„Irina și Lizica Codreanu au pavat calea pentru următoarele generații” – interviu cu artista Aurora KIRÁLY –

Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
Sophie Thun, Backstage 2, 2023 (Silver Gelatin Print) + Fotogramă pe hîrtie baritată (stînga); copie
Sophie Thun, Backstage 2, 2023 (Silver Gelatin Print) + Fotogramă pe hîrtie baritată (stînga); copie

La o distanță mică de timp, m-am întîlnit în două situații cu numele Irina și Lizica Codreanu. În expoziția Back Stages, de la Galeria Anca Poterașu, și la spectacolul din proiectul Memorii la feminin: Lizica Codreanu (scenariul Alexandru Tocilescu) de la Casa Kerim. Am vorbit cu artista Aurora Király despre proiectul/cercetarea lor și ce înseamnă această recuperare a unor figuri de artiste, mai puțin cunoscute. 

De la ce a pornit Back Stages-ul vostru? 

Punctul de pornire a fost venirea la București a curatoarei Mirela Baciak (directoare la Salzburger Künstverein), invitată în 2022 de Asociația Română pentru Artă Contemporană (ARAC) pentru o prezentare. Am avut ocazia să îi arăt proiectele mele și a făcut o asociere între ce lucrez eu și fotografiile artistei Sophie Thun, astfel că ne-a invitat să facem acest proiect împreună. Sophie este o artistă extrem de interesantă, cu un proces de lucru care include diferite procedee de laborator, cum ar fi expuneri multiple pe aceeași hîrtie fotosensibilă, suprapunerea unor ustensile specifice –foarfeca, magneții cu care fixează hîrtia –, dar și performativitate, prin imprimarea siluetei propriul corp atunci cînd mărește fotografiile sale. Vizitînd împreună expunerea permanentă de la Muzeul Național de Artă al României, s-a conturat ideea de a lua ca punct de pornire figura sculptoriței moderniste Irina Codreanu. Pot spune că ea și cercul în care a activat la Paris au constituit un subiect extrem de provocator și generos, pe care l-am explorat împreună pe parcursul ultimului an. 

Într-un proiect colaborativ de cercetare artistică, curatorul este un fel de regizor, care trebuie să mențină tot timpul comunicarea cu artiștii, să discute pe materialele descoperite pe parcursul cercetării și despre direcția pe care o urmează proiectul, fără să piardă din vedere expoziția finală. Și trebuie să laud modul cum Mirela Baciak a lucrat cu mine și cu Sophie și ideile pe care le-a avut. Nu în ultimul rînd aș menționa sprijinul constant al Ancăi Poterașu de la ARAC, care ne-a creat cadrul pentru această cercetare, co-finanțată de AFCN. Și partenerii care ni s-au alăturat: Phileas – The Austrian Office of Contemporary Art, Forumul Cultural Austriac și Muzeul Național de Artă al României.

Cît de importantă e partea nevăzută a muzeelor? De ce descoperiri ați avut parte?

Pentru artiști și cercetători acest pas este foarte important. Pentru unele proiecte poți lucra foarte bine doar în atelier. Dar atunci cînd încerci să recompui traseul unui predecesor, ai nevoie de acces la sursă, la originale – fie că sînt documente, fotografii, lucrări de artă. Sîntem nespus de fericite că parteneriatul cu Muzeul Național de Artă al României ne-a permis să înregistrăm lucrările Irinei Codreanu, atît în expunere, cît și în depozitul său de sculptură. Astfel am reușit să ne documentăm pentru proiect și să realizăm o parte din lucrările din expoziție. Au fost deosebit de importante și materialele pe care le-am consultat la Bibliothèque Kandinsky de la Centrul Pompidou și la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” la București. Un alt aspect pe care l-am urmărit a fost să explorăm deopotrivă spațiile unde arta este expusă (galeria, muzeul). dar și părțile în care publicul nu are acces (atelierul sau depozitul instituțiilor unde acestea sînt păstrate și conservate). Sînt foarte interesată să continui să colaborez cu instituții muzeale și să fac astfel de cercetări și intervenții, în care să am ocazia să reflectez și reacționez la lucrările din colecțiile sau depozitele unor muzee. Mi se pare una dintre direcțiile cele mai puternice prin care se pot oferi chei noi de abordare și interpretare a acestor colecții și de conectare cu publicul contemporan.

