Să privești pînă cînd vezi

Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
Domnișoara Pogany © A. Docea
Domnișoara Pogany © A. Docea

Am ajuns la Timișoara pentru prima dată săptămîna trecută, cu un motiv mai mult decît așteptat: cea mai importantă expoziție dedicată lui Constantin Brâncuși din ultima jumătate de secol – Brâncuși: surse românești și perspective universale, parte integrantă a programului cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Dincolo de lucrările excepționale expuse, unele pentru prima dată în România, aduse de la mari muzee internaționale (Galeria Tate – Londra, Centrul Pompidou – Paris, Fundația Guggenheim – Veneția), de la Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă din Craiova ori din colecții private, am avut și o curiozitate personală: de a cerceta îndeaproape în ce constă misterul din operele lui Brâncuși.

Reală nu este forma, aparența, ci ideea, esența lucrurilor, era de părere Brâncuși, iar operele sale, imposibil de încadrat concret într-un curent artistic, simple și sofisticate în același timp, urmăresc această esență. Expoziția de la Timișoara, dedicată etapelor parcursului său artistic, marchează o simbolică întoarcere la origini a lui Brâncuși, punînd accentul pe perioada formării sale în România, dar și pe dialogul constant cu țara sa natală, pe care, prin creație, o duce într-o lume fără frontiere. Istoricul de artă Doina Lemny, fost muzeograf-cercetător la Centrul Pompidou și curatoarea expoziției Brâncuși de la Timișoara, a evocat una dintre caracteristicile principale ale operei lui Brâncuși: aceea că, deși fascinat de artele primitive și revenind mereu la ele, artistul și-a cîștigat, prin ideile sale, locul în modernitate.

Am văzut expoziția cu două zile înainte de deschiderea oficială pentru public, în turul pentru presă. De trei ori la rînd, cu trei ghizi diferiți pentru că, practic, am uitat să mai ies din spațiul și din atmosfera ei. Ultimul dintre ele am avut privilegiul să fie condus de Doina Lemny, dedicat fiind jurnaliștilor străini care au venit de la numeroase publicații importante (Le Figaro, Le Monde, Financial Times). Din întrebările lor suplimentare mi-am dat seama cît de bine cunosc atît opera, cît și viața lui Brâncuși – de regulă, voiau doar să mai primească niște detalii. Mi-a atras atenția faptul că mulți aveau carnețele de felul celor în care se scria în presa de altădată și notau rapid, aproape în timp real, citeț, cu rînduri aliniate perfect. 

Cînd m-a întrebat una dintre colegele mele jurnaliste ce mi-a plăcut cel mai mult, nu am ales o lucrare anume. Cred că senzația pregnantă cu care am rămas este că, în cazul lui Brâncuși, nu poți separa artistul de opera lui. Că și el era simplu și sofisticat, în același timp. Creator de forme pure, dar în care nimic nu este lăsat la voia întîmplării. Inimitabil.

Sărutul © A. Docea
Sărutul © A. Docea

Sărutul din 1907, lucrare adusă de la Muzeul de Artă din Craiova, marchează desprinderea lui Brâncuși de Auguste Rodin, în atelierul căruia lucrase ca practicant cîteva luni la începutul acelui an, și adoptarea unui nou limbaj sculptural – trecerea la cioplirea directă și reducerea chipurilor la semne care par oglindite. Motivul sărutului exista și la Rodin, detaliat, dar Brâncuși a încercat să profileze pe un bloc de piatră imaginea celor doi iubiți în fuziune, în amintirea „tuturor perechilor care s-au iubit pe pămînt mai înainte de a-l părăsi“, după cum declara. Seria a terminat-o aproape patru decenii mai tîrziu, în 1945, cu Piatra de hotar, o lucrare maiestuoasă, care pînă acum nu a părăsit niciodată atelierul, formată din trei blocuri mari de piatră cu motivul sărutului. Lucrarea are și o dimensiune politică, dat fiind anul în care a fost definitivată, marcînd, se pare – pentru că Brâncuși nu obișnuia să se explice –, tristețea pentru teritoriile pierdute de România. Ochiul, considerat oglinda sufletului, are aici un caracter liminal – cele două jumătăți de cerc, adică sufletele, se întîlnesc, în același motiv prezent și pe Poarta sărutului, semn cu care Brâncuși își încheia scrisorile de dragoste.

