Fricile europenilor

Încălzirea globală, criza financiară, pandemia de COVID-19, imigranții, războiul din Ucraina: în ultimii ani, acestea au fost crizele care au declanșat cele cinci frici majore ale europenilor. 

Un studiu recent, realizat de ECFR (European Council of Foreign Relations), un think-tank european, a relevat impactul acestor crize asupra cetățenilor europenilor și fricile care au luat naștere la nivel social. Studiul a fost realizat pe baza unor sondaje efectuate în 11 țări europene: Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania, România, Danemarca, Portugalia, Estonia și două țări din afara UE: Marea Britanie și Elveția.

Potrivit studiului, discursurile vehiculate în spațiul public în ceea ce privește schimbările climatice le-au inoculat europenilor imaginea unei lumi pe marginea prăpastiei. 

Criza financiară, determinată atît de pandemie, cît și de războiul din Ucraina, i-a făcut să se teamă, în primul rînd, pentru bunăstarea viitoare a copiilor. 

Valurile de imigranți și refugiați au declanșat o „panică identitară”, centrată în jurul noțiunii de multiculturalism, provocînd dezbateri asupra semnificației pe care o mai au statelor naționale.

Pandemia de COVID-19 a expus vulnerabilitatea sistemelor de sănătate. 

Războiul din Ucraina a spulberat iluzia că pe continentul european nu va mai exista un război major.

Însă aceste cinci frici majore, deși resimțite în toate țările europene, sînt trăite cu o intensitate diferită. Unii se tem de schimbările climatice, însă nu consideră războiul din Ucraina o amenințare. Alții sînt îngroziți de imigranți, ignorînd însă temerile economice ale altora. Există țări în care, deși imigranții și refugiații continuă să sosească, temerea principală este legată de pandemia de COVID-19.

La nivel politic, fricile naționale sînt valorificate, iar liderii politici își adaptează discursurile în funcție de acestea, lăsînd în plan secund ideologiile partidelor. 

Cinci triburi ale fricii

Potrivit studiului ECFR, Europa este divizată, în prezent, în cinci „triburi” ale fricilor.

În Germania, imigrația sperie cel mai mult.

În Franța și Danemarca, oamenii consideră că schimbările climatice sînt cele mai importante crize.

Italienii și portughezii se tem, în pricipal, de criza economică globală. 

Spaniolii și românii, de efectele pandemiei de COVID-19. 

Estonienii și polonezii consideră războiul din Ucraina drept cea mai mare amenințare.

În afara Uniunii, în Marea Britanie, cei mai mulți au desemnat frica provocată de pandemia de COVID-19 drept cea mai mare. 

În Elveția, schimbările climatice provoacă cele mai mari angoase.

Percepțiile diferitelor triburi ale fricii diferă și în ceea ce privește evaluarea performanței guvernelor în fața crizelor. De exemplu, membrii tribului celor care se tem de imigrație consideră că guvernele lor nu s-au implicat suficient pentru rezolvarea problemelor. Pe de altă parte, membrii tribului celor care se tem de războiul din Ucraina apreciază politica liderilor naționali.

„Dacă tribul ucrainean ar avea nevoie de o capitală, probabil că aceasta ar fi Tallinn”, menționează studiul, chiar dacă și Polonia, și Danemarca văd războiul în fruntea listelor fricilor dominatoare (în Danemarca, teama de război se află cam la același nivel cu angoasele provocate de schimbările climatice).

De ce diferă fricile?

Fricile națiunilor diferă în funcție de mai mulți factori, cei mai importanți fiind poziția geografică, starea economiei și memoria colectivă a unor episoade antecedente, similare prezentului

Memoria colectivă este o explicație pentru faptul că Germania este singura țară speriată de imigrație: valul recent de imigranți și refugiați a declanșat amintiri din 2015, cînd țara a primit un milion de oameni, inclusiv sirieni care fugeau de Bashar al-Assad. 

Tot memoria colectivă îi determină pe italieni și portughezi să se teamă în special de turbulenţele economice: criza euro din 2008 prin care au trecut a lăsat urme adînci. 

Geografia și economia sînt, de asemenea, factori care influențează temerile: dacă în Franța, doar 7% din cetățeni se simt amenințați de războiul din Ucraina, pentru estonieni și polonezi acesta este cel mai de temut. 

În Franța, una dintre țările europene cu cele mai întinse terenuri agricole, principala temere este îndreptată către schimbările climatice.  

