„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
image

Mario Martone este regizor de teatru, cinema și operă. A creat compania de teatru Falso Movimento în anii ’80 și a fondat, împreună cu Toni Servillo, Compania Teatri Uniti, prin care a realizat primele sale filme independente. Mai tîrziu, a devenit directorul teatrelor din Roma și Torino. Mario Martone a realizat două filme plasate în secolul al XIX-lea care au atras milioane de spectatori, a pus în scenă opere în cele mai mari teatre din lume și a continuat să experimenteze limbajele artistice. În timpul pandemiei, el a adaptat pentru televiziune Bărbierul din Sevilla și Traviata. Filmul Nostalgia, proiectat în premieră la evenimentul Les Films de Cannes à Bucarest, redă povestea  lui Felice Lasco (Pierfrancesco Favino) care, după patru decenii de absență, se întoarce în oraşul natal Napoli. Protagonistul redescoperă locurile copilăriei, legile nescrise ale oraşului şi un trecut care încă îl bîntuie.

Ați filmat în Napoli trei filme. Nostalgia, cel mai recent titlu proiectat la București în premieră și în prezența dumneavoastră, s-a bucurat de un mare succes. Cum s-a modificat  orașul natal de-a lungul timpului? Dar cartierul Rione Sanità?

M-am născut în Napoli, e orașul copilăriei și al adolescenței mele și locul pe care îl știu cel mai bine din lume. E ceva organic să lucrez cu amintirile mele și, în același timp, Napoli e un oraș fabulos, mediteraneean, european și foarte special. Doar că eu nu îl văd astfel, ci ca pe un oraș care ar putea fi situat oriunde, încerc să nu privesc doar excepționalitatea napolitană, ci să observ dimensiunea umană a locului, oamenii pe care îi cunosc, binele și răul care se amestecă pe străzi, amintirile, mirosurile, aromele orașului.

Ați introdus în scenariu și  elemente autobiografice?

Nu în mod direct, dar în fiecare din filmele mele există și o componentă autobiografică, în povestea lui Felice nu e nimic care să aibă de-a face cu viața mea, dar mă recunosc în felul său de a vedea și de a înfrunta lucrurile.

Ați respectat întocmai firul epic al romanului omonim scris de Ermanno Rea sau ați optat pentru o adaptare liberă a textului?

Am respectat în sensul în care eu, cînd îmi propun să fac un film după un roman, îmi propun să respect acel roman. Și aici, „a traduce înseamnă a trăda”, și a trebuit să regîndesc în mod cinematografic textul. De cîțiva ani scriu scenariile împreună cu soția mea Hyppolita de Mayo. A fost o întîlnire foarte importantă în viața mea, nu doar din punct de vedere uman, ci și artistic. Am scris împreună multe scenarii, am început cu filmul despre Leopardi (2014, nota red.), iar la Nostalgia am reorganizat împreună cartea.

Ermanno Rea nu a fost atît romancier, ci mai degrabă jurnalist și eseist, iar Nostalgia, cartea apărută în 2016, e plină de digresiuni sociologice și antropologice. Aș adăuga că atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.

Nostalgia
Nostalgia

Care e filmul dumneavoastră preferat inspirat de un roman?

Îmi plac toate filmele lui Stanley Kubrick.

Nostalgia cuprinde o serie de flashback-uri filmate în alb-negru care redau amintirile protagonistului Felice Lasco. Cum lucrează memoria asupra personajului și ce rol are în arhitectura scenariului?

Memoria crește progresiv în film și, ca și cum s-ar săpa, la început avem un teren pe care personajul merge, apoi la un moment dat e ca și cum ar apărea o sapă pe care o folosește și, pe măsură ce avansează, ajunge să sape tot mai adînc. Memoria funcționează uneori așa, dar cîteodată îți amintești tîrziu de unele lucruri, cîteodată prea tîrziu. Ce mă impresionează pe mine sînt bătrînii care își pierd memoria „cea mai recentă”, dar o cîștigă pe cea îndepărtată. Relația noastră cu memoria și cu nostalgia este ca o relație cu o țare străină pe care am lăsat-o în urmă. Uneori regăsim lucruri, alteori nu. Faulkner a mers mult pe ideea asta, nu?

Nostalgia este un anti-titlu căci Felice Lasco, deși e realizat în carieră și are o soție frumoasă în Cairo, vrea să revină definitiv în Napoli. Ce îl face să se cufunde în abisul amintirilor neplăcute din trecut? 

Acesta este misterul cărții lui Ermanno Rea, deși, la început, motivul revenirii lui Felice este mama bolnavă care își așteaptă sfîrșitul. După moartea mamei, Felice ar fi trebuit să plece din casa copilăriei care oricum nu mai exista. În schimb, el rămîne și cred că una din cauze este senzația de vină pe care o are față de prietenul lui Oreste. Vrea să-și regleze conturile cu el. Dar și după ce îl întîlnește pe Oreste și are loc prima confruntare, Felice cumpără o casă, vrea cu adevărat să se întoarcă cu soția lui acasă, la Napoli. El rămîne prizonierul memoriei, însă legătura lui cu rădăcinile puternice ale familiei reprezintă un lucru frumos.

Există în film destule similitudini între cartierul Sanità și Purgatoriul lui Dante. Cum ați gîndit această paralelă?

Chiar preotul catolic din film e un fel de Virgiliu care îl călăuzește pe Dante, care ar putea fi Felice. Personaj solar, preotul e o călăuză, ca să facem și legătura cu filmul Călăuza al lui Tarkovski. Felice nu ar putea să reintre în cartierul sumbru Sanità fără un ajutor, iar purgatoriul de care vorbiți este evident și datorită personajelor reale pe care le-am creat, filmînd străzile exact așa cum sînt ele, de aici vine și latura documentară a poveștii, foarte fidelă romanului. Textul lui Rea nu este doar ficțiune, dar e și un foarte bun eseu sociologic despre cartierul napolitan. Dimensiunea socială, extrem de prezentă în film, e una din formele de exprimare a fidelității față de textul original.

Nostalgia
Nostalgia

În pandemie ați montat opera Bărbierul din Sevilla la televiziunea italiană. Cum faceți trecerea de la regie de operă la cea de cinema?

Sînt lucruri foarte diferite, în mod cert, nu știu, cred că dintr-un anumit punct de vedere este chiar mai dificil să fac regie de operă. Soliștii au niște limite tehnice, să le spunem așa, nu le pot cere să cînte întinși pe jos și să aibă și ochii închiși, să spunem așa. Chiar dacă mărturisesc că eu am făcut asta la un moment dat. Îmi place mult să fac regie de operă, deși am făcut asta destul de tîrziu, și am învățat care sînt regulile jocului. Și cinematograful e un joc cu reguli.

La ce lucrați acum?

La un film după o carte extraordinară scrisă de o scriitoare pe care însă nimeni nu o publică deocamdată. E povestea unei scriitoare care, dintr-un fel de răzvrătire, fură niște bijuterii din casa unei prietene și ajunge la închisoare. Povestea redă relațiile pe care protagonistele le dezvoltă în acea închisoare. Cartea se inspiră din viața unei scrtiitoare reale, Goliarda Sapienza.

Și unde veți filma de data asta?

La Roma.

interviu  realizat de Roxana CĂLINESCU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.