Cu regretele potrivite

Publicat în Dilema Veche nr. 1001 din 15 iunie – 21 iunie 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

A spune că nu regreți nimic a devenit cumva un laitmotiv în discursuri, povești de viață și articole voit motivaționale. Că toate alegerile pe care le-ai făcut în trecut te-au transformat în cine ești astăzi. Că este inutil să-ți consumi timp din viață privind în urmă. Nu le-am crezut niciodată în totalitate. Cu toții am pierdut. Am fi putut alege mai inspirat. Am fi putut fi în alt loc sau chiar altcineva. Versiunea noastră din prezent nu e, nici pe departe, cea mai bună posibilă. E doar versiunea lui „atît s-a putut”, chiar dacă asta nu sună pompos. Mai degrabă decît suma alegerilor noastre din trecut cred că sîntem, în orice moment, suma tuturor regretelor noastre. 

Cum nu sîntem originali nici măcar la capitolul regretelor, am încercat, în acest Dosar pe care l-am gîndit ca pe o invitație la confesiune, să aflu cum se raportează la regrete oameni cu profesii și istorii de viață diferite. Ce îi frămîntă din trecutul lor, ce și-ar dori acum să fi făcut altfel. Iar răspunsurile au avut, cum era de așteptat, un numitor comun (probabil, umanitatea din noi). Regretă timpul pierdut, „vîndut” în detrimentul lor, în vremea în care credeau că este o resursă inepuizabilă; situațiile în care au fost nevoiți să învețe din propriile greșeli, neavînd pe nimeni care să-i îndrume; acel „la revedere” pentru care nu a mai fost loc și toate poveștile care au rămas nespuse; entuziasmul, pasiunea și speranțele care i-au însuflețit la început de drum într-o profesie despre care credeau că va face lumea mai bună. 

Mi-a atras atenția o idee a filosofului Lou Marinoff, la care a făcut referire unul dintre colaboratorii mei. Și anume că pînă și cea mai rezistentă plantă riscă să nu se dezvolte, ba chiar să se ofilească, dacă îi sapi în permanenţă la rădăcini. Debranșarea de propriul trecut nu reprezintă soluția, așa cum nici părerea de rău constantă față de el, care ne otrăvește și prezentul, nu este. Am putea accepta că regretele au un caracter inevitabil. Că trăim într-o epocă în care ni se pun la dispoziție nenumărate alegeri, la fiecare pas, și că, în orice direcție am lua-o, ne va încerca un soi de frustrare. Că, poate, „vom ști mai bine data viitoare”, așa cum se exprimă, optimist, unul dintre personajele din filmele avînd ca temă centrală regretul, analizate într-un articol din Dosar.

„Să sperăm că vom sfîrși cu regretele potrivite”, scria Arthur Miller. Altfel spus, să nu ajungem să regretăm că am trăit inautentic, departe de ce am fi vrut să facem sau să fim, preocupați mai mult de opiniile altora despre noi și de felul în care apărem în societate decît de propria stare de bine. Să nu ne trezim, la finalul vieții, că prețul plătit a fost cam mare pentru lipsa noastră de curaj. 

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Cum îl caută polițiștii pe primarul Cherecheș: unul sare gardul, altul intră pe poarta descuiată VIDEO
Presa locală a publicat imagini cu polițiștii de la Investigații Criminale care îl caută pe Cătălin Cherecheș, primarul din Baia Mare, după ce acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare.
image
Lungimea contează: Care este dimensiunea medie a penisului la nivel mondial în 2023. Surpriza din Europa
Când vine vorba de performanțele masculine în dormitor, există o discuție care pune accentul pe „lungime”. Pe lângă preocuparea pentru durata „performanței”, unii bărbați sunt de asemenea preocupați de mărimea organului lor genital.
image
Unde se mănâncă bine și ieftin la Londra: „Bagă la cap câteva reguli de bază"
Octavian Herța, un fost jurnalist, stabilit în Londra de 7 ani, a postat pe pagina de Facebook câteva sfaturi despre locurile din capitala marii Britanii unde se mănâncă bine și cu bani puțini.

HIstoria.ro

image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.
image
Bărbierii, felcerii și „doftorii” din Bucureștiul de odinioară
Pe vremea aceea, medicii erau rari, boierii preferând să-și vadă odraslele negustori ori funcționari la Stambul, nu murind de lepră la capul bolnavilor.
image
Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci
S-au împlinit, la 15 aprilie 2018, o sută de ani de la restaurarea căsuţei în care şi-a trăit Ion Creangă ultimii 18 ani din viaţă şi de la transformarea ei în muzeu. Bojdeuca e astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria bojdeucii se confundă cu însăşi istoria scriitorului.