De la supă la politică

Publicat în Dilema Veche nr. 1037 din 22 februarie – 28 februarie 2024
image png

Continuă atacurile asupra operelor de artă în întreaga Europă. Recent, tabloul lui Botticelli „Nașterea lui Venus”, expus la Galeriile Uffizi din Florența, a fost ținta activiștilor Ultima Generazione, filiera italiană a organizației-mamă, Letzte Generation.  Aceștia au reclamat faptul că, în loc să gestioneze problemele reale ale omenirii, adică cele ecologice, Guvernul italian „face legi absurde care sancționează acțiunile de protejare a climei”. 

Activiștii făceau referire la faptul că, la începutul anului, Parlamentul italian a adoptat o lege care a înăsprit pedepsele pentru acţiunile militanților ecologiști împotriva monumentelor şi siturilor culturale.

Legi înăsprite

În Italia, potrivit noii legi, astfel de proteste care duc la vandalizare vor fi sancționate, pornind de la amenzi cuprinse între 10.000 și 60.000 de euro pînă la cinci ani de închisoare. În plus, oricine provoacă daune patrimoniului cultural și peisagistic va fi obligat să plătească din propriul buzunar costul cheltuielilor pentru restaurarea integrală a lucrărilor.

„Principiul este elementar”, a declarat Gennaro Sangiuliano, ministrul Patrimoniului și Activităților Culturale din Italia, unul dintre inițiatorii legii, „de acum încolo cei care deteriorează și prejudiciază vor trebui să plătească din buzunarele lor, pentru că nu este corect ca cetățenii italieni să plătească actele lor de vandalism”. Acesta a amintit că în unele cazuri de vandalizare, comise de activiști, s-au cheltuit pînă la 200.000 de euro pentru reabilitare și a adăugat că, potrivit experților, folosirea substanțelor vegetale nu este chiar inofensivă precum susțin activiștii, aceasta lăsînd totuși urme.

Și în Marea Britanie pedepsele pentru cei care distrug monumente publice s-au înăsprit: acestea pornesc de la amenzi de 5.000 de lire sterline (5.675 de euro) pînă la 10 ani de închisoare.

În Belgia, protestatarii care au vandalizat pictura „Fata cu un cercel de perlă” a lui Johannes Vermeer, în octombrie anul trecut, au fost condamnați la două luni de închisoare.

Legile contra acțiunilor agresive ale militanților ecologiști s-au înăsprit și în Franța, în contextul Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Amenzile, în cazul intruziunii în locurile sportive, au fost majorate: 3.750 de euro sau 7.000 de euro în cazul recidivei.

Legea a iritat însă ecologiștii. Senatorul Guy Banarroche a reacționat, denunțînd pedepsele ca fiind „disproporționate” față de acțiunile unor activiști care nu vor decît să „crească gradul de conștientizare cu privire la urgența climatică”.

În Germania, la Parchetul din Berlin, activitățile Letzte Generation au dus la aproape 4.000 de proceduri penale în ultimii doi ani, Berlinul fiind orașul cu cel mai mare număr de proceduri penale împotriva activiștilor pentru schimbările climatice din republica federală.

Deși, în aprilie 2023, Bundestagul a respins o moțiune care cerea pedepse mai dure pentru cei care blochează drumurile și vandalizează muzeele, Tribunalul din Berlin a pronunțat, în septembrie, cea mai dură pedeapsă contra unui activist Letzte Generation. Un bărbat, care a participat la trei blocaje rutiere și a opus rezistență forțelor de ordine, a fost condamnat la opt luni de închisoare, fără suspendare. 

„Dilema activistului”

Totuși, în ciuda faptului că multe țări europene și-au înăsprit pedepsele pentru eco-vandali, acțiunile continuă, ridicînd întrebarea legitimă: merită? Chiar are supa aruncată pe tablouri un impact real în ceea ce privește cauza pe care o pledează? Și dacă nu, care este atunci scopul?

După doi ani de la începerea acestui gen de acțiuni, guvernele nu au modificat politicile de mediu. Iar în ceea ce privește simpatia publică, cercetătorii care au măsurat eficiența protestelor radicale sînt de părere că acestea sînt precum o sabie cu două tăișuri.  

Pe de o parte, Winnifred Louis, psiholog social la Universitatea din Queensland (Marea Britanie), susține că acestea cresc, într-adevăr, gradul de conștientizare. Intervievată de The Guardian, aceasta a afirmat că, în fazele incipiente ale unei mișcări, protestele radicale atrag atenția mass-media, interesată mai degrabă de acțiuni senzaționale, care încalcă normele sociale, decît de proteste duse pe calea legii, prin lobby sau prin metode pașnice. Fiind mediatizate, acțiunile și cauzele militanților ajung la mult mai mulți oameni, mărind gradul de conștientizare.

