Despre îmbătrînire și alți demoni

17 ianuarie 2024
image

Dacă ar fi trăit în vremurile noastre, Susan Sontag ar fi avut, cel mai probabil, un număr record de „followers”. Și asta pentru că ar fi fost genul de personalitate care ar fi fluierat în biserica clișeelor și ar fi deranjat prin franchețea opiniilor, atitudinea și acțiunile ei, comoditatea intelectuală a lumii. Și ar fi știut și să o facă într-un fel glam, instagramabil. Pentru cine nu o cunoaște și nu a citit-o, documantarul HBO, Regarding Susan Sontag, poate fi o bună familiarizare cu personajul, pentru că filmul reușește să reconstituie personalitatea și intimitatea acestui personaj, care a marcat cultura americană a ultimelor decenii ale secolului XX. Așa că nu e de mirare nici că figura ei reprezintă o fascinație pentru generațiile de azi: ireverențioasă, sclipitoare, curajoasă în opiniile exprimate, fie că e vorba despre artă sau despre libertatea sexuală. 

La Editura Tact, a apărut de curînd, în traducerea lui Vasi Ciubotariu, volumul său de eseuri Despre femei, care reunește mai multe texte scrise și publicate de Susan Sontag între 1972 și 1975. 

N-am mai avut genul ăsta de senzație de la lectura eseurilor Virginiei Woolf: că timpul n-a trecut peste aceste texte, că există un gen observație atît de clară și de profund umană, care va rămîne valabilă multă vreme de acum încolo. 

Textul Dublul standard al îmbătrînirii este una dintre cele mai tulburătoare radiografii ale naturii și prejudecăților sociale legate de felul în care se raportează la vîrstă femeile și bărbații. Și nu doar ei, ca indivizi, dar și societățile din care provin. Și acest fapt nu ține de gradul de evoluare și de modernizare, ci pare mai degrabă tatuat în interiorul creierului și sufletului uman. De fapt, Sontag pune aici degetul pe rană. Pe una perpetuată de la o generație la alta, pe care nici o ipocrizie politică sau culturală n-a reușit s-o eradicheze. Așadar, constatarea de la care pornește Sontag este că frica de îmbătrînire se manifestă diferit, în funcție de gen. Presiunea tinereții o simt mai ales femeile. Bărbații au parte de o mai mare indulgență, pentru ei ridurile nu devin un impediment și nici nu sînt valorizate negativ. Eseul începe de la o constatare cît se poate de concretă: raportul cu vîrsta și felul în care se eschivează o femeie cînd e întrebată cîți ani are. Ceea ce pentru femei pare capătul drumului, în termeni de atractivitate sexuală, pentru bărbați e valorizat pozitiv, în termeni de experiență și maturitate. De altfel, e foarte simplu de verificat valabilitatea eseului lui Sontag. Priviți în jur: veți descoperi mereu cupluri în care el e mai în vîrstă și ea mai tînără, ceea ce a fost și a rămas o normalitate, iar cazurile inverse, mult mai rare, vor părea mereu niște ciudățenii. Apoi, cîte femei singure, educate și independente financiar cunoașteți, cărora le e greu să își găsească parteneri de viață, după o despărțire, de exemplu, și care e situația sentimentală a bărbaților din același segment de vîrstă, 40+, și cu aceeași experiență de viață. 

Am avut o singură prietenă, apropos de exemplele lui Sontag, care, la 25 de ani, îmi spunea că de abia așteaptă bătrînețea. I se părea eliberatoare de toate aceste mecanisme de seducție și căutări și validări. În rest, știu mai ales femei care nu își spun niciodată vîrsta, de teama cifrelor și a rezonanței pe care o pot avea ele în ochii celuilalt. Ca și cînd nu e niciodată suficient ce ești, ci ce pari. Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi. 

Sigur că și aici intervine un determinism social și istoric: în urmă cu 50 de ani (atît de puțin, în fond, doar cîteva generații!) femeile trecute de 40 de ani deveneau bunici și ăsta era cursul firesc al lumii. Și, cu siguranță, aveau un alt raport cu bătrînețea. Acum, femeile la această vîrstă, mai ales din medii sociale favorizate, sînt într-o goană nebună a prelungirii tinereții. Și fac asta instinctiv, aproape, fără să se gîndească la presiunea din spate. 

De aceea, textul lui Sontag e ca un lifting interior. 

image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.