Creierul literat

Publicat în Dilema Veche nr. 994 din 27 aprilie – 3 mai 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

În cea mai mare parte a existenței sale în limba engleză, termenul literate a însemnat, conform dicționarului American Heritage, doar „familiarizat cu literatura” sau, mai larg, „cultivat”, „învățat”. Numai de la sfîrșitul anilor 1800 a început să se refere și la abilitatea elementară de a citi și scrie. Antonimul illiterate, „analfabet”, are și el o gamă lărgită de sensuri: de la o persoană incapabilă să citească o listă de cumpăraturi la una care nu are cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu. Termenul „analfabet funcțional” e adesea folosit pentru a descrie pe cineva care, deși poate citi și scrie, se află sub nivelul minim cerut pentru a funcționa social, chiar și în condiții cu cerințe reduse de complexitate. În schimb, o persoană aliterate („aliterată”) știe să citească și să scrie, însă nu prea are tragere de inimă în direcția aceasta, fie din indiferență, fie dintr-o preferință pentru informare și distracție prin alte mijloace. De la legătura lor inițială cu literatura, literacy (tradus în dicționarele noastre mai vechi cu prea-vagul-pentru-ziua-de-azi „știință de carte”) și antonimul său, illiteracy, și-au extins sensurile la orice alt domeniu: de exemplu, analfabeții geografic nu pot identifica țările pe o hartă, iar analfabeții digital nu pot lucra cu computerul.

Putem spune că, în general, cititul și scrisul merg mînă-n mînă, dar investigațiile arată, după cum notează Florian Coulmas în Writing Systems (2003), că e mai greu să înveți să scrii decît să citești. Dificultatea nu provine numai din faptul că cititul este o abilitate pasiv-receptivă, iar scrisul una activ-productivă, ci mai ales pentru că sînt atît de diferite. Analiza greșelilor de citire și de scriere sprijină opinia conform căreia cele două capacități cognitive nu sînt imagini în oglindă ale aceluiași proces, nu au o dezvoltare paralelă comparabilă și nu se poate constata un transfer automat al progresului de la una la alta. E tot mai clar că, pentru a fi optime, cititul și scrisul se bazează pe un număr de operațiuni mentale și fizice foarte specifice, care trebuie sincronizate și coordonate. Departe de a fi simple extensii ale unor facultăți naturale, ambele au efecte durabile atît de importante asupra dezvoltării minții încît noțiunea de minte literată cîștigă tot mai mult teren în psihologia cognitivistă.

Limba în format scris este procesată diferit de vorbire, atît deoarece implică abilități fizice și mentale diferite, dar și pentru că, așa cum am văzut în articolul din numărul precedent al Dilemei vechi, limba scrisă nu e doar vorbire transcrisă. Odată stăpînită, ea capătă un alt statut, influențînd felul în care vorbim și în care conceptualizăm limba în general. Încă din anii ’30, psihologul bielorus Lev Vigoțki (un personaj foarte interesant, fără studii de specialitate, ci de literatură, cu o viață îngrozitor de scurtă, dar cu intuiții remarcabile) a opinat că scrisul, chiar și la niveluri reduse de dezvoltare, cere un înalt grad de abstractizare a gîndirii și are importante consecințe cognitive. Cercetările recente susțin acest punct de vedere: cunoștințele omului despre limba proprie și însuși modul în care o folosește sînt influențate profund de literație. Florian Coulmas menționează studiile făcute asupra comunităților de vorbitori ai unor limbi fără formă scrisă, care arată că sintaxa folosită (felul în care se leagă cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze) e simplă, laxă, cu elemente coordonatoare, construcțiile elaborate prin diverse tipuri de subordonare fiind rare ori inexistente, dar că, în mod absolut remarcabil, standardizarea acestor limbi și alfabetizarea vorbitorilor promovează apariția elementelor de subordonare sintactică. Cu alte cuvinte, facilitează o reorganizare sintactică în care începe să se facă simțită complexitatea.

Ca și cînd ramificațiile și implicațiile literației nu ar fi destul de adînci, problema cu cititul și scrisul se complică exponențial în condițiile în care modul lor de realizare s-a schimbat dramatic ca urmare a inventării mașinii mecanice (primul model comercial de mașină de scris a fost fabricat în 1873) și, în zilele noastre, a celei digitale – computerul. Scriem virtual, tastînd (nici butoanele nu mai sînt reale), și citim virtual, de pe ecrane. În Statele Unite, orele de caligrafie sînt, de decenii bune, rezervate grădiniței și clasei întîi. Înainte de era digitală, în clasele următoare se preda dactilografierea (cu toate cele zece degete), urmînd apoi ca fiecare elev să scrie cum dorește, de mînă sau la mașina de scris. Dezbaterea referitoare la declinul scrisului de mînă, constatat, în cultura americană, încă din anii 1970, e nestinsă. E o relicvă inutilă, spun unii, trebuie să dispară de tot. La ce mai folosește? Vechea motivație a învățării și perfecționării caligrafiei (un ideal creștin al năzuinței spre frumos care ar disciplina și mintea între timp) nu mai stă în picioare în contextul zilelor noastre, în care nu numai noțiunea de „creștinism”, dar și cea de „disciplină” e pusă la stîlpul infamiei. Frumosul sucombă în fața utilului, așa că trebuie căutate, în știință, dovezi care să pledeze în favoarea păstrării acestui (minunat, zic eu) obicei.

