Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină

Charlotte HIGGINS
Publicat în Dilema Veche nr. 1029 din 28 decembrie – 10 ianuarie 2023
image

Printre cărțile la care țineam cel mai mult în copilărie se afla un volum cu miturile grecești. Fratele meu mai mare, pe atunci un nedormit medic rezident, mi l-a cumpărat dintr-o librărie cu aspect de labirint din apropierea apartamentului său din Londra. Librăria nu mai există, din păcate, dar am încă Children of the Gods de Kenneth McLeish, cu ilustrații de Elisabeth Frink. Mi-a infiltrat toată imaginația de copil și a fost unul dintre lucrurile care m-au făcut să-i studiez pe clasici și să devin scriitoare.

Poate că de vină au fost acele imagini, acele desene în creion care m-au impresionat cel mai tare: Artemis cu trupul ei suplu și atletic, Hades, impenetrabilul rege al morților, măreț și înspăimîntător în carul său, cu ochii umbriți de coiful întunecat. Bineînțeles că și poveștile erau minunate, ciudate și sălbatice, pline de vrăjitoare puternice, zei imprevizibili și ucigași mînuitori de săbii. Erau și foarte intense: despre familii care se omoară între ele, sarcini imposibile stabilite de regi cruzi, iubiri care nu se sfîrșesc bine, războaie, călătorii și pierderi cumplite. Erau pline de magie, de făpturi care-și schimbă forma, de monștri, de coborîri în tărîmul morților. Muritorii și nemuritorii trăiau în aceeași lume, ceea ce uneori era periculos, iar alteori, incitant. 

Poveștile erau, desigur, fantastice. Totuși, frații chiar se luptă între ei. Oamenii spun adevărul, dar nu sînt crezuți. Războaiele îi distrug pe cei nevinovați. Îndrăgostiții sînt despărțiți. Părinții suportă durerea pierderii copiilor. Femeile sînt tratate cu violență de către bărbați. E posibil ca pînă și cei mai înțelepți oameni să nu vadă ce se întîmplă. Legea pămîntului poate să contrazică ceea ce știi că e corect. Boli misterioase distrug orașe. Inundații și incendii despart vieți. Pentru greci, cuvîntul mythos însemna doar o poveste tradițională. În secolul XXI, am lăsat de mult în urmă contextul politic și religios în care au circulat la început poveștile – dar forța acestora se păstrează. Miturile grecești sînt în continuare relevante pentru noi, deoarece scot la iveală înseși extremele experienței umane: catastrofele neașteptate și inexplicabile, răsturnările radicale de situații, evenimentele aparent arbitrare care transformă vieți. Pe scurt, se ocupă de aspectele dure, esențiale, ale condiției umane.

Pentru vechii greci și romani, miturile erau pretutindeni. Poveștile erau pictate pe vasele din care oamenii mîncau și beau, erau cioplite pe frontoanele templelor în fața cărora aduceau ofrande zeilor, erau materia primă a cîntecelor pe care le intonau și a ritualurilor pe care le făceau. Miturile ofereau un limbaj cultural comun și o rețea tentaculară, în permanentă dezvoltare, de căi de înțelegere a esenței lumii, a umanității și a vieții divine.

Miturile explicau stelele. Vorbeau despre crearea plantelor și animalelor, a stîncilor și izvoarelor. Pluteau deasupra specificului local, explicînd originea orașelor, a culturilor regionale și a familiilor. Consolidau obiceiuri și norme, oferind uneori o justificare narativă pentru obiceiuri opresive, îndreptate printre altele împotriva femeilor și a străinilor.

Pentru un popor răspîndit pe tot cuprinsul bazinului mediteraneean și al Mării Negre – cultura greacă depășea cu mult granițele actualului stat grec –, miturile mai ofereau și un sentiment comun de identitate culturală. Poveștile din cartea aceasta sînt inspirate din surse scrise de oameni nu doar din Grecia, ci și din ceea ce în zilele noastre numim Algeria, Libia, Egipt, Turcia și Italia. Lumea pe care o umpleau de povești se întindea din Grecia pînă în Georgia, din Spania pînă în Siria, din Afganistan pînă în Sudan.

Adesea, grecii erau sceptici cu privire la propriile lor mituri. Filozofii timpurii puneau la îndoială faptul că evenimentele descrise în poveștile vechi chiar s-au întîmplat. Dar pînă și Platon cel rațional inventa uneori legende ca să-și consolideze argumentele filozofice. De la el avem ideea orașului pierdut Atlantida, iar Republica lui se termină cu celebrul „mit al lui Er“, o poveste cutremurătoare și ciudată despre călătoria sufletelor omenești după moarte. Nimeni nu s-ar descurca fără mituri.

Prima mea grijă cînd am conceput cartea aceasta a fost să decid cum să încadrez și cum să organizez poveștile alese. Am avut în vedere cel mai important dintre toate compendiile de mituri: Metamorfozele lui Ovidiu, un poem epic despre transformări legendare. Conținutul său nu poate fi separat de structură: poemul se transformă organic pe măsură ce evoluează, desfășurînd pe nesimțite fiecare poveste din cea anterioară. Forma în sine este una expresivă. Nimic nu este stabil, ne comunică ea. Totul depinde de altceva, materia e în continuă mișcare.

