Să găsești oameni la fel ca tine

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

A fi sociabil este o trăsătură eronat asociată cu bucuria de a participa la petreceri și la evenimente cu mulți oameni, unii necunoscuți, și cu capacitatea de a întreține conversații spumoase și a te adapta pe deplin unui mediu zgomotos, citesc în articolul Why Truly Sociable People Hate Parties din The School of Life. Adevăratele conexiuni între oameni nu apar în mijlocul camerelor pline, cu băutură la discreție și muzică dată tare. Apropierile nu se construiesc aproape nicicînd într-o împrejurare veselă, ci din contra – în momentele în care ne permitem să devenim vulnerabili, în care îndrăznim să scoatem la iveală părțile mai puțin funcționale din noi și să ne arătăm așa cum sîntem: confuzi, singuratici și uneori pierduți. Abia atunci, nemaiavînd încotro, vorbim clar, fără menajamente, despre ce ne doare sau despre cum sîntem construiți, lăsînd ușa deschisă la umilință și rușine. De fapt, la a fi viu. Nu mai avem timp și energie să cosmetizăm totul în cea mai bună versiune a noastră, ca la o petrecere pentru care îmbrăcăm cel mai scump costum, sau să mințim în privința lucrurilor care se întîmplă cu adevărat în viețile noastre. Putem să fim triști sau disperați împreună cu altcineva și, totuși, să ne simțim în siguranță.

Săptămîna trecută am văzut la Teatrul Odeon Stai jos sau cazi, primul spectacol din România care abordează scenic epilepsia și demonstrează că a îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă, de fapt, a crea o comunitate în jurul tău. O producție a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași, în regia lui Cristi Avram, adaptare după romanul omonim al lui Bogdan Munteanu, apărut anul trecut la Editura Nemira, spectacolul este o oglindă a unei boli invizibile, multă vreme neînțeleasă și, din pricina fricii de stigmatizare, tăinuită. Am realizat că, de cele mai multe ori, puși față în față cu boala celuilalt, ne pierdem. Nu știm cum să reacționăm. Că suferința reconfigurează viețile celor pe care îi atinge, direct sau indirect. Că a avea curajul să te expui în cel mai intim mod îi ajută pe cei din jur să realizeze că mimarea normalității nu este o soluție pe termen lung.

Teatrologul Oltița Cîntec, curatorul spectacolului, ne-a vorbit despre noțiunea de „medicină performativă” și despre felul în care legătura profundă, deloc nouă, dintre medicină și arta teatrului poate avea resurse vindecătoare. Prima e preocupată de sănătatea trupului, a doua țintește partea emoțională, echilibrul interior, sufletul. Unele universități de medicină din lume au introdus cursuri cu accent pe abordarea empatică a bolilor, în care actorii joacă rolul pacienților cu diverse maladii, iar comunicarea cu medicul cîștigă la capitolul umanitate, după cum aflăm din volumul care însoțește spectacolul, Culisele creierului. Epilepsia, perspective narative, coordonat de Oltița Cîntec, Daniela Șilindean și Richard Constantinescu, apărut la Editura Gr. T. Popa din Iași, cu intenția de a transforma boala, dintr-un stigmat, într-o situație de viață.

© Teatrul „Luceafărul” Iași
© Teatrul „Luceafărul” Iași

Noiembrie a fost Luna conștientizării epilepsiei – 65 de milioane de oameni din întreaga lume, adică aproape unul din o sută, au această boală, la fel ca protagonistul spectacolului Stai jos sau cazi și al romanului cu accente autobiografice. Bogdan Munteanu a renunțat la sentințe în favoarea poveștii, după cum declară, și a reușit să spună una cu amărăciune și mult umor, așa cum și-a propus. Teatrul își îndeplinește miza socială și vine cu informații despre epilepsie și apariția ei, diagnosticare și mod de manifestare, despre ce se întîmplă exact în mintea bolnavului, în timpul unei crize, cum pot reacționa cei din jur și ce e de făcut, de fapt. Imaginea finală a spectacolului, deși diferită de sfîrșitul romanului, este, în cuvintele regizorului Cristi Avram, despre „căderea unor oameni într-un spațiu în care fragilitatea e îmbrățișată cu tandrețe”, o invitație la solidaritate.

„Dacă reușești să afli cine ești, poți să găsești oameni la fel ca tine”, scria Andrew Solomon, citat în cartea amintită mai sus. Comunicarea în momentele în care sîntem confuzi, singuratici și uneori pierduți nu vindecă boli, nici nu salvează, dar poate ajuta și face lucrurile mai ușoare, pe parcurs.

image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.
image png
Februarie și micul kitsch
Dar și hidoase, supradimensionate, diforme, chiar horror, inimi din blană.
image png
Cum te pregătești pentru un examen?
Un examen n-ar trebui să se transforme într-o traumă.
image png
Apocalipsa creației
De altfel, organizatorii Sony World Photography Awards au declarat că, în 2023, au avut cel mai mare număr de înscrieri din istoria de 16 ani a premiilor.
p 20 WC jpg
Începutul și sfîrșitul vieții spirituale
Momentul iubirii nu poate fi decît aprofundat, adîncit în sine pentru a face să răsară toate sensurile ulterioare.
image png
Itinerariul credinței
Pierre Manent în excelenta carte dedicată gîndirii lui Pascal, despre bucuria de a-L cunoaște pe Dumnezeu și teama de a-L pierde – cei doi poli ai itinerariului credinței.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
Asta ca să știți ce vedeți cînd vă ridicați privirile spre cer, dintre betoane.
image png
Recuzita de iarnă
După ce le terminam, la blană, ne luam inimile-n dinți și ne strecuram sub plăpumile ca niște armuri.
image png
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (II)
Am petrecut nopți în astfel de hoteluri, însă niciodată nu a fost alegerea mea, dacă ar fi fost după mine aș fi ales o pensiune modernă și prietenoasă.
image png
Fricile europenilor
Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.”

Adevarul.ro

image
Orașul în care oamenii au declarat război operelor de artă. Sculpturi furate, vandalizate sau batjocorite pe internet
Chiar dacă Iașiul este un important oraș cultural al României, se pare că locuitorii nu sunt atât de prietenoși cu operele de artă care își fac apariția pe străzile orașului. Astfel, nu puține au fost momentele în care sculpturile expuse au fost furate, vandalizate sau intens criticate
image
Medic din România, anchetat în Marea Britanie pentru proceduri medicale „delicate” pentru propria satisfacție sexuală
Un medic român din cadrul Serviciului Național de Sănătate Publică din Marea Britanie a fost radiat pentru că a efectuat proceduri medicale, inclusiv pe copii, pentru propria satisfacție sexuală.
image
Fiul unui om de afaceri din Brăila, prins cu 4 kilograme de aur, arme și 400.000 de euro în mașină. Conducea băut, drogat și fără permis
Fiul unui cunoscut afacerist din Brăila, a fost prins beat la volan și fără permis de conducere. Bărbatul avea în autoturism peste 400.000 de euro, patru kilograme de aur și 7.000 de lei

HIstoria.ro

image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.