Studiile de neurofiziologia scrisului arată cum diverse circuite cerebrale, care se activează atunci cînd învățăcelul scrie litere cu mîna proprie apoi le citește, rămîn inactive cînd literele sînt tastate ori copiate pe o foaie transparentă pusă deasupra, ceea ce ar sugera că, deși aceste diferențe pot să nu pară mare lucru, pentru creier ele contează. Mai mult, variațiile în tiparele cerebrale detectate arată că maniera însăși de a așterne litere pe hîrtie – legate una de alta ori, dimpotrivă, cu pauză după fiecare – are un cuvînt de spus în această problemă. Mulți psihologi susțin că scrisul cursiv îi ajută pe elevii cu dislexie să învețe mai ușor să scrie și să citească deoarece integrează și armonizează diversele componente implicate în proces: abilitățile motorii fine, coordonarea dintre ochi și mînă, memoria de scurtă și cea de lungă durată, precum și alte funcții ale creierului. Însă, probabil ca în orice altă situație de viață, beneficiul unui lucru rezultă mai clar atunci cînd examinezi efectele pierderii lui.

A trebuit să trecem printr-o perioadă în care transmiterea informației în școală s-a făcut doar în format digital. Pandemia de COVID a generat o multitudine de observații vizavi de eficiența învățării digitale, observații care au devenit apoi studii. Concluziile acestora sînt convergente: forma în care se prezintă informația  tipărită pe foi sau văzută pe un ecran  are consecințe asupra înțelegerii a ceea ce citești. Naomi Baron, profesoară de lingvistică la American University din Washington, SUA, s-a ocupat îndeaproape de această problemă și confirmă fără dubii că învățăm mai bine cînd citim un text tipărit: identificăm mai rapid și mai corect ideile expuse, ne amintim mai ușor detaliile, iar sarcinile mai dificile cum ar fi procedurile deductive, care presupun teoretizare, abstractizare mentală, sînt net favorizate de cititul pe hîrtie, deoarece concentrarea e mai bună. Baron spune că diferența dintre cele două e motivată doar parțial de proprietățile fizice ale hîrtiei (pe ea o atingem) împreună cu existența unei geografii vizuale a paginilor (ne amintim adesea cît de departe am ajuns cu cititul unei cărți sau unde anume pe pagini – stînga sau dreapta, sus sau jos – am văzut o informație). Cealaltă parte a motivației ține de atitudinea psihică: în literatura de specialitate a fost formulată „ipoteza superficializării” (shallowing hypothesis), conform căreia un text digital e abordat cu o mentalitate lejeră, care implică efort intelectual redus. Această atitudine se corelează direct cu apariția noilor tehnologii media, care au provocat declinul drastic al reflecției, al meditației obișnuite a omului, în general.

Tehnologia ne ajută pînă la lenevirea gîndirii, dar aceasta nu înseamnă nici pe departe că trebuie să renunțăm la formatul digital. În primul rînd, pentru că nimic nu e bun sau rău în sine. În al doilea rînd, în relația om-computer, omul trebuie să conștientizeze că are partea lui de responsabilitate dacă devine mai prost, ca individ și ca specie: „Inteligența nu depinde exclusiv de ereditate, ci și de ceea ce cerem de la creier”. Sublinierea îmi aparține, dar constatarea e a neurofilozofului olandez Arie Bos, care o susține, în cartea sa Creier și conștiință (2021), prin cele mai noi studii de neurologie. Dacă, cumva, în fatalista formulă „Ce ți-e scris în frunte ți-e pus e vorba despre ereditatea care ne pecetluiește soarta, atunci trebuie să aflăm că ne-am înșelat. Ceea ce sînt eu azi (și tu la fel, cititorule) nu e fixat de la naștere, ci e rezultatul unei complicități, al unei continue modelări reciproce în interacțiunea creier – mediu înconjurător, astfel încît devenim ceea ce sîntem.

