După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?

Unii îl detestă, considerîndu-l o reală maladie socială. Alții sînt dependenți de el, mutîndu-și cu totul viața reală în spațiul său virtual. Mulți îl folosesc ca pe un instrument de promovare. Mulți, pentru a propaga știri false sau ideologii radicale. A fost implicat în mai multe scandaluri. A provocat mișcări sociale puternice. 

În epicentrul unei transformări majore socio-culturale, provocată de tehnologiile digitale, Facebook este încă un jucător major. La aniversarea de 20 de ani, deși considerat a fi desuet, Facebook este încă folosit, în prezent, de trei miliarde de oameni în fiecare lună și de 2,11 miliarde de oameni în fiecare zi. Platformele achiziționate de compania Meta atrag aproape patru miliarde de oameni, cel puțin o dată pe lună.

Capitalizarea de piață a Meta este astăzi de 1,22 trilioane de dolari. În clasamentul Forbes al celor mai bogați oameni din lume, Mark Zuckerberg se află pe locul patru, cu o avere de 167,2 miliarde de dolari. 

Omniprezent în viața de zi cu zi, atît la firul ierbii, cît și în spațiul public, cît ne-a schimbat, de fapt, Facebook viețile?

Un proiect studențesc

Pe 4 februarie 2004, Mark Zuckerberg a lansat ceea ce avea să fie predecesorul Facebook de astăzi: Thefacebook.com, un proiect conceput în camera unor studenți de la Universitatea Harvard. Scopul site-ului era de a facilita interacțiunile între studenți: „Căutați oameni la propria școală sau universitate, găsiți oameni la propriile cursuri, găsiți prietenii prietenilor”. Proiectul studențesc avea să devină o corporație cu un masiv impact social.

Ideea unei rețele sociale nu era nouă. Tom Anderson, Chris DeWolfe și Jon Hart, programatori ai companiei eUniverse, concepuseră deja, cu un an în urmă, o astfel de platformă: Myspace.com.

Însă Zuckerberg și echipa sa și-au dezvoltat mult mai repede platforma, venind cu idei noi și extrem de atractive. Printre primele inovații: etichetarea utilizatorilor. Acest instrument ușura căutarea și găsirea unui alt utilizator, ceea ce nu doar că atrăgea înscrierea pe platformă, ci capta din ce în ce mai mult din timpul acestora: studenții începeau să fie fascinați de posibilitatea de a intra în legătură unii cu alții.

În mai puțin de un an, platforma adunase un milion de utilizatori, iar după patru ani, Facebook depășise Myspace. Mica platformă unde studenții își puteau găsi colegii din campus a devenit rapid un fenomen de masă. Fiind o platformă mult mai accesibilă, mai ordonată și mai puțin haotică decît ale altor pionieri ai rețelelor sociale, precum Myspace sau Friendster, Facebook a devenit jucăria preferată a tinerilor.

Bineînțeles, Facebook nu s-a limitat doar la găsirea prietenilor, ci a mers mai departe. În 2006 a introdus așa-numitul „flux de știri”. Postări, fotografii făcute de utilizatori în călătorii sau la petreceri erau „partajate” și „distribuite” pe Facebook. 

Viețile intime ale oamenilor au devenit știrile Facebook. În timp util, vedeai ce îți fac prietenii sau prietenii prietenilor, unde se află, ce mănîncă, ce și-au mai cumpărat. Deși Zuckerberg a numit acest flux de știri o metodă de a fi în contact cu prietenii, criticii l-au perceput ca pe o încurajare a spionajului. 

În 2009 apare butonul Like. Dacă pentru utilizatori era un instrument prin care puteau să-și manifeste de acum adeziunea unii față de ceilalți, să se aprecieze reciproc, să se regăsească în același trib, pentru Facebook butonul Likeera o metodă de a testa „piața”. Datorită acestui buton, Facebook avea să știe de acum ce le place și ce nu utilizatorilor de Internet. Pe baza informațiilor colectate s-a creat acel algoritm care a împins lucrurile mai departe și din cauza căruia Facebook a fost blamat că încurajează și întreține discursuri radicale. Postările care adunau un număr mare de aprecieri erau afișate mai vizibil în fluxul de știri. 

S-a adîncit nu doar dependența utilizatorilor (care intrau din ce în ce mai des să-și verifice like-urile), ci s-a declanșat o adevărată vînătoare de like-uri. De la simpli utilizatori la influencer-i și politicieni, toți au încercat să se conformeze algoritmului care le cerea, pentru mult rîvnita apreciere, să posteze conținut senzațional, cît mai șocant, cît mai incitant. 

