeele îl vor expune în tot mai mare măsură pe ecrane tactile, acest reper se va goli de conținut. Și, în curînd, vom trăi cu toții în țări „locuite de animale și cerșetori“, care vor vinde căni kitschoase cu Einstein scoțîndu-ne limba.
distribuie
La Paris, la Roma, la Amsterdam, la Barcelona, autorităţile încep să reflecteze la alte modalităţi de încadrare a turismului, ca să nu mai spunem că locuitorii respectivi dezvoltă un fel de turismofobie. Pe insulele Baleare au fost înregistrate cazuri de vand
distribuie
„Nici nu vă pot spune cît de rău a fost“, își amintea Butterfield. „Mă gîndeam: unde dracu’ am nimerit? În Disneyland? Habar n aveam ce avea să se întîmple cu mine în următoarele zile.“
distribuie
Realizările sale vorbesc de la sine. Într-un domeniu în care există numai subiectivitate (îmi place vs. nu-mi place), X are reușite certe. La un moment dat, a alunecat spre politică. A luat de bune sloganurile civice care cheamă la „implicare“ şi îndemnul unora şi al altora de a intra în politică, pentru că „de oameni ca tine e nevoie“. X nu știa, pe atunci, că toți cei care te îndeamnă să te implici te înjură după ce te implici („De ce s-o fi băgat, domnule?“). Asta va descoperi cu
distribuie
524 de cărți noi stau să apară în Franța. Fenomenul numit rentrée littéraire e specific acestei pieţe. Majoritatea titlurilor noi apar între finalul lunii august și jumătatea lunii octombrie. Asta, pentru a fi luate în consideraţie la premiile literare imp
distribuie
S-a văzut, pe de o parte cei care îi criticau pe românii ieșiți în stradă pentru a manifesta împotriva corupției și cei care chiar erau în stradă în primele rînduri, pe un frig de -15 grade. Voi fi tot timpul de partea celor care acționează, cu res
distribuie
Piesa celebră a lui Neil Simon, Biloxi Blues, scrisă în 1984 şi ecranizată în 1988, în regia lui Mike Nickols, cu Matthew Broderick (care jucase şi în spectacol) şi Christopher Walken, este unul dintre cele mai jucate texte contemporane. Partea a dou
distribuie
În copilărie avusese encefalită, boala somnului. O împărțise pe din două, ca un atac cerebral. Brațul stîng era aproape inutil. Putea să meargă, dar își tîra piciorul stîng, trăgîndu-l după ea la fiecare pas. Cînd era entuziasmată, ceea ce s
distribuie
Sîntem în anul 2019 și o explozie nucleară întîmplată la Arhangelsk bîntuie, din nou, Europa. „It’s impossible to live today, / All the places that you loved / They will move in the night / You stumble around but you never find the light. /
distribuie
L’Enfant secret are cultul său binemeritat de „film post-Mai 68“, la concurență cu La Maman et la Putain al lui Jean Eustache, care – logoreic, risipitor – este, vorba aceluiași Serge Daney, exact la fel, doar că pe dos. Într-un fel, descriind fără iluzii refluxul, scăderea entuziasmului și reprimarea violentă a luptei prin electroșoc, L’Enfant secret este filmul garrelian cel mai ancorat în timpul său – și cea mai amară constatare despre acea generație pierdută din cîte au existat. Aceste idei sînt imp
distribuie
O singură carte de interpretare a viselor ni s-a păstrat din antichitate. Pasajul meu preferat ține de visul cuiva care, plecat în străinătate, își construia o vatră, folosind, în loc de pietre, cărți legate cu mortar.
distribuie
Am mai trecut de două ori prin Krapeț, însă n-am stat niciodată, acum am rămas o noapte, fără booking, fără rezervare, ne am oprit la întîmplare la primul -guest house de pe marginea drumului, 50 de leva camera, femeia vorbea o engle
distribuie
Doi gropari care nu arată deloc ca-n romane – poartă veste galbene, reflectorizante și șlapi de plastic – fumează față în față și au o dilemă: „A zis doamna aia să scoatem cu grijă florile, că cică e pă cale de dispariție“, zice unul dintre ei. „Care e, măă?“, întreabă abulic colegu-su. „Florile, mă, a zis că să nu le distrugem, că e pă cale de dispariție.“ „Să dea dracii-n ele, da’ ce flori e alea, mă?“, se miră iar ăstălalt, nemulțumit că are de făcut o treabă delicată. „Dreacu’ să le
distribuie
