„Am dorit ca această expoziție să creeze emoții” – interviu cu Doina LEMNY, doctor în istoria artei, curatoarea expoziției Brâncuși de la Timișoara

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Doina Lemny © Hervé Véronèse
Doina Lemny © Hervé Véronèse

„Brâncuși: surse românești și perspective universale” este titlul expoziției de la Timișoara, marcînd o întoarcere simbolică a lui Brâncuși în țara de origine. Ca istoric de artă, muzeograf-cercetător, scriitor care (și aici aș îndrăzni să vă citez) a trăit vreme de decenii alături de Brâncuși, l-a avut tovarăș de drum, ce însemnătate are pentru dumneavoastră expoziția de la Timișoara?

Pentru mine, această expoziție are o dublă semnificație: am ajuns la maturitatea cercetării mele despre Brâncuși, ceea ce-mi permite să am o viziune de ansamblu a operei și apoi, în această etapă, am ocazia să organizez o expoziție în țara sa de origine, care este şi a mea. Cred că s-a creat în mine o permanentă preocupare pentru creația lui: fiecare mică informație se adaugă întregului constituit timp de ani de zile, care mă ajută să răspund uneori întrebărilor ivite de-a lungul anilor. De aceea, am putut să propun această viziune a legăturii lui cu țara, a punții pe care el a lansat-o între moștenirea românească și arta universală în care s-a integrat cu știință și forță.

Expoziția este dedicată etapelor parcursului artistic al lui Brâncuși. V-aș întreba cum a reușit sculptorul să aparțină modernității neabandonînd artele primitive, să fie simplu și sofisticat, în același timp?

O parte a răspunsului se află chiar în întrebarea dumneavoastră: a marcat un pas important în modernitate, păstrînd în același timp urmele artelor primitive. Nemulțumit încă de la experiența sa din atelierul Rodin, unde a rămas doar patru luni (ianuarie-aprilie 1907), tînărul artist era în permanență nesatisfăcut să repete mereu aceleași figuri, cu aceleași metode. Decizia lui de a abandona modelajul și de a ciopli direct, fără desen preparator, în piatră sau în lemn, i-a permis să intre în dialog cu materia. Se spune că a inventat sculptura modernă. El nu a inventat nimic, ci a preluat o tehnică străveche a cioplirii directe, ceea ce-i lăsa timp să reflecteze, să surprindă anumite forme la care nici nu se gîndise înainte de a aborda vreun subiect. În liniștea atelierului, el intra într-o stare cu totul specială, ca într-o transă, o comuniune cu materialul. Chiar și atunci cînd avea un model, el abandona trăsăturile pe care le schițase în fața modelului ce îi pozase și-l simplifica pînă scotea din el esența ființei. Purta în el imagini din moștenirea românească, la care a adăugat alte imagini din vizitele pe care le-a făcut la Muzeul de Artă Asiatică Guimet din Paris și din sculptura africană, cu care a luat contact în numeroasele expoziții și discuții cu prietenii săi din avangarda pariziană. Numai că Brâncuși a știut să se hrănească din toate acestea fără să le copieze. Aici este originalitatea lui. Aparenta simplitate este, cum zicea el, „complexitatea rezolvată”.

Ați studiat corespondența lui Brâncuși, ați făcut muncă de cercetare, de investigație chiar, ați adunat și publicat interviuri cu oameni care l-au întîlnit. Priviți lucrările lui acum cu alți ochi, știind atîtea despre artist? Pot fi separate omul și opera, în cazul lui Brâncuși?

Aceste interviuri pe care le-am realizat în timp ce-mi pregăteam teza de doctorat, între 1995-1997, și pe care le-am publicat mai tîrziu, în 2020, la Editura Vremea din București, au confirmat intuițiile pe care le aveam în urma studiului aprofundat al creației și vieții artistului. Brâncuși s-a contopit cu opera, trăia cu ea și prin ea. Așa se explică și faptul că, chiar dacă a avut cîteva episoade de dragoste, el a dat prioritate întotdeauna operei, neputînd să se dedice unei familii. Sculpturile erau pentru el copiii lui, de care se despărțea cu greu cînd își dădea seama că trebuiau și acestea să „trăiască” departe de el, să fie cunoscute și să se asocieze cu alte creații. Orice operă venea din profunzimea ființei lui – de aceea operele sale au căpătat atemporalitate și universalitate.

