Stela GIURGEANU

În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.

Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.

În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

De altfel, organizatorii Sony World Photography Awards au declarat că, în 2023, au avut cel mai mare număr de înscrieri din istoria de 16 ani a premiilor.

Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?

Mă crispează gîndul că aș putea fi tern sau plicticos.

Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.”

Cuvîntul indezirabil al anului 2023: Remigrație.

Nu mă prea raportez la trecut, din cauza sentimentului că viața este mereu la început de drum.

Dacă în direcția woke, Claudine Gay se poziționa tranșant, militant și empatic, nu în același mod s-a prezentat cînd a fost vorba despre antisemitism.

O epidemie de zîmbete, binevenită.

Plictiseala a fost, evident, repudiată din această societate agitată în care trăim.

Dacă în alte state rezultatele slabe ale testului PISA au provocat îngrijorare, dar și acțiuni, în România zîmbim liniștiți.

În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.

Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.

„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“

Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.

Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.

Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Bineînțeles, engleza e ușor de „vorbit” pentru cineva care se mulțumește cu cîteva cuvinte și expresii de bază.

Acum cîteva luni, în România, am avut parte de aceleași scenarii: în „Căminele groazei” de la Voluntari, aproape o sută de rezidenți erau practic torturați de angajați.

Dintre aceștia, mulți au impresia că duc lupta cea bună, dar de fapt ajung să anuleze – denigrînd și distrugînd valori și vieți – însuși conceptul de demnitate.

Slovacia permite, de asemenea, eutanasia pasivă, cu condiția ca pacientul să-și fi dat consimțămîntul în mod volunta

În România se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul violenței școlare care, potrivit statisticilor, a prins amploare.

Și au continuat s-o facă în timp ce suferea de convulsii. Băiatul a murit.

Este pînă la urmă iubirea elixirul vieții, singurul remediu pentru realitatea meschină și plină de răutate?

Fiule, tu ai făcut tot ce ai putut în viață, meriți și tu Paradisul. Îți ofer toiagul de lemn”.

Deși nici Franța nu duce lipsă de probleme vechi, noul an școlar în Hexagon a debutat cu una nouă.

Cînd ancheta a fost încheiată, acuzele dovedindu-se false, jurnaliștii de la WELT au lansat o întrebare către fundație: ce se va întîmpla acum cu banii donați?

Metehnele societății în care trăim, o kakistocrație în care pilele și șpaga sînt valori, hrănesc din belșug balaurul incompetenței, care nu mai are de mult doar șapte capete.

Pe căile de mult bătătorite ale feminismului în UE politicienii europeni continuă să calce apăsat.

Dezamăgirea ancorată în amănuntele exterioare vine ca o confirmare lăuntrică: nu avem capacitatea necesară de a ne bucura de viață.

Dar sînt cu adevărat turiștii japonezi mai predispuși la acest sindrom?

Micile depresii cauzate de vacanță, via timpul liber, au fost subiectul a nenumărate cercetări și studii bazate pe sondaje, provocînd și o sumedenie de descoperiri și revelații.

Azi, Albă-ca-Zăpada nu mai poate fi chiar albă, pentru că ar putea intra în serioase controverse pe teme rasiale.

Astfel se creează o furtună de paranoia socială, care provoacă atît cenzura, cît și autocenzura.

„Femeile își construiesc singure lanțurile cu care bărbații nu vor să le împovăreze”.

Colecționarul nu strînge „obiecte”, ci povești.

Optimismul și pesimismul legate de dezvoltarea tehnologiilor digitale sînt în prezent la nivel teoretic.

Vorbim despre o voluptate de a face rău.

Profesorii din primele clase detectează foarte repede elevii care au fost puși în fața unui ecran dimineața, înainte de școală.

Nu încetează să mă uluiască găselnițele romglezei.

Copiii supraponderali sînt mai predispuși să aibă probleme de învățare la școală.

„Mereu e ceva de făcut în privința sănătății și a kilogramelor în plus.”

Despre Cancel Culture nici nu mai e nevoie să vorbim – însăși denumirea mișcării spune totul.

Oamenii care se lasă conduși de etichete își limitează propriul potențial, se lasă cuprinși de frustrare și nefericire

„Sînt fata pe care Rammstein a drogat-o”.

Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori

Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.

Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.