Piatra de hotar © A. Docea
Piatra de hotar © A. Docea

Una dintre poveștile de amor a fost cea cu pictorița unguroaică Margit Pogány, care, la începutul anului 1910, i-a făcut o vizită lui Brâncuși în atelierul său din Paris. Sculptorul lucra la un bust al lui Narcis, preocupat fiind de tema întoarcerii către sine. Tînăra exoftalmică s-a recunoscut cumva în lucrare și, stimulat de acest fapt, Brâncuși a adaptat-o la ochii ei. Domnișoara Pogany a cunoscut multe variante cu Margit ca muză, plimbîndu-se prin atelier, cu părul prins, așa cum îi cerea Brâncuși, mereu nemulțumit de rezultat și atingînd-o doar cu privirea. Idila care se înfiripă între ei o face pe Margit să simtă la un moment dat nevoia de distanță. În 1912, Brâncuși termină bustul pe care ea i-l comandase la plecare, versiunea în bronz, nu în marmură, și i-l trimite. Doi ani mai tîrziu, încearcă fără succes să o întîlnească la Budapesta, lăsîndu-i un bilet în ușa atelierului. A continuat să reia în lucrări chipul ei, cu mîini împreunate și ochi care privesc spre interior. Margit Pogány a sfîrșit prin a-și vinde bustul pe care-l primise de la Brâncuși Muzeului de Artă Modernă din New York, dar imaginea ei a rămas pentru totdeauna proiectată în istoria artei.

Peștele © A. Docea
Peștele © A. Docea

„Dacă i-aș face aripioare, ochi și solzi, i-aș încetini mișcarea și v-aș bloca într-un model sau o formă a realității. Eu vreau doar sclipirea spiritului său“, spunea Brâncuși despre lucrarea sa Peștele, apărută în prima ipostază simplificată în 1922, tocmai din dorința de a reprezenta mișcarea fizică în sculptură. Poetul Ezra Pound scria în The Little Review: Brancusi Number că „Brâncuși meditează asupra formei pure eliberate de orice fel de gravitație terestră“, de aceea, din anumite unghiuri, peștele pare să leviteze. În cadrul expoziției de la Timișoara există chiar și o filmare cu Brâncuși rotind manual baza unei astfel de lucrări și demonstrînd că volumul pare să i se diminueze, în mișcare.

Măiastra a fost prima lucrare dintr-o serie de treizeci de ani a păsărilor și arată legătura profundă a lui Brâncuși cu creația populară, literară și plastică. În credința din basme, pasărea măiastră era capabilă să rezolve miraculos situațiile dramatice și să se metamorfozeze în prințesă, prin cîntec. Motivul acestei păsări apare și în alte culturi, dovedind, o dată în plus, universalitatea creației brâncușiene. Șlefuind pasărea, simplificînd-o, după zeci de versiuni, Brâncuși o transformă nu în prințesă, ci într-un fel de navă spațială, gata să părăsească pămîntul de care mai e țintuită printr-un punct minuscul de contact. Pasărea în văzduh este titlul lucrării care a marcat victoria artei moderne, prin procesul deschis împotriva Biroului Vamal al SUA, pe care Brâncuși l-a cîștigat. Sculptorul trimisese o variantă a Păsării în văzduh de la Paris la New York, pentru o expoziție și, deși legea americană permitea intrarea operelor de artă în SUA cu scutire de la achitarea taxei vamale, lucrarea lui Brâncuși nu a fost recunoscută ca atare. Ba mai mult, au trecut-o în documente drept „obiect de uz casnic fără utilitate“. Titlurile vremii sînt și ele de colecție: Whatever This May Be – It Is Not Art, Uncle Sam Can’t See It ori If It’s a Bird, Shoot It. Se pare că „în 1920, opera lui Brâncuși era un autentic «obiect neidentificabil»“, după cum scrie eseistul și criticul George Banu.

Pasărea în văzduh © A. Docea
Pasărea în văzduh © A. Docea

Unul dintre cei care l-au susținut ca martor pe Brâncuși în acest proces, cîștigat în noiembrie 1928, a fost Edward Steichen, fotograf și pictor datorită căruia Brâncuși a decis să-și fotografieze singur lucrările, pentru a le pune în valoare cum se cuvine, și chiar să-și instaleze propria cameră obscură. Se întîmpla în 1922, cînd nu i-a plăcut felul în care au fost încadrate creațiile sale într-o galerie de la New York, unde fuseseră combinate cu picturi ale lui Picasso. A devenit pasionat și de această artă, realizînd inclusiv autoportrete și fotografii cu florile pe care le dăruia persoanelor iubite, iar pe unele cu sculpturi ale sale, pierdute între timp, le trimitea în România sub forma unor cărți poștale. 