Există încă niște figuri de artiste necunoscute în istoria artei, iar una dintre ele este Irina Codreanu, o sculptoriță care a plecat și a lucrat la Paris și a fost în anturajul lui Brâncuși. Expoziția voastră este doar un demers recuperator?

Povestea Irinei Codreanu este asemănătoare cu a multor alte artiste din istoria artei. Chiar dacă avem acces la lucrările acestora, de multe ori nu este ușor să găsim materiale și informații despre traseul lor. Bibliotecile, institutele de cercetare, istoricii de artă din generații anterioare sau chiar colegi internaționali, moștenitorii sau fundațiile care administrează opera acestora constituie parteneri importanți în acest proces recuperator.

În zona artelor plastice, lumea a auzit despre Irina Codreanu, istoricii de artă care au cercetat acea perioadă sau au lucrat în muzee sînt informați despre ce a lucrat ea. Din monografia realizată de Simona Nistor și publicată în 1979 la Editura Meridiane am aflat că începînd din 1915 a studiat la Școala de Arte Frumoase de la București cu Ipolit Strîmbu și G.D. Mirea, iar după ce s-a înființat Catedra de Arte Decorative (1916) a lucrat cu Cecilia Cuțescu Storck. În 1919 a urmat-o pe sora sa, dansatoarea Lizica Codreanu, la Paris. Din acel an pînă în 1924 a lucrat în atelierul-școală –numit Académie de la Grande Chaumière – al sculptorului Antoine Bourdelle. Îndemnurile acestuia o ajută să-și clarifice propriile intenții artistice. Subiectele pe care le alege se referă adesea la muzică, fiind interesată de legătura dintre muzică și sculptură – „Ritmul este elementul primordial care-mi călăuzește sensul unei sculpturi“, spune Irina Codreanu într-una din notațiile sale. În 1922, după ce-l întîlnește pe Brâncuși, îl convinge pe acesta, împreună cu alte două tinere sculptorițe de origine română (Sanda Kessel și Margareta Cosăceanu), să le primească să învețe și să se perfecționeze în atelierul său. Și Irina, și Lizica Codreanu devin prietene ale sculptorului, iar pe parcursul anilor au ocazia să cunoască în atelierul său figuri renumite precum Alberto Giacometti, May Ray, Marcel Duchamp, Fernand Léger, Jean Cocteau, Erik Satie, James Joyce, Tristan Tzara sau Oskar Kokoschka.

Irina Codreanu în atelier
Irina Codreanu în atelier

Ce înseamnă pentru o artistă contemporană readucerea la viață a unor figuri necunoscute?

Pe de o parte poate fi o conștientizare a statutului cu totul diferit pe care îl poți avea astăzi ca artistă (mult mai multe șanse de afirmare, de a decide ce carieră și ce pași dorești să urmezi) și a faptului că această poziție se sprijină pe contribuțiile înaintașelor tale. Pentru mine, Back Stages vine în continuarea proiectului meu Héroïnes, în care îmi trasez genealogia artistică, privind la creația artistelor din diferite perioade istorice. Ceea ce citim și vedem în cărți și albume, în expoziții, ne influențează modul în care materializăm ideile noastre. În cazul meu, am ales să vorbesc despre parcursul și efortul Irinei Codreanu de a ieși de sub influența celor doi sculptori pe care i-a avut ca mentori și de a-și găsi un stil propriu. Cred că artiste precum Irina și Lizica Codreanu au pavat calea pentru următoarele generații de creatoare. Talentul, energia și nonconformismul lor, curiozitatea și voința lor de a-și împărtăși ideile prin artă au făcut ca întîlnirile pe care le-au avut în mediul avangardei pariziene să le inspire și modeleze parcursul.

