La o cafea

Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
image png

Un profesor de-al meu mi-a povestit, cu ani în urmă, un episod din tinereţea lui ieşeană, demn de antologat într-o (nescrisă încă) istorie a progresului mentalităţilor (şi chiar al „tehnologiilor”, aşa-zicînd) pe plaiuri mioritice. Era la începutul anilor ’60 şi, dacă vă vine să credeţi, abia atunci debuta prin urbe un obicei apusean (deşi, să recunoaştem, la origine tot oriental), acela de a merge în oraş, la o cafea. Boierimea locală se delecta, desigur, de secole bune, după cum atestă „izvoarele”, cu minunata licoare, îndeosebi după mesele copioase, dar numai în intimitatea conacelor proprii. Se pare că românii – altfel mari vizitatori de „cîrciumi” şi „hanuri” – nu au dezvoltat, în paralel, şi un concept al „cafenelei”, precum europenii vestici, decît tîrziu. Povestea amintită are ca personaje cîţiva tineri ai acelor ani „proletari”, veniţi, cu burse de stat, la Universitatea ieşeană, de prin diverse sate şi cătune moldoveneşti. Deşi studenţi de ceva timp, deruta lor în mediul urban rămînea majoră, adaptarea la standardele „oraşului” dovedindu-se un proces cultural îndelungat, anevoios şi brăzdat de imense primejdii. Profesorul – coleg cu respectivii juni – observase că pînă şi traversarea străzii devenea, pentru unii dintre ei, o veritabilă experienţă iniţiatică. 

Pe acest fond, un lucru extraordinar se petrecu într-o seară de toamnă. Un student dintr-o serie mai veche (şi, prin urmare, ceva mai avizată în derularea „misterelor Iașiului”) abordă, în cămin, grupul de novici cu o relatare năucitoare. Cică la autoservirea Mioriţa „se băgase cafea la ceaşcă”. „Adică”, explica entuziast omul nostru, „te duci şi comanzi, liniştit, o cafea. Ţi-o aduce ospătarul, frumos, pe tavă, împreună cu un pahar cu apă”. Toţi ascultau, cu gurile întredeschise, ca şi cum ar fi fost părtaşi la dezvăluirea uneia dintre teribilele enigme ale Universului. Fostul meu profesor mi-a mărturisit că îşi construise un bun instinct de conservare (în lumea urbană), ce-l ferea de situaţii penibile. Asculta foarte atent astfel de naraţiuni şi îi lăsa mereu pe ceilalţi să pună întrebările încuietoare. Aidoma lui Moromete (aflat în vizită la Bucureşti), prefera să-şi consume mirările în forul său interior, aprobînd orice, fără obligaţia însă de a şi crede totul. Inevitabilul s-a produs şi în acea inubliabilă seară autumnală. Un băietan roşcovan din echipă, cu bujorii sănătăţii rurale în obraji, îl interogă, la un moment dat, neconvins, pe povestitor: „Şi tu vrei să spui că-ţi aduce ăla cafeaua acolo aşa, chiar cu tot ce-i trebuie? Şi cu mămăliguţă caldă, cu tot?”.

Progresul – o ştie oricine – a fost, dintotdeauna, o chestiune de „naturalizare” a nefamiliarului la familiar. Nu te poţi aşeza în „evoluţie” fără a-ţi lua măcar puţin din „autarhia” atotprotectoare, în care încerci să te ascunzi, fie şi pentru un minut în plus, aşa cum faci în dimineţile geroase, cînd ai vrea să amîni ieşirea traumatizantă din plapumă chiar şi cu două secunde. Ea – autarhia – este ursuleţul tău de pluş, pe care, precum copiii înspăimîntaţi de întuneric, îl strîngi puternic în braţe, inducîndu-ţi, subliminal, ideea că totul va fi în regulă. Nu sînt biolog şi nici antropolog, dar cred că, ştiinţific vorbind, nu sîntem dotaţi – în ciuda aparenţelor istorice, admit – să ne schimbăm abrupt şi radical. Ceea ce unii numesc „obtuzitate”, alţii „spirit refractar”, iar alţii de-a dreptul „retard” nu constituie altceva decît un impuls legitim de autoconservare, înscris în codurile noastre genetice de adîncime. Voi găsi semnificaţia noutăţii doar în măsura în care aceasta îmi va explora, delicat, sensurile ataşate deja, de mine, intervalului obsolet. Înţeleg, altfel zis, „inovația” cu condiţia inexorabilă a prezenţei mele în procesul naşterii sale din „tradiţie”. Cum istoria nu permite – nici măcar în „durata” ei „lungă” – desfăşurarea, en détail, a spectacolului evolutiv, atunci eu, ca individ „captiv” într-un cronotop dat, sînt nevoit să-mi „iau” codurile tradiţiei cu mine, în momentul în care, sub presiunea timpului, „păşesc” în progres.