Imigrația nu este o frică majoră pentru polonezi, estonieni, români și portughezi, chiar dacă un flux important de refugiați din Ucraina continuă să sosească în aceste țări.

Pe de altă parte, dacă germanii sînt speriați de imigrație, nu se simt amenințați de problemele economice.

Fricile îi mai împart pe europeni și în funcție de vîrstă, gen și educație.

Pentru tineri, frica principală este provocată de schimbările climatice. În Marea Britanie, Franța, Germania, Danemarca și Elveția, tinerii sînt cei care tind să acorde prioritate problemelor climatice. În schimb, persoanele de peste 70 de ani se tem în principal de războiul din Ucraina și de imigrație. „În timp ce tinerii sînt îngrijorați de viitor, putem înțelege de ce fricile generațiilor mai în vîrstă au legătură cu războiul din Ucraina, avînd în vedere experiențele din timpul comunismului și al Războiului Rece.”

Pandemia de COVID-19, deși este singura criză care, peste tot în Europa, nu pare să preocupe o generație mai mult decît oricare alta, este percepută însă în mod diferit de femei și bărbați. În special femeile sînt mai speriate de criza declanșată, considerînd că le-a afectat foarte mult viața.

Nivelul de educație intervine și el ca factor: persoanele cu studii superioare din toate cele 11 țări europene consideră schimbările climatice ca fiind cea mai mare criză a Europei, și ea este trecută cu puțin înaintea problemelor economice. În schimb, persoanele cu mai puține calificări educaționale se simt mai amenințate de imigrație.

Cum ar vota fricile?

Extrapolînd rezultatele sondajelor efectuate în cele nouă țări ale Uniunii Europene, (aproximativ 75% din alegători), studiul ECFR a făcut o hartă a voturilor determinate de frică, la viitoarele alegeri europarlamentare. 

Astfel, potrivit estimărilor, 74 de milioane de voturi ar fi motivate de teama de schimbările climatice. Un număr asemănător de voturi ar putea fi determinate de frica de pandemie. 71 de milioane de alegători ar vota în siajul fricii de criza economică, 58 de milioane de cetățeni ar fi motivați de frica de imigrație și 50 de milioane, de războiul din Ucraina. 

Aproximativ 47 de milioane de alegători nu ar vota, în baza fricilor.

Cum influențează fricile politica la nivel european?

Cele cinci crize majore ale Europei i-au îndepărtat pe oameni de diviziunile ideologice de stînga sau dreapta ale partidelor arată studiul, care menționează că un factor major pentru deciziile de vot este dezamăgirea față de reacțiile guvernelor în fața crizelor. O dezamăgire care se traduce prin teama suplimentară că aceste crize ar putea reveni sau s-ar putea acutiza.

„În prezent, cele două crize care domină mass-media și dezbaterea politică în preajma alegerilor sînt clima și imigrația. Iar lupta dintre cele două «triburi», care urmăresc cel mai îndeaproape aceste probleme, devine acerbă. În timp ce activiștii pentru climă se tem de distrugerea vieții umane și a altor vieți, activiștii anti-imigrație se tem de dispariția națiunilor lor și a identității lor culturale”, se menționează în studiu.

Cei care se tem de imigrație vor vota, cel mai probabil, pentru partide de centru-dreapta sau de extremă dreapta, formațiuni care au valorificat în programele lor aceste teme. 

De exemplu, în Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), partid de extremă dreapta, care militează contra imigrației, are din ce în ce mai multă susținere electorală. În Franța, Jordan Bardella, președintele Adunării Naționale, își calibrează discursul politic acoperind un spectru mai larg de temeri: alternează subiectele economice, legate de puterea de cumpărare, cu cele legate de criza climatică, invocînd și teorii conspiraționiste anti-imigranți.

Potrivit cercetătorilor, liderii politici și-au calibrat foarte bine discursul, în funcție de angoasele votanților.

„Diviziunea stînga-dreapta nu mai este un predictor ca altădată. În numeroase țări, partidele din ambele părți ale spectrului politic converg către întrebări-cheie, de la migrație la cheltuieli sociale. Diviziunea dintre partidele pro și anti-europene a devenit, de asemenea, un ghid slab, spre deosebire de alegerile din 2019, care au avut loc în timp ce Brexit-ul era încă în negocieri. Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.” 

Studiul conchide astfel că strategiile politice, care odinioară echilibrau speranța și frica, se îndreaptă în prezent înspre valorizarea electorală a fricilor – mai ales că majoritatea cetățenilor europeni consideră că țările lor se îndreaptă într-o direcție greșită.