România pitită de lîngă Ucraina eroică

27 februarie 2022
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg

De trei zile privesc neîntrerupt programele marilor televiziuni de știri ale lumii. Știrile despre războiul din Ucraina curg fără încetare. Pe măsură ce trece timpul, sesizez ceva. România, țara europeană care are cea mai lungă graniță cu Ucraina, lipsește din știri. Polonia e prezentă, în plină acțiune. La fel sînt țările baltice. Sprijinul lor pentru rezistența anti-Putin e fățiș. Curajul polonez e admirabil. După ce Putin a amenințat crunt pe oricine se implică activ în sprijinirea Kievului, Polonia a trimis arme și muniție în văzul lumii, cu fotografii puse pe site-ul președinției țării lor! Asta a deschis calea și alte țări europene fac, începînd de ieri, același lucru. Să nu te sperie Putin e primul pas ca să-l învingi pe Putin. De asemenea, Polonia și țările baltice sînt destinațiile în care NATO a trimis imediat cele mai serioase întăriri în cadrul planului de apărare. România, repet, țara cea mai expusă geografic și geo-politic, primește cele mai firave întăriri. În jocul politic și militar din jurul acestei Ucraine care se apără eroic, Polonia și țările baltice sînt prezente. România, nu. De la Varșovia auzim multe. De la București, tăcere. De ce?

Pe surse, aud că președintele Iohannis a fost la golf vineri și – asta știm, nu mai e nevoie de surse – în weekend nu poate fi niciodată deranjat. Nici chiar dacă e război. Nesimțirea sa politică, incapacitatea de a se cupla fie și emoțional cu evenimentele majore pentru țara pe care, printr-o farsă a istoriei, a ajuns s-o conducă, ajunge în asemenea cazuri să fie direct periculoasă pentru securitatea națională. România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate. Condusă de el, România stă la coadă, în pluton, cu capul la cutie. Se pitește. Decide sancțiuni la adresa Rusiei sau acțiuni palide de sprijin ale rezistenței ucrainene abia după ce vreo 20–22 de țări din UE au decis așa. Personal, știu bine cîte parale fac în plan euro-atlantic, în realitate, președintele țării mele, ministrul ei de externe, ministrul apărării, ba chiar, mai nou, și cu primul-ministru încep să mă lămuresc. Sînt unul dintre, poate, puținii băștinași care nu sucombă în fața unor mici fente de PR. Nu leșin de mîndrie cînd îi văd pe șefii țării mele 30 de secunde la CNN sau într-o poză cu Blinken. Îi las pe alții, interesați sau doar naivi, să savureze superbia liderilor dîmbovițeni încîntați de aceste nimicuri. Îmi zic că, ghinion, asta am avut, asta am ales și trec mai departe, îmi văd de ale mele. Dar de data asta e groasă!   

Adevărul e că „laboratoarele” politicii externe bucureștene, pline de specialiști cu doctorate în toate cele, au mizat pe faptul că Putin nu va ataca. Dacă va ataca, va face ceva zgomot în Donbas, dar nu va fi un atac la scară mare. Apoi, cînd era clar că va ataca la scară mare, au crezut că Putin îi termină rapid pe ucraineni. Acuma, surpriză, ucrainenii rezistă! Dar „laboratoarele” nu știu cît, așa că stau cuminți, joacă prudent. Eventual, golf, ski – jocuri. Pe măsură ce trece timpul, se conturează, însă, o altă perspectivă: să vezi că e posibil că cel mai curajos și mai motivat cîștigă. Sigur, Polonia e genul de țară care mizează pe curaj. Noi, avînd în frunte golferi și pufăitori de trabuc sfătuiți de gradați cu mintea împărțită între analiza strategică și combinații bănoase private („pe spațiul estic”, că „pe vestic” nu se prea poate), mai degrabă fricoși cînd e vorba de ruși, dar voinici nevoie mare cînd e de strivit cîte un gîndac autohton, mizăm pe frică. Și stăm pitiți. Contrazicem cu fervoare geografia ținîndu-ne respirația și închizînd ochii cînd se întîmplă ceva important în jurul nostru. Să vedem în cruntul război din imediata noastră vecinătate o șansă (oportunitate, îi zic strategii noștri) ca să jucăm un rol și mai important în cadrul alianțelor noastre? Nu. Mai bine stăm pe net și vedem ce se mai scrie.