Expoziția Brâncuși de la Muzeul Național de Artă Timișoara, care este deschisă pînă la 28 ianuarie 2024, aduce în fața publicului în jur de 100 de lucrări – sculpturi, fotografii, schițe, materiale de arhivă sau filmate, care încearcă să spună povestea vieții lui Brâncuși, un artist mereu într-un dialog direct și tandru cu materia. Operele lui vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei. „Nu căutați forme obscure, nici mistere. Eu vă dau bucurie pură. Priviți-le pînă cînd le veți vedea“, e sfatul rămas de la Brâncuși într-o însemnare din atelier. 

image

În cadrul Festivalului European de Teatru Eurothalia, am avut ocazia să văd, la Timișoara, spectacolul Scînteia unui negru rîu / Destellos en un río negro, un one-woman show interpretat de actrița chiliană Gabriela Arancibia, în regia Carolinei Pizarro, adus de Ikarus Stage Artists din Danemarca. Este o călătorie împotriva rîului negru al uitării, cu „pești alunecoși precum amintirile“, prin reconstituirea poveștilor unor femei care, în timpul dictaturii militare a lui Augusto Pinochet, din Chile, au avut curajul să se îmbrace în haine bărbătești pentru a putea avea meserii interzise pentru ele, cum ar fi scriitoare, corespondentă de război sau interpretă de jazz, chiar dacă sfîrșeau în închisoare, torturate și ucise. În căutarea misterului din operele lui Brâncuși, m-am cufundat de trei ori în expoziția pusă în scenă după planurile arhitectului Attila Kim, cu draperiile, mocheta și pereții concepute astfel încît să semene cu un atelier imens. M-am simțit într-un rîu întunecat al timpului, în care lucrările lui Brâncuși scînteiau din loc în loc, ca niște cîrlige de pescuit amintiri.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Parteneri

Lamine Yamal jpg
Barcelona are un nou număr 10. Cu cine s-a prezentat Lamine Yamal la semnarea noului contract
Lamine Yamal (18 ani) a devenit noul număr 10 al Barcelonei.
519393513 1052367033749987 3245534251660727445 n jpg
Academia de Poliţie, făcută praf de furtună. Europol acuză „lucrări cu zilieri” și cere demisii. VIDEO
Furtuna violentă de joi seara a făcut ravagii la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, unde acoperișul a fost smult, iar mai multe camere au fost inundate. Sindicatul Europol acuză un „sistem putred”
furtuna nori jpg
Furtunile mătură nordul și estul țării: județele vizate de cod roșu și portocaliu
Meteorologii au emis vineri dimineață, 18 iulie, mai multe avertismente de cod portocaliu și roșu de furtună valabile în mai multe județe ale țării.
Lindsay Vonn 4 jpg
Campioană la schi alpin, dezbrăcată pe covorul roșu. Moment stânjenitor pentru Lindsay Vonn, la gala ESPY
Lindsay Vonn, campioană la schi alpin, a fost prezentă, miercuri seară, pe covorul roșu la gala ESPY, desfășurată la Dolby Theatre din Hollywood.
foto fb cseke attila
Zeci de mii de posturi din primării urmează să fie eliminate, anunță ministrul Dezvoltării. „Poate nu trebuie să avem consilier la fiecare viceprimar”
Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a anunțat joi, 17 iulie, faptul că vor fi desființate zeci de mii de posturi din organigramele instituțiilor locale, inclusiv din cabinetele aleșilor locali.
Respiratie urat mirositoare FOTO Shutterstock jpg
Când respirația miroase a lac de unghii și amețești fără motiv: semnele bizare, dar ascunse, ale glicemiei ridicate. Ce e de făcut
Amețeli fără motiv, respirație cu miros de acetonă, pete ciudate pe piele? Descoperă cele mai neașteptate semne ale glicemiei crescute și ce e de făcut înainte să apară complicațiile.
donald trump jeffrey epstein 1992 jpg
Trump i-ar fi trimis lui Epstein o scrisoare cu un desen obscen de ziua lui. Reacția președintelui la dezvăluirile WSJ
Wall Street Journal a dezvăluit joi, 18 iulie, că președintele Donald Trump i-ar fi trimis o colecţie de scrisori oferite lui Jeffrey Epstein cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani în 2003 și un desen al unei femei dezbrăcate.
fotovoltaice instalator acoperis Foto Kilowat jpg
Gospodăriile pot beneficia de tehnologia bateriilor. Independența energetică devine tot mai accesibilă
Trebuie să investim în continuare în partea asta de stocare de energie, pentru a putea fi cât mai independenți energetic, spune Răzvan Copoiu, director executiv al companiei ENEVO.
completare optiuni liceu fisa inscriere   foto alina mitran (1) jpg
De ce e important să alegi bine liceul pentru copilul tău. Consilier: „Dispărând motivația, dispare și dorința de a învăța”
Este din nou acea perioadă din an când absolvenții de gimnaziu așteaptă cu emoție repartizarea la liceu. Dacă ajung sau nu în locul potrivit depinde pe de o parte de media de admitere, iar pe de alta de opțiunile exprimate. Ce ar trebui să conteze atunci când fac opțiunile.