În mod evident, nu mi-am propus să îl întrec pe Ovidiu, dar mi-am dat seama că, precum Ovidiu, voiam ca forma poveștilor alese de mine să fie una expresivă în sine. M-am gîndit la ceilalți scriitori antici care-și structuraseră poemele mitologice sau compendiile pe baza unor teme variate. Un text vechi folosise personajele feminine ca principiu organizator: opera incompletă Catalogul femeilor, atribuită la un moment dat lui Hesiod. Rezultatul este important și adesea frumos, dar este o operă concentrată în mare parte pe stabilirea genealogiilor eroilor, iar rolul principal al femeilor este de a naște. A existat de asemenea Ornithogonia lui Boios – acum pierdută –, despre originile mitice ale păsărilor, cărțulia cu povești erotice Perì Erôtikôn Pathêmátôn Despre întristările dragostei de Parthenios din Niceea (despre care se spune că a fost profesorul de greacă al lui Vergiliu) și colecția incompletă de mituri despre stele, Catasterismi, atribuită polimatului originar din Libia, Eratostene.

„Femeile țes”

Am decis să structurez miturile grecești ca pe niște povești spuse de personaje feminine. Sau, ca să fiu mai exactă, femeile mele nu spun poveștile. Ele mai degrabă au țesut basmele sub forma unor pînze complicate. În mare parte, cartea este alcătuită din descrierile pe care le fac acestor tapiserii imaginare. Ideea se bazează pe un motiv recurent în literatura clasică: cel de a spune povești prin intermediul descrierilor operelor de artă spectaculoase, o convenție literară cunoscută sub denumirea de „ecfrază”. Cea dintîi ecfrază și cea mai cunoscută este descrierea scenelor care decorează scutul lui Ahile, în Iliada. Mult mai tîrziu, în secolul I î.Hr., toată povestea lui Tezeu, a Ariadnei și a Minotaurului a fost spusă de poetul roman Catullus printr-o lungă descriere a modelelor întrețesute într-o cuvertură de pat. O caracteristică a ecfrazei era aceea că obiectul descris putea uneori să prindă viață sub forma unei povești, evadînd din starea de obiect imaginat. Totuși, mai exact, ideea este inspirată din momente ale literaturii clasice în care personaje feminine preiau controlul unei povești. În uimitor de multe astfel de situații, acest lucru se petrece prin intermediul actului de a țese.

Să ne gîndim, de exemplu, la Elena din Troia. Cînd ne întîlnim prima oară cu acest personaj literar cît se poate de celebru, în Cîntul 3 al Iliadei, Elena stă așezată la războiul ei de țesut, ocupată să țeasă poveștile luptelor dintre greci și troieni. Este singurul personaj din poveste care are înțelepciunea de a sta departe de evenimentele care se desfășoară în fața ochilor ei, de a le interpreta și a le transforma în artă. Este interesant că un comentator timpuriu al poemului, din perioada Antichității, consemna cu privire la acest fragment: „Poetul și-a alcătuit un model demn de travaliul său poetic“. După cum observa criticul din vechime, atît scriitorul, cît și personajul produc artă din același material – poetul în versuri, Elena în tapiserie.

În Odiseea, Penelopa își așteaptă soțul, pe Odiseu, acasă pe insula Itaca. Acesta a lipsit vreme de douăzeci de ani: zece ani petrecuți în asediul Troiei și alți zece cine știe pe unde. E probabil mort. A venit vremea ca Penelopa să se recăsătorească. Le spune pretendenților care o hăituiesc că va alege un soț după ce va fi terminat de țesut giulgiul socrului ei. Țese în fiecare zi. În fiecare noapte deșiră ce a lucrat, întîrziind luarea unei decizii. Pentru a descrie acest sistem, care este și unul specific pentru intriga narațiunii, folosește verbul tolupeuein, care înseamnă a răsuci firul de lînă pentru țesut – sau, în sens metaforic, să pui la cale un șiretlic.

În Metamorfozele lui Ovidiu, Filomela, o prințesă ateniană, a fost întemnițată și violată. Făptașul – cumnatul ei, Tereu – i-a tăiat limba ca să o împiedice să spună cuiva. Dar ea își țese povestea și astfel depune mărturie despre nelegiuire, împingînd intriga spre un deznodămînt sumbru.

Într-o altă parte din Metamorfoze, o tînără pe nume Arahne o provoacă pe zeița Minerva (varianta romană a Atenei) la un concurs de țesut tapiserii. Arahne țese un model care prezintă fărădelegile cumplite înfăptuite de zei; Minerva – care este, semnificativ, zeița victoriei militare – țese poveștile pedepselor cumplite care îi așteaptă pe oameni dacă se pun cu zeii. Curînd, Arahne va descoperi care sînt consecințele modelului pe care l-a ales.

Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte. Începe chiar Atena; pînă la urmă, ea este cea care a inventat războiul de țesut și deține cunoașterea cosmologică necesară pentru a descrie cum a apărut lumea. După ea, Alcitoe, o țesătoare care apare în Metamorfoze, ne deapănă povești despre cea mai vestită și mai veche dintre cetățile grecești, Teba. Urmează Filomela – pe ea o pun să țeasă povești de dragoste, ca un fel de dorință împlinită sau amuletă împotriva dezastrului. Volumul nu respectă o cronologie strictă, deși, ca în multe compendii mitologice de la Pseudo-Apolodor încoace, am început cu crearea universului și am terminat cu perioada imediat următoare Războiului Troian – într-un moment în care lumea veche, cea în care oamenii puteau să se însoțească cu zei nemuritori, pare că dispare ușor-ușor.

(fragment din volumul Miturile grecești. Repovestire din perspectivă feminină, cu ilustrații de Chris Ofili, traducere de Andreea Călin, volum recent apărut la Orion, imprint Nemira)

Charlotte Higgins (n. 1972) este jurnalistă culturală și autoare a trei cărți, premiate, despre Antichitate. Este redactor cultural la The Guardian, colaborează cu The New Yorker și The New Statesman.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.