Recunosc, am o părere foarte proastă despre poporul din care fac parte și nu am ezitat niciodată să o exprim. Dar acum, văzînd modul în care se mobilizează singur, fără Guvern și fără Președinte, ca să fie solidar cu ucrainenii ajunși la necaz, simt altfel. Simt un moment excepțional de solidaritate românească – cît de rare sînt! Ceva ce se apropie de ceea ce am simțit la Revoluția din 1989. Oameni solidari și generoși – asta e ceva destul de neobișnuit la noi! În orice caz, românii au instinct mai bun decît adunătura care face politica țării. Instinctul românilor spune ceva clar: dacă Ucraina cade și Putin ajunge să-și pună acolo un guvern marionetă, se va instala cu trupe și baze militare pe teritoriul ucrainean și foarte repede va da marea lovitură, cea la care visează de ceva timp: va încerca soliditatea NATO. Cum e un mare maestru al dezbinării, planul lui e previzibil. Va ataca o țară NATO mică, ușor de bătut, din periferie, să vadă dacă țările mari chiar sînt dispuse să se sacrifice pentru ea. Te uiți pe hartă și îți dai seama că există două viitoare direcții de invazie pentru Putin, după ce va fi învins Ucraina: spre baltici sau spre România. Ia ghici care dintre aceste țări e mai mărginașă în toate alianțele Vestului?

Articolul 5, inima NATO, a funcționat foarte bine ca descurajare vreme de 80 de ani. Dar acum, mai funcționează? Vor veni americanii, francezii, britanicii să se lupte cu rușii într-una dintre aceste țări? Să recunoaștem că noi înșine ne punem adesea, în sinea noastră, această întrebare. Sigur că aliații zic că da. Putin, însă, va miza pe omeneasca distanță de la vorbe la fapte. Va îndrăzni? Sigur! Comportamentul lui, tipic pentru patologiile cele mai distrugătoare ale dictatorilor, nu lasă urmă de îndoială că ar îndrăzni oricînd.

Adevărul e că n-ai de unde să știi – poate că articolul 5 va funcționa sau nu. Noi credem azi că NATO va funcționa pentru situațiile pentru care a fost creată. Dar nu-i așa că-i mai bine să nu ajungem să punem articolul 5 la încercare de-adevăratelea? Iată de ce, pentru România în mod direct, e crucial ca Putin să piardă acest război în Ucraina. Sau, măcar, să nu se întîmple acolo ce vrea el. Românii simt asta, știu asta. Liderii lor politici, se pare că nu. Românii sînt gata să ajute rezistența ucraineană chiar dacă președintele e în weekend și „laboratoarele” studiază strategii călduțe, de pitire. O conducere responsabilă a României ar fi sprijinit vehement, politic și material, guvernul ucrainean. Președintele României ar fi trebuit să fie zilnic la telefon cu președintele Zelenski. Mai ales în ultimele luni, mai ales acum! Ar fi trebuit să fim umăr la umăr cu Polonia, cu care altădată ne coordonam strategic în proiecte europene și transatlantice majore. Dar vremea aia a trecut (cei care știu la ce mă refer, înțeleg bine)...

Să ne ajute Dumnezeu! Să ne ajute NATO! Să ne ajutăm noi, românii, între noi! Și să știm bine că mare bază pe doctorii ăștia de la butoanele țării nu ne putem avea. De altfel, nu mă îndoiesc că la vreo mare restriște o taie primii...

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.