Anda DOCEA

Să-i facem să supraviețuiască.

E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.

Mai știm să fim recunoscători?

Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.

Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.

Versiuni diferite ale aceleiași povești, adevărate toate.

Din studenție și pînă nu demult, aș fi putut fi președinta unui fan-club Pîine și produse de patiserie.

„Performing 89. Stări de deziluzie” este titlul expoziției organizate de Institutul Prezentului în spațiul FABER din Timișoara.

Iluziile noastre se împletesc strîns cu ale celorlalți, iar partidele se termină întotdeauna cu remiză.

Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.

Tehnica Pomodoro am eliminat-o rapid, pentru mine este suficient de stresantă alarma de dimineață încît să mai pot tolera alte întreruperi sonore de-a lungul zilei.

Bine remarcă Andrei Pleșu, „mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins”.

Treci de 40 de ani și abia atunci începi să te întrebi ce îți place cu adevărat.

Am devenit adult și am pus traiul de una singură înainte de orice altceva.

Povestea personală a fiecăruia reprezintă cea mai bună sursă de inspirație.

Oamenii se schimbă nu cînd le-o cere altcineva, ci doar dacă vor, pentru că ei decid așa.

Găsirea și cultivarea chimiei pînă ajunge la rangul de prietenie apropiată pretind de la noi, precum toate lucrurile care contează, timp.

Cele mai izbutite vacanțe au fost cele în care am plecat singură, fără să anunț pe nimeni.

„Spune-mi ce nu poți uita, ca să-ți spun cine ești” ar fi o temă potrivită cînd vrei să cunoști un om.

Am crezut că astfel de ritualuri nu se pierd și îmi vor aduce mereu la fel de multă bucurie.

Ne punem inima la loc cum putem mai bine și ieșim la defilat cu ea prin lume.

Oamenii atinși de patima colecționării au destine care merită să fie cunoscute.

Colecționarii, de obicei, trăiesc într-o lume invizibilă, plină și ea, la rîndu-i, de conexiuni la acest univers unic, al lor.

Scriam, nu demult, că obstacolele care apar pe drum sînt, de fapt, povestea.

„Puștiul ăsta are suflet”, spunea Bob Dylan despre Kurt.

Am avut un singur prag mai greu de trecut psihologic, înainte să împlinesc 40 de ani, aș fi vrut să trag de vîrsta cu 3 la nesfîrșit.

Sîntem cei care s-au mutat la începutul fiecărei toamne și au lăsat fîșii din ei în orice loc, promițîndu-și că data viitoare va fi altfel.

„Dacă sîntem văzute trebuie să fim plăcute pentru bărbați și acceptabile pentru societate.”

Săpînd după aur, s-ar putea să găsim diamante.

E posibil ca scrisul să nu te ducă nicăieri, în această lume.

A învăța să cerem este ceva ce vine tot cu vîrsta.

Am putea accepta că regretele au un caracter inevitabil.

În 1993, cînd revista era la cele dintîi numere, mă aflam la început de liceu.

Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.

Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.

Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.

Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se.

Ne găsim motivații desăvîrșite din punct de vedere arhitectural ca să nu recunoaștem că, undeva pe parcurs, n-am tras de cîrmă în direcția bună.

Trăiesc într-un oraș mare, încap în el singurătăți multe.

Despre multe lucruri am crezut că, dacă reușesc să le obțin, mă vor face să mă simt ca într-o zi de Crăciun care nu se termină nicicînd.

Toxicitatea apare cînd ne sînt încălcate limitele.

„Putem mînca orice atîta vreme cît știm de ce o facem și ne oprim atunci cînd trebuie.”

Să acuzi toxicitatea înseamnă să te revolți împotriva tiraniei, să te bați pentru libertate.

Din păcate, mîncarea devine și recompensa cea mai la îndemînă, iar alimentele cele mai ieftine din magazine sînt, de multe ori, și cele mai nesănătoase.

Pînă la vîrsta de mijloc școala s-a încheiat, căsniciile s-au făcut și, uneori, desfăcut sau au rămas o poveste, copiii au apărut sau nu s-au mai întîmplat.

Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.

Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.

Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.

Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.

„Toată existența noastră de artiști interpreți este o căutare continuă.”