De ce n-avea Navalnîi șapcă?

Publicat în Dilema Veche nr. 1037 din 22 februarie – 28 februarie 2024
image png

Urmărind reacțiile apărute după moartea lui Aleksei Navalnîi se distinge un soi de tentativă de relativizare, o încercare de banalizare utilitară și stupidă ieșită probabil dintr-o nevoie de a păstra distanța față de un eveniment a cărui definiție e simplă: avem de-a face cu o crimă

A fost Navalnîi un naționalist rus? Răspunsul simplu e că a fost. A sprijinit invadarea Georgiei în 2008, a vorbit public despre pericolul imigranților din Asia Centrală („gîndaci”) și dreptul rușilor de a fi „ruși în Rusia”, un slogan stupid-semifascist folosit în aproape toate țările în care există politicieni care joacă pe cartea etnică. La un moment dat, după ocuparea Crimeei, avea dubii că peninsula poate fi pur și simplu returnată Ucrainei. 

A-l privi însă pe Navalnîi ca pe un rasist charismatic și o clonă de Putin așteptîndu-și rîndul e totuși o demisie din realitate. Navalnîi a fost, de fapt, singurul produs de succes dintr-un sistem care a anulat orice posibilitate de opoziție democratică. Pînă la ridicarea sa în prim-plan, opozanții Kremlinului au fost sistematic intimidați, alungați sau uciși. Curajul pentru care Navalnîi a devenit cunoscut venea tocmai din traseul lui atipic. Era un activist crescut și format pe stradă, în sectoare marginale ale sistemului politic rus pentru că pe bulevardul central avea loc un singur om. 

Garry Kasparov (jucătorul de șah), și el opozant ferm al lui Putin, se făcuse la un moment dat „frate cu dracul” creînd o mișcare politică împreună cu Național-Bolșevicii. Navalnîi nu a făcut asta, ci venise direct din rîndurile naționaliștilor. Fără o carieră în spate, fără avantajul celebrității obținute în alt domeniu de activitate, era doar unul dintre ei. Dar a avut inteligența și răbdarea să învețe nu numai limba engleză, ci și normele democratice. S-a ridicat dintr-un amalgam sulfuros de oameni cu credințe diverse și în bună măsură neplăcute. A făcut asta reușind cumva să își păstreze energia și umorul. Navalnîi era oricum, numai plictisitor nu. 

A fost Aleksei Navalnîi un naționalist infrecventabil? Sînt unii analiști ruși, în special din Occident, care încearcă să explice diferența dintre naționalismul civic și cel etnic, argumentînd că liderul Opoziției ruse ar face parte din prima categorie. Totuși, întrebarea era valabilă în condițiile în care societatea rusă ar fi produs ceva frecventabil. Dar cea mai mare țară a lumii e mult prea bolnavă pentru a aștepta de la ea orice altceva. Maladia rusească n-are un nume, se hrănește cu cei mai reușiți copii, iar aproape orice tentativă de diagnostic eșuează. Și evoluează. Din rău în mai rău,împrăștiind otravă în toate spațiile în care poate ajunge. 

Cel mai simplu mod de raportare la dispariția activistului și politicianului Navalnîi e să ne raportăm strict la fapte, nu la ce ar fi putut fi, dar n-a fost. Iar faptele sînt simple. Împotriva liderului Opoziției ruse s-a dus o amplă campanie de discreditare în interiorul și în afara țării (declarațiile oficiale ale reprezentanților statului sînt doar o parte dintre dovezi), a fost otrăvit, a supraviețuit, apoi fost arestat și a fost ucis. Omul nu mai e, dar campania de discreditare continuă. La ora la care scriu acest text, cadavrul nu fusese înapoiat încă familiei. Soția lui Navalnîi susține că decesul a survenit de pe urma unui nou atac cu noviciok. Nu cred că are cineva dubii că avem de-a face cu o crimă. Opozanții lui Vladimir Putin au acest straniu obicei de a muri subit de pe urma a tot felul de intoxicații și accidente.

Atunci cînd ne amintim de Navalnîi, ne amintim de un om imperfect (dar cine e perfect?), însă care a reușit pentru o scurtă perioadă de timp – nanosecunde în măsurători istorice – să ofere un pic de speranță. Nu numai rușilor din ce în ce mai imbecilizați sub regimul Putin, ci și ucrainenilor că războiul se poate sfîrși, și occidentalilor că nu e nevoie să se înarmeze iar și să coboare cortine de fier. 

Dacă liderul Opoziției ruse avea sau nu șapcă e prea puțin relevant. N-a apucat să o poarte cu adevărat niciodată. Și cîtă vreme nu a deținut puterea, e un pic absurd să îi reproșăm un viitor la care nu a apucat să ia parte. 

Nu cred că azi schimbarea în Rusia poate fi altfel decît sub forma unui transfer de putere în interiorul regimului. Și, în atari condiții, e foarte puțin probabil ca, după Putin, acea țară să fie condusă de cineva mai puțin cinic. Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada. 

Singurul fel în care Rusia se poate transforma este cel al unui dezastru major care însă nu poate avea loc cîtă vreme Occidentul încă mai ține la piept manualul lui Chamberlain din 1938.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cu ce vom înlocui centralele pe gaze care vor fi interzise în UE. Patru din zece români susţin că preţurile pompelor de căldură sunt prea mari
Patru din zece români sunt de părere că preţul prea mare al pompelor de căldură este principalul impediment în achiziţie. Așa arată un nou studiu făcut în contextul în care centralele de apartament pe gaze vor fi interzise.
image
Istoric înfiorat de traiul primitiv al românilor din Ținutul Pădurenilor: „Credința lor, amintiri ale păgânismului de altădată”
Primele cercetări ample ale comunităților din Ținutul Pădurenilor au avut loc în secolul al XIX-lea. Omul de știință Teglaș Gabor a călătorit în satele izolate din Munții Poiana Ruscă și a rămas uimit traiul localnicilor și de obiceiurile bizare păstrate cu sfințenie de aceștia.
image
A fost votat orașul ideal - lider mondial la calitatea vieții în 2024. București, salt spectaculos în clasament
Pentru al treilea an consecutiv, o capitală europeană a fost desemnată drept „orașul ideal al lumii” dintre cele 173 nominalizate în „Indicele Global al Calității Vieții”. Capitala României se află de asemenea în acest clasament mondial.

HIstoria.ro

image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.