Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –

Maria ZINTZ
Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image

Mihail Gavril lucrează cu ardoare și cu credință, iar lumina degajată de lucrările sale este acum tot mai spiritualizată. De altfel, lumina a apărut în tablourile sale încă de la început, în căutarea ei a călătorit în numeroase țări, pe urmele unor tradiții artistice pe care le-a asimilat creator. După finalizarea studiilor artistice, a călătorit la Paris, pentru a picta teme prezente în arta altor iubitori de lumină, dar și la Balcic, locul mirific care a infuzat cu lumina lui specifică pînzele marilor noștri pictori interbelici. El a ajuns acolo asemeni unui pelerin în căutarea unor locuri miraculoase. Poate de aceea este denumit „pictorul pelerin”.

A dorit să refacă drumul parcurs în pictura românească prin peisaje impregnate de lirism și de lumină, de la scenele de cabaret ce-i aminteau de marii impresioniști francezi, de la peisajele admirabile ale Balcicului, în care lumina invadează totul (dezvăluind deschiderea lui caldă și sinceră spre lume), la lumina spirituală prezentă în creațiile sale datorate călătoriilor în locuri încărcate de intensă viață spirituală, catedrale, biserici din Europa, cu opriri inițiatice la Muntele Athos și la mînăstirile din nordul Moldovei și Bucovina. La un moment dat, fără să se dezică de pictura după motivul din viață, din natură, s-a simțit atras și a dorit să exprime acel „ceva” ce există și dincolo de ceea ce vedem. S-a spus că Mihail Gavril are vocația studiului neîntrerupt, cu disponibilitatea pentru personalizarea limbajului propriu. Și pentru aceasta a recurs la motive cu o simbolistică sacră, cuprinse acum în ciclul „Hotarul nevăzut”. 

Tot mai des, tot mai mult, încă acum mai bine de 25 de ani, a evoluat spre un inedit monumentalism de factură „sacrală”, în majoritatea lucrărilor sale pictorul utilizînd o gamă largă a simbolurilor religioase. Bolți mănăstirești, tîmple de altar, vitralii, clopote, fragmente de însemne liturgice devin teme abordate în creația sa, unde albastrul este aproape omniprezent, cu valoare simbolică. 

Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului, dar amintind în unele tablouri de pictura monumentală a bisericilor vechi românești, cu accent pe meditație, pe contemplație, în forme concentrate, cu încărcătură simbolică, în griuri colorate, ocruri, albastru celest, cu accente în brun și roșu adînc, deosebit de expresive.

Prin concentrarea de forme inspirate sau preluate din repertoriul de motive existente în biserici, artistul parcă dorește scurtarea drumului către „hotarul nevăzut” al unui teritoriu ce nu mai are granițe, pentru a pune în acord infinitatea sufletului cu infinitatea existenței spirituale, dar fără să renunțe la principiul vital. Formele sînt cuprinse în compoziții atent gîndite, simplificate, printr-o ordonare într-un întreg a tuturor articulațiilor sale. Artistul se află deja de multă vreme într-un moment de fericită cumpănire în exercițiul unui limbaj tot mai inconfundabil prin asimilarea firească, organică a unor modalități simbolice și elaborarea unui univers plastic, inspirat de forme concrete ale bisericilor și mănăstirilor românești, dar într-un mod personal, ce ține de structura sa sufletească. A ajuns la o geometrie formală încărcată de simboluri, atent la menținerea unei coerențe a sensului. Între disciplină constructivă (euritmie, control al formei, seninătate de matrice clasică) și evoluție, în căutarea întregului rotund al lumii, Mihail Gavril știe că poți regăsi sau măcar intui întregul indivizibil al lumii dacă știi să vezi ori să simți chipul adevărat al lucrurilor. Folosește un ecleraj subtil, infuzînd lumina în spațiu și pe materie ca o respirație organică a lumii. Arta lui Mihail Gavril „respiră” printr-o subtilă decantare, materia devenind tot mai aeriană, mai fluidă, mai luminoasă, chiar și atunci cînd e așternută mai dens, artistul fiind un excelent analist al cîmpurilor de culoare, cu centre compoziționale dinamice, vibrante, libere, pentru a birui constrîngerile suprafeței și, în plan metaforic, pe cele ale spațiului și timpului. 

Astfel, de la fațade de mănăstiri, turnuri de biserici, autorul ajunge în interiorul bisericilor, se lasă inspirat de cupole cu imagini sfinte și mai ales de Iisus Pantocrator sau Tatăl Ceresc, de  ușile altarului, de coloane simbolizînd lumina, impresionante în urcușul lor avîntat spre „hotarul nevăzut”, clopote ce ne sugerează sunetul grav al vibrațiilor ce ne apropie de sacru. Întîlnim și triunghiul – simbol al Ochiului Divin, al prezenței lui Dumnezeu, pătrate magice și forme cruciforme, arcade și arcuri, ferestre, obiecte liturgice. Ceea ce remarc este că Mihail Gavril se apropie de toate acestea și le pictează fără severitate, cu bucuria omului trăitor pe pămînt, parcă ar vrea să spună: „Sînt aici și mă bucur de toate cîte îmi oferi, Doamne!”. Se bucură și vrea să aducă un omagiu luminii. Pe lîngă albastru și alte culori ce simbolizează nesfîrșitul, în multe lucrări aflăm nuanțe de roșu cald, de galben, alb, verde. Dorim să ne apropiem de sacralitate, dar trebuie să trăim frumos, senin, să ne bucurăm și aici, pe pămînt. Aceste accente vibrante de vitalitate sînt prezente chiar și în lucrările în care esențializarea e maximă. Rămîne constant respectul, credința puternică, și aceasta e dezvăluită și de nota de monumentalitate ce-i caracterizează în bună măsură numeroase tablouri. Unele lucrări dezvăluie preocuparea sa în legătură cu tema inserției Timpului în spațiu, a unui timp infinit. Aici predomină formele rotunde în griuri, albastruri, brăzdate de semne dinamice, atrase în interiorul unor cupole ce simbolizează infinitul ceresc. Ajunge la suprapuneri, permutări de forme încărcate de un simbolism multiplu cu semantică spirituală, pictate în culori vibrante, concentrînd nu numai aspirația spre divinitate, ci și freamătul  existențial al artistului. Culoarea dominantă este albastrul ce simbolizează Cerul, unde ar începe Hotarul nevăzut, despre care artistul ne dezvăluie că: „albastrul din arta mea e al meu. În general, treaba stă cam așa: faci o pictură caldă pe ocru și o îndepărtezi folosind albastru, o culoare rece, a infinitului, caldă în față și rece în spate”.

Mihail Gavril este pictor, iar împlinirea sa, maturitatea la care a ajuns este evidentă în această expoziție, variată ca modalități de exprimare picturală, de la figurativ sintetic pînă la forme conceptuale, impregnate de simbolism, predominînd coloana și cercul. Uneori, din scenele religioase, parcă glisate sau „șterse” sub acțiunea timpului, apar doar mici fragmente, semne ori o continuă vibrație ce animă suprafețele într-un mod misterios. Într-o astfel de pictură pulsează o viață ce pare nesfîrșită, desprinsă de concret, ca o promisiune a Hotarului nevăzut.

Expoziția a putut fi văzută la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși“, între 1 și 30 noiembrie 2023.

Maria Zintz este curator, istoric de artă și critic de artă.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.