Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor

Octavian BUDA
Publicat în Dilema Veche nr. 1037 din 22 februarie – 28 februarie 2024
image

Exact acum un an, la 19 februarie 2023, Nicolaus Copernicus, părintele teoriei heliocentrice şi iniţiatorul astronomiei moderne, a fost aniversat de întreaga lume, cu ocazia a 550 de ani de la naştere. Opusul său revoluţionar, De Revolutionibus Orbium Coelestium (Despre mişcarea sferelor cereşti), a fost publicat cu doar foarte puţin timp înainte de moartea sa. Cu tot destinul său amar, astronomul a mai apucat să se bucure de cartea abia apărută. În schimb, saga post-mortem a corpului savantului, care a trăit în epoca turbulentă a Reformei protestante, este ea în sine un subiect de roman istoric detectivistic à la Umberto Eco sau Dan Brown. Mikolaj Kopernik (în limba polonă) s-a născut la Torun în 1473. După studii la Cracovia, Bologna, Padova şi Ferrara, unde a studiat medicina, dreptul canonic, astronomia matematică şi astrologia, s-a întors acasă în 1503 şi a lucrat pentru influentul său unchi din partea maternă, Lucas Watzenrode cel Tînăr, care a fost episcop al Warmiei (Ermland). La moartea sa, în 1543, la Frombork, un orăşel de pe coasta baltică a Poloniei, Copernic a fost înmormîntat în catedrala locală. Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp. Dar, în secolele următoare, locaţia exactă a mormîntului său s-a pierdut în negura istoriei. 

Catedrala Frombork serveşte drept loc de odihnă pentru peste 100 de oameni, majoritatea fiind puşi în morminte fără nume. Au existat mai multe încercări nereuşite de a localiza trupul lui Copernic, tentativele datînd încă din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Cea mai inedită încercare a fost făcută de însuşi împăratul Napoleon, după bătălia de la Eylau din 8 februarie 1807. Fără succes, însă. Ceea ce se bănuia este că Copernic ar fi fost îngropat într-un anume loc din catedrala Frombork. Mai precis, ca membru al clerului catedralei (în limba greacă, kanonikos), el ar fi putut să fie înhumat lîngă altarul catedralei de care a fost responsabil în timpul diaconiei sale. Acesta este altarul Sfîntului Vaclav (Venceslau), cunoscut acum sub numele de altarul Sfintei Cruci, al patrulea de partea dreaptă a catedralei. Acolo a susţinut istoricul Jerzy Sikorski că s-ar putea afla Copernic. Un demers care aminteşte parcă de povestea, la început foarte implauzibilă, a găsirii rămăşiţelor lui Richard al III-lea într-o parcare din Leicester.

În 2005, un grup de arheologi polonezi a început cu ezitări căutarea. Jerzy Gassowski, de la Institutul de Antropologie şi Arheologie din Pultusk, a fost cel care a condus excavaţiile, şi fără prea mari speranţe. Dar, destul de repede, în apropierea acestui altar aveau să fie descoperite un număr de treisprezece schelete, inclusiv un schelet incomplet aparţinînd unui bărbat a cărui vîrstă a fost apreciată antropologic ca fiind între 60 şi 70 de ani. Scheletul respectiv, destul de deteriorat, a fost apoi identificat, cu prudenţă, ca putînd fi, cel mai probabil, al lui Copernic, iar craniul scheletului a servit drept bază pentru o reconstrucţie facială, desăvîrşită după mult patentata metodă Gherasimov. Începînd cu sfîrşitul secolului al XIX-lea, reconstrucţia facială s-a dezvoltat în cadrul anatomiei şi apoi al medicinei legale şi al criminalisticii, ca metodă de identificare prin tehnica reconstruirii fizionomiei unei persoane (în speţă dispărute), pornind de la forma şi particularităţile elementelor anatomice ale craniului. Metoda constă în refacerea feţei pe baza unui craniu preexistent sau a unui cap scheletizat care mai are ceva ţesuturi mumificate şi se foloseşte în identificarea cadavrelor pornind de la fotografia sau desenul unei persoane date dispărute. Metoda are la bază corelaţii de tip antropometric ce se stabilesc proporţional, în primul rînd între oasele craniului şi musculatura feţei. Experţii criminalişti de la Varşovia, în frunte cu Dariusz Zajdel, au dezvăluit faţa unui geniu: figura unui bătrîn cu nasul proeminent coroiat, aparent rupt la un moment dat şi cu o cicatrice deasupra sprîncenei stîngi. Caracteristici fizionomice care se potrivesc destul de bine cu detalii din portretistica foarte rară a lui Copernic din secolul al XVI-lea. De altfel, cînd savantul a murit în 1543, la 70 de ani, el nu era o celebritate şi doar cîteva urme vizuale ale chipului său au răzbit prin timpul necruţător.