Furnizor de dopamină

Aceste inovații tehnice au dus rapid la creșterea popularității Facebook, însă au avut și un impact social negativ. Utilizatorii erau deja prinși în cercul vicios al senzaționalismului: cu cît postările deveneau mai intime sau mai agresive, cu atît aprecierea publică online creștea. De altfel, printre multele acuze cu care s-a confruntat Facebook a fost și această folosire a algoritmilor pentru a crea dependență utilizatorilor.

Facebook a devenit un adevărat distribuitor de dopamină pentru creierul uman, susține Clément Machecourt, jurnalist pentru Le Point. „Primind mai multe like-uri la o fotografie, comentarii pozitive sau avînd mai mulți prieteni virtuali decît colegul tău de clasă, rețeaua de socializare este adesea o cursă pentru popularitate și narcisism. În fața ultimei fotografii de vacanță a unui prieten care a plecat pe o insulă paradiziacă, cineva este tentat să-i întoarcă «favoarea», cîteva luni mai tîrziu, postînd o fotografie de la marginea unei pîrtii de schi.”

Mișcări sociale de amploare

Au existat și mișcări sociale de amploare care au luat naștere pe rețeaua socială. Unul dintre exemplele notabile este al Primăverii arabe din 2011, cînd rețeaua a făcut posibilă urmărirea evenimentelor aproape în timp real. 

În Franța, mișcarea Vestelor Galbene, care nu și-a dorit nici lider, nici partid, s-a dezvoltat mai întîi pe Facebook, unde s-a și alimentat, degenerînd apoi în proteste stradale violente.

În România, în 2017, protestele de amploare generate de Ordonanţa de Urgenţă 13 erau anunțate și organizate pe Facebook. Tot pe Facebook erau postate și nenumărate fotografii din timpul acelor proteste, publicul devenind atras într-un număr din ce în ce mai mare de „ideea” de a protesta, chiar dacă ieșea la demonstrații fără să știe exact pentru ce.

În același timp, Facebook a fost un instrument puternic și pentru organizarea mișcărilor activiste, care în timp s-au radicalizat, precum Black Lives Matter sau MeToo. 

Scandaluri

Istoria de succes a Facebook a fost plină de scandaluri și acuzații: de la dezinformare, încălcarea confidențialității, probleme legate de moderarea conținutului, acuzații de comportament anticoncurențial, pînă la efectele criminale ale utilizării sale. Căci Facebook a provocat și pierderi de vieți omenești.

În 2014, Facebook a fost criticat după ce s-a aflat că efectuase, cu un an în urmă, teste psihologice pe 70.000 de utilizatori, care nu și-au dat consimțămîntul. Experimentul a testat modul în care schimbările din News Feed le-ar putea afecta sănătatea mintală. Compania eliminase anumite cuvinte din fluxurile de știri ale utilizatorilor, urmărind modul în care aceștia au reacționat. La momentul respectiv, compania și-a cerut scuze, susținînd că „testul” a făcut parte din cercetările pentru „testarea diferitelor produse”, însă nu a „comunicat suficient de bine” această testare. 

În 2016, un raport Buzzfeed a arătat cum știrile false au depășit știrile reale pe Facebook, în jurul alegerilor prezidențiale din SUA. Mark Zuckerberg a postat, pe Facebook, scuzele de rigoare, adăugînd că intenționează să îmbunătățească lucrurile. El a fost chemat, de altfel, de mai multe ori în fața Congresului american pentru a răspunde acuzațiilor de interferență a Rusiei în rețeaua sa.

De amintit este și scandalul Cambridge Analytica, din 2018, ecoul criticilor din 2016. Compania colectase atunci datele a 50 de milioane de utilizatori, fără acordul acestora, pentru a ținti mai precis orientarea lor politică. A transferat apoi aceste date Rusiei. În 2019, Facebook a fost amendat cu cinci miliarde de dolari de către Federal Trade Commission (FTC).

Tot în 2018, mai multe rapoarte au dezvăluit că rețeaua de socializare a fost folosită pentru a incita la genocid împotriva minorității musulmane Rohingya din Myanmar de către oficialii militari ai țării.

În noiembrie 2019, peste 4.000 de pagini de documente interne Facebook au fost făcute publice într-un proces intentat de către un dezvoltator de aplicații. Documentele au dezvăluit modul în care compania a întrerupt accesul dezvoltatorilor la date, a planificat să urmărească locațiile utilizatorilor Android și a luat în considerare, printre altele, să taxeze dezvoltatorii pentru accesul la datele utilizatorilor.

În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false. 

În 2021, Frances Haugen, o fostă angajată a Facebook, a făcut publice documente interne ale companiei. Aceasta a mărturisit în fața Congresului că Facebook a pus profiturile companiei înaintea siguranței oamenilor.