© Cătălin Georgescu
© Cătălin Georgescu

S-a vorbit mult despre Brâncuși, atît în contextul expoziției, cît și pînă la aceasta – am putea spune că oamenii l-au transformat într-un personaj mitic. Ați simțit vreun moment că este prea mult, că numele lui capătă conotații nedorite? Ați încercat, cumva, o „demitizare” a lui Brâncuși, prin expoziția de la Timișoara?

În România, mai ales, el a devenit un erou național. La un moment dat, unul dintre cei care au reunit aforismele lui Brâncuși în anii 1980-1990, Constantin Zărnescu, propunea să-l sfințească. Acestea sînt, bineînțeles, exagerări care merg pînă la ridicol. Brâncuși este, fără îndoială, un mare artist, dar nu este singurul pe plan internațional. Cred că este bine să păstrăm o măsură și să-l prezentăm cît mai realist cu putință. În țara noastră, el a devenit, cum spuneți, un mit și acest lucru dăunează cunoașterii: toată lumea are impresia că îl cunoaște pe Brâncuși preluînd cîteva clișee transmise în presa cotidiană de jurnaliști puțin scrupuloși, care preiau și ei clișee și le prezintă ca fiind adevăruri despre Brâncuși. Dar care este adevărul despre Brâncuși? Nici nu-și mai pun întrebări.

Prin expoziția de la Timișoara am încercat să-l aduc pe Brâncuși cît mai aproape de creația lui, de gîndirea lui – așa cum reiese din opera lui, dacă știm să ne apropiem de ea –, să subliniez mai ales legătura lui permanentă cu țara sa, contrazicînd aceste clișee supărătoare și false care-l plasează în rîndul artiștilor renegați de regim. Legătura lui cu țara sa este profundă și subtilă. Una dintre operele expuse, Piatră de hotar, sculptată în 1945, după război, cînd România a pierdut Basarabia și o parte din Bucovina, n-a ieșit niciodată din atelier: ea este, de exemplu, un manifest pentru înfrățire, pentru iubire, pentru pace. Dar artistul nu explică niciodată acest lucru: numai cunoscînd în profunzime concepția lui, scrierile și conversațiile lui cu prietenii, se pot face constatări de acest fel.

Piatră de hotar © Centre Pompidou
Piatră de hotar © Centre Pompidou

Importantă este esența lucrurilor, nu forma lor, spunea Brâncuși. Cum ne-ați sfătui să privim expoziția așa încît să o „vedem”? Unde este ascuns misterul în lucrările lui Brâncuși?

Nu este întîmplătoare prezentarea deosebită, spectaculară, cinematografică, cu sălile în întuneric și cu iluminarea fiecărei opere, fie ea sculptură, fotografie, desen. Am dorit prin aceasta să dirijăm privirea vizitatorului spre fiecare operă, pentru ca vizitatorul să nu fie perturbat de alte mișcări și să se poată concentra. De altminteri, am preluat această metodă chiar de la Brâncuși, care, atunci cînd își fotografia lucrările, prefera noaptea, le ilumina cu o lampă, cu un reflector sau chiar cu o lumînare. În felul acesta, le punea în valoare, obligînd privirea să meargă dincolo de aparență, să caute misterul în fiecare formă. Artistul te dirijează fără cuvinte spre esența operei, spre acel mister pe care-l evocați și care l-a însoțit și pe el în creație.

Dacă nu am fi urmat această cale sugerată chiar de Brâncuși, operele s-ar fi prezentat ca într-o galerie în care fiecare ar fi recunoscut o lucrare sau două, bucuros că o vede în realitate, dar n-ar fi trăit nici o emoție. Am dorit ca această expoziție să creeze emoții, să transporte imaginația și să invite vizitatorul la reflecție, la meditație. Misterul operelor lui Brâncuși este ascuns în străfundurile operelor sale.

Expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale, parte integrantă a programului cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii și găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara, poate fi vizitată pînă la 28 ianuarie 2024.

interviu realizat de Anda DOCEA

© Cătălin Georgescu
© Cătălin Georgescu
1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.