Pîine în loc de orice

Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
image

Din studenție și pînă nu demult, aș fi putut fi președinta unui fan-club Pîine și produse de patiserie, desemnată anual din motive de competență și de experiență îndelungată în domeniu. Cunoșteam cam toate produsele după nume, frăgezime și arome și eram extrem de pretențioasă cu locurile de unde mă aprovizionam – dacă era nevoie, puteam călători pînă în cealaltă parte a orașului, numai să mă bucur de o savoare anume. Sigur, atunci nu știam mai nimic despre nutriție sau despre maniera în care carbohidrații te fac aproape pe loc fericit cînd ești stresat, nu aveam idee că pîinea conține zahăr, că unele sortimente sînt o păcăleală și nu ne hrănesc cu adevărat, că făinoasele în exces se depun cu prioritate pe abdomen și pe chip și că, deși corpul le transformă rapid în combustibil, necombinate inteligent cu proteine și grăsimi, nu te vor sătura niciodată, decît pe termen scurt. 

Exista și un motiv psihologic pentru care treceam pragul acestor locuri de huzur atît de des: pentru mine, pîinea însemna acasă. Mirosul ei mă ducea înapoi în copilărie, cînd distracția noastră preferată, în comunism, era să mergem în vizită la fabrica de pîine și să primim, la final, un colț cald, forma ei rotundă îmi amintea că, pe cartelă, familia mea avea dreptul la trei sferturi și nu am primit niciodată un soare întreg, iar covrigii, din ce în ce mai scumpi în ultima vreme, au legătură cu versiunile mele mai tinere, cînd puteam trăi săptămîni în șir doar cu ei și cu cîte un iaurt, vremuri în care consideram că a avea haine scumpe e mai important decît un stomac sănătos.

Conform studiului Global Trends in Bread and Bread Products, publicat de Innova Market Insights, pîinea este un produs de bază consumat de 80% din populație în 2022, care cunoaște o creștere anuală în lansarea de produse derivate. Dacă ar fi să cităm World of Statistics, țările cu cel mai mare consum anual de pîine pe cap de locuitor sînt Turcia (pe care, de altfel, toate statisticile o situează pe primul loc, departajat clar) cu 199,6 kg, urmată de Serbia, cu 135 kg, și de Bulgaria cu 131,1 kg. La capătul clasamentului sînt Brazilia, cu 2,88 kg, Nigeria, cu 2,26 kg și, pe ultimul loc, India, cu 1,75 kg. Pentru români, cifra se învîrte, în ultimii ani, în jurul a 90 kg, iar preferata noastră rămîne pîinea albă. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în primele trei luni ale acestui an s-au consumat, pe lună și pe cap de locuitor, 7,2 kilograme de pîine și produse de panificație.

Foto: A. Docea
Foto: A. Docea

Am participat recent la un atelier despre pîine, despre povestea și rolul ei, condus de gastronomul Adriana Sohodoleanu, centrat tocmai pe acest aliment plin de miez, un indice de bunăstare, civilizație și identitate, dar și un purtător de semnificații religioase, culturale și etnice. Am aflat cum această „coptură” esențială este un fel de oglindă a societății, că grîul și cultivarea lui au fost cele care au structurat viața omului, obligîndu-l să rămînă pe loc, că textura și consistența pîinii trebuie să răspundă realităților geografice și climatice, că în multe locuri încă se mai face o cruce deasupra ei înainte să fie pusă la cuptor, fiind un mediator între lumea de aici și cea de dincolo, că spuma de struguri sau florile de hamei pot fi agenți de creștere și că, pe vremuri, grecii făceau zeci de sortimente de pîine, cu brînză, miere, lapte sau ierburi aromatice, ceea ce mă face să cred că modul în care ne raportăm la alimentație și ne întoarcem la anumite combinații e oarecum ciclic. Am mai povestit despre felul în care au evoluat industria de morărit și construcția cuptoarelor pentru pîine, dar și despre bagheta franțuzească, parte din moștenirea culturală recunoscută de UNESCO, alături de masa „gastronomică” a francezilor în sine, terminată obligatoriu cu desert sau brînzeturi, vin și conversație. Sau despre Salvador Dalí, pentru care pîinea era un adevărat fetiș și care chiar și-a comandat, la brutăria Poilâne din Paris, un dormitor întreg confecționat din pîine, din care candelabrul mai există încă expus (și e refăcut o dată la cîțiva ani).

Oamenii par acum a fi mai preocupați ca oricînd de sănătatea lor, așa că tind să se orienteze spre brutăriile artizanale pentru a alege produse din cereale integrale, cu ingrediente naturale și conținut redus de zahăr. Dacă, în trecut, pîinea albă era un semn de belșug, se pare că ne întoarcem la cea neagră sau la pîinea de casă – dacă o luăm de la o brutărie mică e ca și cînd o scoatem din anonimat, știm cine a frămîntat-o, respectînd toate regulile. Din mijloc de supraviețuire, pîinea ajunge să se transforme, încet-încet, într-un răsfăț. Prin patiserii trec acum destul de rar, de regulă cînd am treabă în prima parte a zilei și nu e timp de altceva, dar pîini artizanale mai iau uneori, testînd mereu un tip nou, de la cea cu supă de ceapă la cea cu prune și nuci. Le mănînc așa, goale, pe îndelete, ca și cum de fiecare dată aș încerca să descopăr un alt acasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.