Cu oglinzile spre trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

Perioada de după Revoluția din ’89 m-a prins în preadolescență, o vîrstă oricum confuză în orice vremuri, mai ales în abia apusul comunism, cînd rușinea și tăcerea reprezentaseră desertul zilnic de la meniul repartizat pe cartelă. Au fost ani destul de complicați, în care „nu e voie” se transformase brusc în „totul e permis”, televizoarele emiteau non-stop programe în limbi pe care nu le înțelegeam – ceea ce nu ne împiedica să reținem nume, evenimente, sărbători reprezentative pentru alte culturi –, uniformele dispăruseră, iar personajele din Beverly Hills, 90210, decupate din reviste și lipite peste tot, deveniseră idolii noștri. Abia așteptam rubrica de răspunsuri la scrisori din revista Salut și zilele de tîrg în care puteai cumpăra casete cu „muzică piratată”, cum le ziceam noi. Totul era piratat în acei ani, de fapt, nu-și bătea nimeni capul cu drepturile de autor. Au fost așa-numitele vremuri de tranziție, cu schimbări politice și sociale, instabilitate economică, încercări de reformă și mișcări ale societății civile, care au parcurs tot drumul de la euforie la demistificare.

Performing 89. Stări de deziluzie este titlul expoziției organizate de Institutul Prezentului în spațiul FABER din Timișoara. Cuprinde lucrări ale unor artiști din România, Ungaria și Serbia și arată felul în care arta contemporană și societatea au interacționat în anii ’90, dar și modul în care artiștii au răspuns la evoluțiile politice și sociale și au redefinit, printr-un nou tip de gîndire vizuală, spațiul public.  

Am ajuns la FABER într-o după-amiază de vară indiană de la sfîrșitul lunii septembrie, după o plimbare lungă pe malul rîului Bega. Spațiul din prezent, în care își desfășoară activitatea companii, freelancer-i din industriile creative și diverse organizații culturale este, de fapt, rezultatul reabilitării fostei fabrici Azur, parte a istoriei orașului. Conceptul Performing 89, semnat de Alina Șerban (curator expoziție) și Ștefania Ferchedău (direcție program), pune în lumină interesul artiștilor din cele trei țări pentru realitățile vremii, pe care le-au împletit cumva, subiectiv și solitar, cu propria poveste. Lucrările lor par a fi suspendate între artă și documentarea obiectivă a unui timp anume, în care ești proiectat vizual și sonor. 

Eurasia (1992) © subREAL (foto: A. Docea)
Eurasia (1992) © subREAL (foto: A. Docea)

Prima dată mi-au atras privirea niște trotinete din lemn, cu rulmenți pe post de roți, pe care aproape că le-am auzit rostogolindu-se pe străzile cartierului în care am copilărit. I-am spus Ștefaniei că știu ce sînt, m-am plimbat cu așa ceva într-o viață anterioară, în care aveam și „rotile”, un fel de tălpici de metal reglabile, pe care le atașam încălțărilor. Am aflat că au fost parte a unei instalații, Eurasia, din 1992, care cuprindea 300 de astfel de trotinete, o înregistrare a sunetului rulmenților și 50 de casete ale medaliei „Meritul Cultural”, pe care artiștii grupului subREAL au înlocuit-o tot cu un rulment, simbol nefast al prăbușirii industriale din acei ani. Apoi am găsit Colecția de pungi de plastic (1990-1998) a Liei Perjovschi, cu imprimeuri, colaje din reviste, reclame, steagul SUA, amintindu-mi cum fiecare astfel de pungă fără valoare reprezenta pentru noi atunci o fărîmă de Occident – ba chiar le păstram pe cele mai vii, mai colorate, ieșite din zona gri pentru cadouri și ocazii speciale. Pe unul dintre ecrane am văzut performance-ul lui Dan Perjovschi din 1993, România, cînd și-a tatuat numele țării la Festivalul Zona – Europa de Est din Timișoara, într-un antispectacol despre eșecul așteptărilor postdecembriste.

Foto: A. Docea
Foto: A. Docea

Tot pe un ecran de televizor se poate urmări, cu sunetul în căști, filmarea acțiunii stradale organizate de LED ART în centrul Belgradului, în 1997, perioadă imediat următoare fraudării alegerilor locale de către partidul lui Slobodan Miloșevici, care a generat reacții publice intense. Pe strada blocată de poliție, în acțiunea Cu oglinzile la cordon, un protest pentru lipsa dialogului social din acei ani, artiștii au venit de acasă cu oglinzi și le-au transformat în scut în fața polițiștilor, care se vedeau astfel nevoiți să se privească direct pe ei înșiși. M-am mai oprit la Tristețe (1992-1993), proiectul grupului Škart, care folosea întreg orașul pentru a-și distribui mesajele și poemele vizuale, printate pe cartonașe și împărțite chiar și precupeților din piață, mai apoi fotografiați. Lor le-au aparținut și Cupoanele de supraviețuire, o altă acțiune stradală din Belgrad, din perioada 1995-2000, cînd oamenii își puteau suplimenta rațiile de alimente cu un pic de grijă pentru suflet, alegînd bucăți de hîrtie pentru miracol, putere sau relaxare.

Tristețe (1992-1993) © Škart (foto: A. Docea)
Tristețe (1992-1993) © Škart (foto: A. Docea)

Din Ungaria este prezent grupul Újlak, cu numele luat după un vechi cinematograf din Budapesta, unul dintre spațiile goale, abandonate din oraș pe care le-au folosit ca scenă pentru diverse instalații. Lucrarea Ștergere (1994) este inspirată din ultimul lor proiect din cinematograf, demolat în 1990, după care, pe podea, a rămas imprimată urma de la un reflector industrial. Forma eliptică a fost refăcută și acoperită cu radiere, ca un fel de metaforă a precarității.

Ștergere (1994) © Újlak (foto: A. Docea)
Ștergere (1994) © Újlak (foto: A. Docea)

Dacă sentimentele de confuzie, instabilitate sau chiar inadecvare sînt cele care au marcat începutul anilor ’90, instalația Rózei El-Hassan vine cu un Spațiu securizat retușat (1994), sub forma unui mijloc uriaș de transport în comun, cu mînere mobile, suspendate de barele de metal, de care te poți agăța, într-un soi de echilibru, în imprevizibilul lumii care se tot învîrte.

Spațiu securizat retușat (1994) © Róza El-Hassan (foto: A. Docea)
Spațiu securizat retușat (1994) © Róza El-Hassan (foto: A. Docea)

Expoziția Performing 89. Stări de deziluzie, găzduită de FABER în Timișoara, mai poate fi văzută pînă la data de 22 octombrie (de miercuri pînă duminică, între orele 12 și 20). Fără să vrea să fie revizioniste sau nostalgice, lucrările prezentate vorbesc despre schimbările din tumultuoșii ani ’90, așa încît să ni-i putem aminti sau chiar înțelege mai bine.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.