De aceea, o afirm cu întreaga convingere, atunci cînd copiii proprii vă vorbesc despre „procesoare Intel cu 48 de nuclee”, „graphene”, „bioplanturi cerebrale”, tablet PC-uri”, „tranzistori virtuali nanosferici”, iPhone 4-uri”, „HTML 5”, „cameră foto cu control tactil”, „MP3 Player-uri”, „memorie RAM”, kilobytes”megabytes”gigabytes” şi „pixeli”, nu disperaţi! Retrageţi-vă, o clipă, în sine, inspiraţi profund şi apoi zîmbiţi optimist! Viitorul nu arată aşa de rău cum aţi crezut, poate, privind fugitiv la figura nedumerit-interogativă a adolescentului din faţa dumneavoastră. Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară

Parteneri

Sinner facebook jpg
creier
Cât de repede poate gândi creierul uman? Descoperirea uluitoare care a suprins specialiștii din întreaga lume
Poate că mulți dintre noi ne-am întrebat, de-a lungul timpului, cât de repede poate gândi creierul uman? Potrivit specialiștilor, răspunsul la această întrebare poate să ne surprindă! Se pare că, în realitate, mintea noastră este mult mai lentă decât am putea avea impresia!
12678373 jpg
Dezvăluirile unui general iranian de top privind înfrângerea suferită de Iran în Siria: „Am primit o lovitură foarte mare”
Un general iranian de top a dezvăluit că Teheranul a făcut presiuni asupra fostului dictator sirian Bashar al-Assad, să deschidă un front suplimentar împotriva Israelului, în timp ce acesta lupta cu grupările Hamas în Fâșia Gaza și Hezbollah în Liban, relatează Times of Israel.
8596153 jpg
Rusia s-ar fi prefăcut că îi bombardează pe rebelii sirieni. Declarația unui fost consilier al lui Assad
Un general iranian de top a acuzat Rusia că a mințit Teheranul susținând că aviația sa îi ataca pe rebelii sirieni, în timp ce de fapt bombarda zone pustii, relatează Business Insider.
Bătălie Vaslui. FOTO www.wikipedia.org
Secretele victoriei lui Ștefan cel Mare la Vaslui. Cum a reușit domnitorul unei țări mici să provoace cea mai grea înfrângere din istoria Islamului
Pe 10 ianuarie 1457, în zona numită Podul Înalt, astăzi județul Vaslui, Ștefan cel Mare înregistra cea mai strălucită victorie împotriva otomanilor. Pentru contemporani era cea mai mare victorie a creștinătății împotriva islamului. Mult timp oamenii nu și-a explicat succesul voievodului moldovean.
Rugaciune jpg
Rugăciunea Sfântului Ciprian pentru izbăvirea de vrăji și blesteme! Te scapă de toate necazurile
Rugăciunea Sfântului Ciprian pentru izbăvirea de vrăji și blesteme!
huni wikipedia
Cea mai mare confuzie istorică despre originea etnică a ungurilor. A fost perpetuată timp de câteva secole
Una dintre cele mai mari confuzii în legătură cu orginea etnică a ungurilor a fost perpetuată timp de secole, existând inclusiv un curent de gândire istorică care a încurajat-o până aproape de mijlocul secolului XX. Mai precis mult timp s-a crezut că ungurii se trag din hunii lui Attila.
Poiana Răchițelii, Ținutul Pădurenilor  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (72) jpg
Magia iernii în satele din Munții Poiana Ruscă. Așezările înconjurate de păduri seculare „strălucesc” după ninsori
Deși nu au stațiuni și pârtii de schi, Munții Poiana Ruscă din vestul României rămân atractivi pentru amatorii de călătorii și în timpul iernii. Zăpezile au cuprins crestele, pădurile și micile sate ale pădurenilor, unele rămase aproape pustii în acest sezon.
horoscop sâmbătă 30 noiembrie jpeg
Zodiile care au un weekend de poveste! Vor câștiga o sumă de bani, iar dragostea plutește în aer pentru ele
Vor câștiga o sumă de bani, iar dragostea plutește în aer pentru ele.