Laura Carmen CUȚITARU

Nu numai vorbirea, ci limba, în general, cu tot ce e în ea, poate fi reprezentată metaforic ca o scară aruncată între cei doi poli, pe care omenirea orbecăie.

Chiar noi ne facem creierul atît de prost, nu tehnologia. Puțin îi cerem, puțin ne dă.

Florian Coulmas observă, în Writing Systems, că omenirea se mișcă în direcția unei lumi moderne complet alfabetizate, în care analfabetismul este un stigmat care te exclude fără milă din viața socială.

Indiferent de natura și scopul ei, scriitura se bazează în mod egal pe resursele lingvistice și cognitive generale ale creatorului.

Psihologii, psihiatrii și neuro-psihiatrii sînt tot mai interesați de ceea ce poate scrisul de mînă să dezvăluie despre starea de boală sau anormalitate.

Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.

Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.

O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?

E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.

Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.

Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.

Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.

În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.

Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.

Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.

Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.

Un celebru experiment din 2001, menit a explora fundamentele psihice și neurologice ale asocierii sunetelor cu formele din lumea reală, a fost făcut de V.S. Ramachandran.

Cel mai adesea neologismele intră în limbă odată cu realități noi, ori din motive de prestigiu cultural sau, de foarte multe ori, din motive pur istorice, prin cucerire și dominație.

Ca orice alt fenomen, limba are proprietăți numerice, lucru care justifică aplicarea metodelor matematice, între care cea mai cunoscută e statistica.

Un dandy autentic se sustrage realității. O „respinge” cu ajutorul hainelor mai ales, dar și al discursului spiritual și al pronunției.

Propaganda în lumea anglofonă este o aplicație concretă a unei anumite interpretări asupra legăturii dintre limbă și gîndire.

O limbă este „aspectul exterior al sufletului” unui popor; e o forță spirituală care determină perspectiva asupra lumii.

Ce faci cînd ai nevoie de cuvinte noi? Ca și în viață, cînd ai nevoie de ceva, fie iei de la alții cu împrumut (impropriu concept în știința limbii, de vreme ce o cultură nu mai dă înapoi împrumuturile lingvistice), fie îți faci singur.

Primul caz de „copii sălbatici” bine documentat datează din anul 1799, cînd, în pădurile din Aveyron, în Franţa, a fost găsit un băiat de circa doisprezece ani.

Un principiu codificator central, mental, o teorie a gramaticilor, un set de ipoteze gramaticale care specifică, precum soft-ul unui computer, ce se poate și ce nu în limba umană

Cum se face că orice copil ajunge să stăpînească sistemul sonor al limbii pe care o aude? Este acesta un proces ordonat?

Semnificația nu se află în semne; lingviștii spun că se află în mintea vorbitorului; dar ea ajunge acolo prin lume, prin mediu.

Steven Pinker, supranumit „scientific superstar” în Statele Unite, avansează ideea „mutantului gramatical”.

Felul în care ne exprimăm nu depinde numai de educația primită, ci și de sexul de care aparținem.

Cît de bine poți comunica cu pictograme, ținînd cont că, în ziua de azi, vocabularul unui licean mediu conține în jur de 20.000 de cuvinte?

Prin apelul la simțuri, combinația de sunete lingvistice și muzicale depășește barierele fixate de limbile pe care le vorbim, generînd în noi stări și emoții similare, la fel cum ar face un mesaj transmis pe căile obișnuite.

În loc să disprețuiești limbile naturale, încercînd să construiești un sistem de comunicare diferit, de la zero, poate ar fi o idee mai bună să pui laolaltă elemente de construcție deja existente.

E vorba despre un alfabet fiziologic, compus din 34 de semne menite a evoca poziția organelor de articulație în cazul fiecărui sunet.

Atunci cînd, cu scopuri artistice, inventezi cuvinte noi într-o limbă (în poezie, muzică), dacă vrei ca acestea să fie plauzibile, trebuie să ai grijă să fie mai întîi posibile.

Nebunia, excentricitatea și geniul merg mînă în mînă, iar omul de rînd nu le deosebește, dînd capului, cel care poartă mintea, nume dintre cele mai disprețuitoare.

La 17 februarie 1993, Academia Română a hotărît înlocuirea literei î cu â într-o seamă de contexte, și a lui sînt cu sunt, iar de atunci încoace (curînd se fac treizeci de ani) disputa, cearta și jignirile nu au încetat, chiar în mediile culte, între cei care au adoptat recomandările Academiei și cei care au continuat să scrie în ortografia veche.

Ce înseamnă să plasezi pe cineva pe scara socială? Înseamnă să identifici tipul de educație primită.

Scrisul există numai pentru reprezentarea vizuală a limbii, căreia îi este ulterior.

Sentimentul de „contaminare” a limbii primitoare de către limba donoare și respingerea cuvintelor străine sînt fenomene universale și naturale.

Limbajul, facultate exclusiv umană, e și el structurat și legat indisolubil de ceea ce experimentăm, prin trup, încă de la naștere.

Ne auzim vocea ca fiind mai joasă decît e ea în realitate.

Semnificația gesturilor sociale este o problemă de convenție.

Atît în Marea Britanie, cît și în Statele Unite, dubla negație nu a dispărut niciodată, ci a continuat să existe neîntrerupt în uzul vorbitorilor al căror instinct se dovedește bun.

Influența trupului asupra minții este un fenomen mai puțin cunoscut.

Cifrul Playfair, inventat în 1854, a fost folosit multă vreme de armata britanică în al doilea Război al Burilor, și de Australia în al Doilea Război Mondial.

Termenilor care desemnează părți ale corpului și articole de lenjerie li se declară război total.

Făcînd o paralelă cu codul lingvistic, nucleotidele sînt alfabetul, inventarul finit de sunete/litere.

„Fractalul” e un termen din geometrie care descrie ordinea inerentă sistemelor naturale care par dezordonate, haotice (de exemplu, norii sau linia unui țărm de ocean).

De cîte ori încercăm să ne amintim ceva, ceea ce obținem e o interpretare, o versiune nou reconstruită a originalului, pentru că memoria este esențialmente reconstructivă prin natura sa.