Casă bună

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1036 din 15 februarie – 21 februarie 2024
image

Este cît se poate de evident că substantivul căsătorie provine, în ultimă instanță, de la cuvîntul casă. La început, va fi fost vorba, pur și simplu, de traiul în comun sub acoperișul aceleiași case. Încă se mai zice că „x trăiește cu y”, dar asta poate indica și o relație în afara instituției căsătoriei. În textele noastre vechi găsim frecvent structura „a lăcui [= locui] cu (cineva)”, indiferent de implicațiile legale sau morale ale relației.

Eruditul Vasile Bogrea (Pagini istorico-filologice) îl punea pe căsători în legătură cu gr. synoikéo – de la oikía („casă”) din greaca veche –, iar pentru accepția specială a lui lăcui/locui el afla un corespondent în latină: collocare (in matrimonium). În limba română (mai) veche, expresia a face o casă însemna (și) „a se căsători”. La fel, a ține casă cu cineva semnifica (și încă semnifică) „a fi căsătorit”. Mai mult decît atît, pornind de la realitățile căsătoriei (din acele vremuri), formula a face casă (bună) cu cineva a ajuns să însemne chiar „a se înțelege bine cu cineva”.

După cum se vede, aceste expresii care gravitează în jurul „casei”, referindu-se la instituția căsătoriei, precum și verbul în cauză, a (se) căsători, fac trimitere la ceva pe care celelalte verbe și sintagme sinonime nu-l pot sugera: efortul celor doi soți de a construi ceva împreună și de a menține acel ceva în armonie. Deloc întîmplător, la nuntă li se urează mirilor să aibă casă de piatră, adică (metaforic vorbind) o relație trainică, rezistentă la încercările vieții.

Și pentru că am amintit deja piatra, putem sublinia în acest context și trăinicia căsniciei unui modest sculptor de odinioară, rămas în istorie pentru o cu totul altă îndeletnicire. „Cred că am ghicit!”, mă întrerupe interlocutorul meu neobosit. „Presupun că este vorba de Socrate. Numai că relația lui cu Xantipa numai armonioasă nu era...”, mustăcește el. Da, dar și din povestea aceasta putem trage niște învățăminte; cel puțin, din felul în care ne-o expune Aulus Gellius: „Se spune că Xantipa, soția filozofului Socrate, era o femeie arțăgoasă, pusă pe ceartă; zi și noapte izbucnea în accese de mînie și de violență. Revoltat de nestăpînirea ei față de soț, Alcibiade [l-]a întrebat pe Socrate care e motivul pentru care nu alungă de acasă o femeie atît de rea. «Fiindcă – a răspuns Socrate – ori de cîte ori îndur acasă scandalul ei, mă deprind și mă exercitez ca să suport mai ușor și afară de casă obrăznicia și insultele altora.»” (Aulus Gellius, Nopțile atice, I, 17; trad. de D. Popescu).

De altfel, de acest episod știam dintr-o carte a logicianului Anton Dumitriu (Cartea întîlnirilor admirabile), unde se punea accentul pe uimitoarea capacitate de stăpînire a lui Socrate în general, pe virtuțile sale etc. Xantipa a rămas însă în istorie drept prototipul nevestei nesuferite, al femeii rele de gură etc. Poate că istoria a fost, totuși, nedreaptă cu ea. Va fi avut și ea dreptatea ei. Cum să nu se supere ea pe Socrate, cînd el „pierdea vremea” pe străzile Atenei discutînd de una, de alta, cu tot felul de interlocutori? În loc să-și practice și el mai cu tragere de inimă meseria de sculptor și să aducă acasă niște bănuți pentru de-ale gurii, Socrate prefera să-și exercite dialectica (de tip maieutic) în cetate cît era ziulica de lungă. Cred și eu că avea motive să fie irascibilă biata Xantipa: ideile, virtuțile, filozofia nu-i țineau nici de cald și nici de foame. Aveau să-i asigure nemurirea lui Socrate ca gînditor, dar ce-i păsa ei de aceasta?

Din punctul acesta de vedere, avem și noi, în literatura noastră, un fel de Socrate. Îmi vine în minte Ilie Moromete, care este considerat un leneș de către cei din jurul său. Iată cîteva citate relevante din romanul lui Marin Preda: „[Ș]i din nou feciorii începură să murmure. Că tatăl lor nu face nimic. Că stă toată ziua”; sau „– Îţi arde de prostii, se supără mama [= Catrina] fără să se uite la omul ei. După ce că nu munceşti, nici nu taci.”; sau (tot Catrina) „– Toată ziua stai la vorbă şi beai la tutun şi mie îmi arde cămaşa pe mine. Dacă alţii n-au treabă şi au chef de vorbă... Copilul ăsta plînge aici şi el stă la poartă şi bea tutun.” ş.a.m.d. Se vădește astfel că acești membri ai familiei nu pricep esenţa lui Moromete, care este un spirit contemplativ, după cum ne-o demonstrează şi următorul fragment (din vol. I): „În acest an la seceriş Moromete n-avea de ce să nu fie ca totdeauna el însuşi, adică nepăsător faţă de ceea ce se aduna în urma lui, uitînd de toate şi pierzîndu-se pe mirişte în contemplări nesfîrşite”.

Dar amicul meu intervine iar: „Asemănarea merge doar pînă la punct. Moromete își pierde răbdarea la un moment dat: îi bate cu parul pe Paraschiv și pe Nilă, la finalul primului volum; iar, în cel de-al doilea, nemaisuportînd cicăleala nevestei, o aleargă și pe Catrina cu același par în mînă. Noroc că femeia era încă iute de picior... Halal căsnicie!”. Ai dreptate. Nu prea pot să mi-l închipui pe Socrate procedînd așa. Relatînd episodul cu pricina, pînă și naratorul comentează (din perspectiva sătenilor care asistau la scenă) în acest fel: „Şi în casa asta, parcă spuneau ei cu tristeţe, se întîmplă astfel de lucruri?”. Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la UNSTPB, Centrul Universitar Pitești.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.