Inteligența depinde nu numai de conexiunile cerebrale primite la naștere, ci și de cele pe care le formăm chiar noi, mai ales între cortexul prefrontal și restul creierului. Dar cum le formăm? Făcînd sau gîndind ceva nou! Adică învățînd mereu cîte ceva. Sîntem capabili să învățăm pentru că, din celule stem, producem neuroni noi toată viața (povestea cu numărul fix de celule nervoase, de la naștere, care mor pe măsură ce le folosim, e doar un mit). Prin activitatea conștientă, prin experiențele pe care le avem și gîndurile care ne populează mintea, ne modificăm creierul. Putem, deci, conștient, să intervenim în expresia genelor în nucleii celulelor nervoase, atribuție care, se credea, aparține doar ADN-ului. Dar, surpriză, nu numai creierul se modifică, ci pînă și ADN-ul din neuroni se schimbă (cu ajutorul transpozonilor – genele așa-numite  „mobile”). Inteligența noastră depinde, așadar, de felul în care ne folosim creierul: cu cît îl folosim mai mult, cu atît devine mai capabil de și mai mult. Problema constă, și aici, în voința individuală: avem puterea să (co)determinăm calitatea propriului creier, dar sîntem capabili, totodată, să alegem dacă vrem sau nu să folosim posibilitățile oferite de el. Arie Bos conchide: „Deci chiar noi ne facem creierul așa de inteligent”. 

Sau invers: chiar noi ne facem creierul atît de prost, nu tehnologia. Puțin îi cerem, puțin ne dă.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în ling-vis-tică americană.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Scufundari cu rechini
Rechini testați pozitiv la cocaină, în largul coastelor orașului Rio de Janeiro. Cum au ajuns drogurile acolo
Rechini din apele de coastă ale oraşului brazilian Rio de Janeiro au fost testaţi pozitivi la cocaină. Acești prădători au consumat drogurile în urma eliberării continue a substanţei din staţii neconforme de tratare a apelor uzate şi din operaţiuni de rafinare clandestine, transmite Reuters.
captura record dan s monitorul de sibiu jpeg
A prins monstrul! Captură impresionantă a unui pescar din Sibiu: un somn de 2 metri. Cum a reușit să îl scoată din lac
Un bărbat din Sibiu pasionat de pescuit a prins, săptămâna aceasta, un somn de peste 60 de kilograme și aproape doi metri lungime. Bărbatul a mai avut trofee, dar niciunul de această talie.
69747508 1004 webp
Kamala Harris: mic ghid de poziționări și șanse politice
Poate vicepreședinta Kamala Harris, dacă devine candidată oficială după retragerea din cursă a președintelui Biden, să-l învingă pe Trump în competiția pentru Casa Albă? Ce poziții are în marile teme politice?
Banner Bella Santiago
Bella Santiago, jefuită de banii de la „Te cunosc de undeva”
Situație fără precedent pentru celebra artistă Bella Santiago. Cântăreața era să leșine în plină stradă după ce a sesizat că nu mai avea absolut niciun ban pe cardul personal.
 "Când n-o să mai am emoții, o să mă las de televiziune", ne-a spus Dan Negru
Dan Negru a făcut boacăne la școală iar acum rupe audiențele la Kanal D! „Am fost olimpic la română... am spart vreo două geamuri de la clasă...”
Dan Negru (53 de ani) se pregătește pentru un nou sezon al emisiunii „Tu urmezi”, la Kanal D, care va începe pe 27iulie, de la 21.00.
Motor BMW 132 (secționat), folosit la avionul IAR-38 (© Wikimedia Commons)
Motorizarea României Mari în timpul Marii Crize Economice
Fenomenul de recesiune ar fi pornit din SUA în toamna anului 1929 și s-a extins la nivel planetar, dezastrul fiind pe larg descris de către specialiști în cercetarea economiei și de către istorici.
mere_shutterstock 503835511 jpg
Cum slăbeşti cu metoda 2-2-2. Ce trebuie să faci
Metoda 2-2-2 este o abordare simplă pentru pierderea în greutate, care implică consumul de alimente și exercițiile fizice în precehe, respectiv 2.
biscuiti viermi spital  jpg
Povestea biscuiților cu viermi, de la producător până în farfuria pacientului internat la Fundeni
Biscuiți cu viermi. Este desertul pe care l-a primit un pacient cu leucemie internat la Institutul Clinic Fundeni din Capitală. Imaginile, care au fost filmate și postate pe internet, s-au viralizat instant și au stârnit valuri de furie și indignare.
ţinţar insecta west nile foto pixabay
A fost confirmat primul caz de infectare cu West Nile în România. Un bucureștean de peste 60 de ani
Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a anunțat joi, 25 iulie, primul caz de infectare cu West Nile, la un pacient aflat în grupa de vârstă 60-69 de ani.
image
Când, unde? - Brad Pitt sfârșește într-un mod dramatic
„Babylon” este un film din 2022 regizat de Damien Chazelle, cunoscut pentru lucrări anterioare ca "La La Land" și "Whiplash". Acest film ambițios și extravagant explorează perioada tumultuoasă a tranziției de la filmele mute la cele vorbite în Hollywood-ul anilor 1920. Jack Conrad, interpretat de Brad Pitt, este un actor de mare succes în era filmelor mute din Hollywood. Pe parcursul filmului, el trece printr-o serie de evenimente care ilustrează atât culmile succesului, cât și inevitabilul declin cauzat de tranziția industriei către filmele sonore. Până la urmă, moare prin sinucidere.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.