Cum a fost această călătorie și cum ați lucrat concret la recontextualizarea unui univers al Irinei Codreanu?

A fost o călătorie frumoasă și dificilă. Deși procesul de cercetare și brainstorming-urile noastre au fost extrem de fructuoase, a fost mai greu să decid forma finală a materialului acumulat. Am lucrat la mai multe lucrări, iar, în final, în expoziție au intrat doar o parte. Dar sînt fericită că am cîteva direcții pe care urmează să le dezvolt în viitor. Am observat că am întotdeauna nevoie de timp ca să cern impresiile și să procesez partea documentară. Deși lucrarea video din expoziție a trecut prin mai multe stadii, cealaltă, paradoxal, a rămas pe o idee cristalizată la începutul procesului. Dacă mi se fixează o idee în minte, trebuie să o duc pînă la capăt, să o văd materializată, funcționînd. Mă refer aici la lucrarea Spin, baby, spin!, care are și o structură tehnică destul de elaborată, un stativ rotativ proiectat și realizat de arhitectul Adrian Săndulescu de la NOD Makerspace. În proiectele mele din expoziție, personalitățile surorilor Codreanu s-au contopit într-un singur personaj și de aceea am ținut atît de mult la partea performativă, ce poate fi regăsită și în obiectul cinetic, și în acțiunea din video-ul Larvă, crisalidă, fluture. Iar pelerina, elementul care apare sub două forme diferite în ambele lucrări, am asociat-o unui colector al poveștilor despre Irina, al tuturor detaliilor subtile descoperite în biografia și opera sa. Nu am putut, nu am dorit să renunț la ea, m-a bîntuit.

Sînt foarte încîntată de modul cum comunică lucrările din expoziție, de cutia de arhivă cu fotografii din cercetarea noastră – care mie mi se pare nucleul expoziției –, de scrisoarea adresată de Mirela Baciak peste timp Irinei Codreanu, de printurile-cortină ale lui Sophie Thun. Este o expoziție-experiență; îmi dau seama că vizitatorul trebuie să acorde timp ca să o parcurgă, să citească textele, să răsfoiască arhiva, ca să se poată conecta la epoca la care face referire. Deși ne-am fi dorit să avem în expoziție o sculptură originală a Irinei Codreanu de la MNAR, acest lucru nu a fost posibil, din rațiuni de securitate. Ne-a părut foarte rău că nu am putut crea acest dialog între lucrările noastre și o sculptură a ei. Dar am privit aceste obstacole ca pe niște provocări și ne-am concentrat să transformăm toate eventualele lipsuri în folosul proiectului. Așa a apărut copia lucrării Veșnicie a Irinei Codreanu la intrarea în expoziție, realizată de trei (!) tinere studente la sculptură, Adina-Teodora Cotarcea, Alice Mihăilescu și Carmen Sămărtean. Curatoarea a avut această idee de a acoperi lucrarea cu o pînză albă, așa cum se mai protejează uneori lucrările din depozitele muzeelor, dar și pentru ca publicul să simtă aceeași frustrare pe care am avut-o și noi cînd nu am avut acces la anumite lucrări sau documente. La intrarea în expoziție vizitatorul era întîmpinat de lucrarea lui Sophie Thun, o fotografie de mari dimensiuni cu dublul nostru portret, alături de această apariție sculpturală fantomatică. O asociere puternică și misterioasă.

La discuția de la galerie despre Irina Codreanu și contextul istoric în care a trăit și a lucrat a venit multă lume, semn clar că există o curiozitate a unui public mai larg pentru numele necunoscute. Cum ați simțit această nevoie? V-ați propus să vă continuați cercetarea și cu alte nume?

Am descoperit că nu am exploatat destul informațiile pe care le dețin anumiți istorici de artă români și alte surse locale care ne-ar putea oferi aspecte noi. Cred că încă am putea adăuga fațete noi la cercetarea actuală, dar prioritatea noastră este o publicație cu materialele descoperite, cu lucrările și expoziția.

interviu realizat de Ana Maria SANDU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.