Identificarea morfologică avea să fie însă completată de o cu totul neobişnuită analiză comparativă a ADN-ului. Cum găsirea rămăşiţelor pămînteşti ale unchiului său încă rămîne o provocare, cercetătorii au recurs la un material biologic absolut inedit, ascuns într-o... carte! Carte care însă a aparţinut lui Copernic însuşi! 

La peste 80 de ani de la moartea lui Copernic, oraşul Frombork a fost ocupat, în iulie 1626, de armata regelui Gustav al II-lea Adolf, în timpul Războiului de 30 de ani. Suedezii au confiscat întreaga bibliotecă a catedralei ca pradă de război, iar cărţile au fost duse în Scandinavia, mai întîi la castelul Trei Coroane (în limba suedeză, Tre Kronor) din Stockholm, unde au fost catalogate de anticarul şi polimatul Johannes Bureus Agrivillensis (1568-1652). Ulterior, Gustav al II-lea a donat cărţile Universităţii din Uppsala, pe care o fondase cu cîţiva ani în urmă, în 1620. Un număr de 46 de volume care au aparţinut bibliotecii personale a lui Copernic, numită Collectia Copernicana, se află azi în posesia Muzeului Gustavianum de la Universitatea din acelaşi oraş. O comoară de o valoare inestimabilă!

S-a descoperit apoi, prin 2008, că o carte cu referinţe astronomice folosită personal de Copernic conţinea fire de păr printre paginile sale. Astfel, zece fire de păr au fost găsite într-o carte scrisă de Johannes Stöffler, Calendarium Romanum magnum (din 1518), o carte pe care marele astronom polonez a consultat-o, cu mîna lui, cu multă acribie. Aceste fire de păr au fost analizate ca material de referinţă pentru compararea genetică cu oasele recuperate din mormîntul polonez. Echipa lui Marie Allen de la Departamentul de imunologie, genetică şi patologie de la Universitatea Uppsala a stabilit că ADN-ul mitocondrial din dinţi şi schelet se potrivea matematic cu cel găsit în două fire de păr din carte. 

Cercul s-a închis. După mai bine de 550 de ani, rămăşiţele lui Copernic „cel celest” au fost reînhumate la Catedrala Frombork în 2010. De data aceasta, cu o inscripţie clară. Medicina legală şi criminalistica l-au „redescoperit” pe cel care a iniţiat revoluţia copernicană. Iar reconstrucţia facială ne-a permis azi contemplarea chipului real al unuia din primii oameni care au înţeles cu adevărat cum funcţionează realitatea, care a înţeles esenţa mecanicii cereşti, care a scrutat cu ochii minţii lumina văzută şi nevăzută a universului. Dacă J.R.R. Tolkien ne-a oferit o magică lume imaginară dominată de un „Stăpîn al Inelelor”, atunci epoca Renaşterii ni l-a dăruit pe adevăratul „Stăpîn al Planetelor”: pe Nicolaus Copernicus Torunensis.

Octavian Buda, medic primar psihiatru şi istoric al medicinei, este profesor şi titularul Catedrei de Istoria Medicinei din cadrul UMF „Carol Davila“. Membru în comitetul ştiinţific şi fost preşedinte (2015-2017) al Asociaţiei Europene de Istoria Medicinei şi Sănătăţii. Conduce Societatea Română de Istoria Medicinei din 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
image png

Adevarul.ro

image
O mamă obsedată de eclipsă și-a ucis partenerul și și-a aruncat copiii din mașină pe o autostradă din Los Angeles
O mamă și-a înjunghiat mortal partenerul, luni, în apartamentul lor din Los Angeles, apoi și-a aruncat cele două fetițe dintr-un SUV în mișcare, pe autostradă. Cu câteva zile înainte, într-o postare online, femeia, care este astrolog, numise eclipsa de soare „simbolul războiului spiritual”.
image
Moartea stranie a unei tinere de 22 de ani: a pornit în căutare de stafii și a fost găsită într-o biserică abandonată
O căutare de stafii s-a terminat tragic pentru o tânără de doar 22 de ani din Franța, care a fost găsită moartă weekendul trecut într-o biserică părăsită din Valle d' Aosta, situată în nordul Italiei.
image
Surori siameze, dezvăluiri despre viața amoroasă. Ce se întâmplă dacă una dintre ele moare VIDEO
Deși la naștere cadrele medicale au spus că vor trăi doar câteva zile, două surori siameze, Carmen și Lupita Andrade, au sfidat șansele de supraviețuire și se bucură de tot ce le oferă viața la cei 23 de ani ai lor, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.