„O vîscozitate, sau altceva analog”

Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
image

Dintr-un anumit punct de vedere, totul se poate asambla și dezasambla; lumea este alcătuită din părți componente: litere, cuvinte, fraze, clipe, cifre, atomi. Fiecare componentă are o subcomponentă care e, la rîndul ei, un întreg, în raport cu propriile ei subansambluri. Componentele ultime ale realității „materiale și măsurabile” sînt tot mai puțin sesizabile și cuantificabile: dimensiunea și materialitatea lor scad vertiginos pe măsură ce ne afundăm într-un „infinit mic”, într-o mise en abyme subatomică a materiei.

Odată cu tema piesei componente apare și întrebarea cu privire la ce anume ține laolaltă un ansamblu. Cum de ajung părțile să se grupeze într-o unitate, să creeze și să mențină un întreg? Aristotel oferă un posibil răspuns în Metafizica:„În cazul corpurilor, pentru unele rațiunea unității lor este contactul, pentru altele – o vîscozitate, sau altceva analog” (1045a). Un lipici al realității? Tot ce se poate!

„Piesa de schimb” aduce în discuție și tema reparației. „A repara sau a înlocui cu totul?” e întrebarea zilelor noastre. Într-o viziune heracliteană, nimic nu rămîne la fel, de la o clipă la alta. Lamentația cu privire la faptul că „în vremea de azi nimic nu se mai repară, ci totul se înlocuiește” – de la televizoare la partenerii unui cupluri și la angajații unei companii – își pierde aici din gravitate. De ce să te miri, bunăoară, dacă o pereche divorțează după doar un an de căsătorie, cînd, de fapt, nici unul dintre parteneri nu mai e același ca în urmă cu un an, în momentul căsătoriei? Heraclitean vorbind, un alt bărbat se desparte de o altă femeie; or, nemaifiind cei de la început (din momentul căsătoriei), putem susține că nici măcar nu erau căsătoriți și că, prin urmare, nici nu pot să se despartă. (Ca să nu mai spunem că ar fi absurd ca ei să se despartă, în condițiile în care au parte oricum, clipă de clipă, de un „nou” partener.)

Care e esența, substanța remanentă unui obiect după ce îi schimbi toate piesele componente? – ar putea fi dilema pieselor de schimb. Cît de mult poți schimba fără să ratezi substanța originară, fără să-ți pierzi chipul? Problematica e ilustrată și discutată în experimente mentale precum „Nava lui Tezeu”, care aduc în discuție problema identității. Dacă nava lui Tezeu e reparată, de-a lungul vremii, și i se înlocuiesc, pînă la urmă, toate piesele componente – scîndurile, puntea, catargele, cîrma –, mai este nava lui Tezeu aceeași? Un răspuns afirmativ ne-ar duce la o concluzie surprinzătoare: esența, identitatea unui obiect material nu are nici o legătură cu componentele sale materiale – constatare care pune în încurcătură o viziune strict materialistă asupra lumii.

Dacă facultatea analitică a minții noastre „demontează” realitatea, o împarte în piese componente – concepte, categorii și alte elemente –, literatura și limba vie releagă piesele meticulos dezasamblate de rațiune în noi și expresive alcătuiri. În argou, „capului” i se mai spune și „gamelă”, „gulie”, „mansardă” sau „televizor”; inimii i se zice „motoraș”; „dinții” sînt „malaxoare”; gura e „ială” sau „fermoar”; ochii „faruri”; stomacul „jgheab”, „ghiozdan” sau „ghiordel” ș.a.m.d.

Se spune că întregul e mai mult decît suma părților sale. „Căci există o rațiune de a fi pentru toate lucrurile care au mai multe părți, dar nu sînt un tot, precum e o grămadă, ci există acolo un întreg dincolo de părți” (idem)„Grămadă” se referă aici – ca opus al părților care au „o rațiune a unității lor” – la o aglomerare inertă de elemente și definește un întreg care e doar o sumă a părților sale. Întîlnim aici o posibilă primă definiție a monstruozității, ca „alcătuire” ale cărei unitate și continuitate nu sînt naturale, ci obținute „prin forță sau prin creștere laolaltă” – și o prefigurare a monstrului, fie el zombi, strigoi, moroi sau altă făptură frankensteiniană.

Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat. „Ce”-ul care dă sens și ține laolaltă întregul – pulsul, viața, arderea, mișcarea – trebuie suspendat, întrerupt sau măcar încetinit, pentru a putea opera „reparația”, ca în cazul anestezierii unui pacient. Ceea ce pare tehnic-banal și de la sine înțeles. Dar poate trimite și la un eventual mister al părților de schimb: o „reparație” majoră presupune o moarte (provizorie) și o reînviere a „pacientului”. 

p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.