la fața timpului

În practică, este bine cunoscut că cei mai buni critici ai cuiva sînt discipolii lui, iar cei mai buni dintre discipoli sînt totodată şi cei mai critici.

Joaca poetizează viața și sufletul punînd la lucru creativitatea și prin aceasta ea devine un precursor al culturii. Prin urmare, joaca nu este naivitate, ci o formă de poezie științifică.

Sîntem îndemnați să nu cădem în catastrofism, să nu dramatizăm exagerat o situație soldată cu o poveste despre victime nevinovate și culpabili neglijenți.

Agenda bunei guvernări și-a pierdut eticheta, dar continuă să trăiască și a devenit o amenințare existențială.

Locurile în care se desfășoară acțiunea sînt, pe lîngă „continentul negru”, Caraibele, Brazilia, Statele Unite și Europa.

O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.

Știința e arta rezolvabilului

În acest sens, în nevoia ei de făptuitori, pentru a putea fi din nou întemeiată, lumea e întotdeauna un deșert.

Desigur, Pareto era el însuși o fire pasională, crezînd cu înflăcărare în libertate și în toleranță.

În principiu, citiți mai mult decît citați! Și tot în principiu, nu e deloc obligatoriu să citați.

Macron vede o mare problemă în pierderea puterii de cumpărare a clasei de mijloc.

Multă vreme, chiar tîrziu în anii 1980, unii intelectuali din Occident încă pariau pe modelul planificării centralizate ca model de dezvoltare superior mecanismelor pieței libere.

„Nimic nu îmi este indiferent”.

Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”

Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.

Indicele Mei Moses al Sotheby’s, indicatorul cea mai fiabil al prețurilor artei, a crescut de opt ori de-a lungul celor cinci decenii de la inaugurarea Art Basel în 1970.

Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.

Cînd ochii nu văd, inima nu cere” și nici nu plînge.

„De Gaulle sînt eu. De Gaulle e tatăl meu”.

Influentul Lîsenko se opunea vehement geneticii „vestice”, propunînd în locul ei principii pe care nu le putea dovedi experimental, dar care promiteau o creștere fabuloasă a productivității din agricultură.

Mens sana in corpore sano? Uite ce belea îi poate veni omului pe cap din Antichitatea clasică, dacă o caută cu lumînarea...”.

Max Weber a folosit una dintre insultele sale mai blînde, numindu-l pe Maurenbrecher un „romantic“.

Este cumva normal: unul care devine cunoscut (și reconfirmat) în afara spațiului său natal nu beneficiază de aceeași recunoaștere acasă, căci... cine să-l recunoască?

De altfel, chiar evoluția se numără probabil printre ideile contraintuitive ale biologiei.

Omului de azi îi e teamă să mai stea de vorbă cu el însuși.

În 2022, de exemplu, numai 37% din femeile din Africa Subsahariană aveau un cont bancar, în comparație cu 48% din bărbați.

Da, avem nevoie de adevărați tați în familie, în școli, dar și în instituțiile statului.

Doamna Francisca Băltăceanu locuiește, precum Monseniorul Vladimir Ghika, căruia îi datorează existența, în mijlocul marelui Babilon, Bucureștiul.

În februarie, a fost publicată o altă scrisoare deschisă, care face apel la o „cercetare echilibrată”.

„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.

Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.

În fine, și la verbe întîlnim astfel de diferențieri.