Însă, pe de altă parte, acest beneficiu al tacticilor radicale este însoțit de riscul de a aliena oamenii de cauza pentru care se militează. Louis enumeră cîteva motive pentru care oamenii se distanțează în timp de protestele radicale. 

În primul rînd, oamenii condamnă violența și agresivitatea. Apoi, tind să asocieze cauza cu mijloacele, care contravin normelor sociale. În cele din urmă, mentalitatea generală nu găsește că violența ar fi o măsură eficientă pentru a rezolva o problemă, ci, din contra, un generator de alte violențe.

În ceea ce privește protestele în care supa este aruncată asupra unor opere de artă, toate aceste percepții sînt augmentate și „încetinesc, de fapt, ritmul schimbării”, spune Louis, remarcînd ironia: activiștii care militează sub stindardul „încrederii în știință” nu acordă atenție cercetărilor care demonstrează impactul negativ pe care acest gen de tactică îl are asupra oamenilor. 

Observația este confirmată și de dr. Morgana Lizzio-Wilson, cercetător la Universitatea Flinders (Australia), care a condus mai multe cercetări în acest domeniu. Potrivit acesteia, chiar dacă acțiunile radicale atrag atenția publică asupra unei cauze, cînd sînt repetate la nesfîrșit, protestele radicale reduc sprijinul și simpatia generală. 

„Aceasta este ceea ce noi numim, în psihologia socială, dilema activistului”, afirmă Lizzio-Wilson. Cercetările conduse de ea au analizat răspunsul societății la acțiunile violente ale activiștilor și au conchis că tacticile antisociale, deși sînt remarcate, sînt percepute ca fiind foarte puțin eficiente, din cauză că oamenii ajung să rețină mai degrabă actele de huliganism, uitînd de cauză.

Profesorul Robb Willer, director al Laboratorului de Polarizare și Schimbare Socială de la Universitatea Stanford, a declarat că protestul perturbator, precum cel al aruncării de supă peste operele de artă, nu are, de fapt, nici o logică clară a impactului. „Iubitorii de artă (...) ar trebui să ia măsuri îndrăznețe în privința climei ca răspuns la aceste acțiuni? În ce formă? Lobby? Donații către organizațiile climatice?”

Activismul lucrativ

În ceea ce privește protestele violente promovate de Letzte Generation, acestea au, cel puțin pînă în prezent, un scop clar: Letzte Generation vrea să candideze la alegerile europarlamentare din luna iunie.

Deși criticați în mod public pentru acțiunile lor de protest, activiștii se pare că au parte de finanțări puternice, în privat. Potrivit raportului de „transparență”, publicat pe site-ul lor, în 2022 aceștia au primit donații de aproape un milion de euro. Însă este vorba doar despre banii declarați, căci, în fapt, fondurile de care dispune Letzte Generation par a fi mult mai mari. 

Înființînd asociații peste asociații, colaborînd cu altele, prin conferințe și prelegeri, membrii de vîrf ai organizației primesc salarii lunare, care uneori depășesc o mie de euro. De asemenea, mulți dintre „voluntari” au contracte de angajare. 

Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic. Avînd acces la o serie de documente de la întîlnirile membrilor, jurnaliștii au aflat că activiștii voiau să înființeze un partid, care să aibă alt nume decît cel al organizației, pentru a putea primi cît mai multe donații. 

Jurnaliștii germani, care au făcut rost și de filmările de la aceste întîlniri, au expus și schemele financiare propuse pentru consolidarea întregii organizații: înființarea a cît mai multe asociații non-profit, multe conturi bancare, multe site-uri și diferite sisteme de facturare, totul menit să îngreuneze orice cercetare juridică și orice tentativă de a li se bloca conturile bancare, în cazul unor acuze.  

Anul acesta, în luna ianuarie, Letzte Generation a anunțat că va înceta să mai blocheze drumurile cu activiști lipiți și va protesta într-un „alt mod”. După doar o lună, în februarie, Letzte Generation a anunțat că dorește să candideze la alegerile europene. 

Potrivit comunicatului de presă, organizația dorește să-și continue rezistența împotriva politicii climatice actuale, însă nu pe străzi, ci de pe băncile Parlamentului European: „Este timpul să ocupăm acest loc în Parlament. Este timpul să aducem rezistența în Parlament”.

Într-o conferință de presă, membrii au declarat că nu vor candida ca partid, ci ca „o asociație politică”, deoarece o asociație nu este obligată să îndeplinească atîtea cerințe precum un partid. 

Asociația a fost deja înființată, chiar dacă nu există un program detaliat. Au fost vehiculate și numele celor doi candidați. Lina Johnsen și Theodor Schnarr. Letzte Generation a anunțat, totodată, că au nevoie de o sută de voluntari și donații de 50.000 de euro, pentru început. 

Scopul declarat al activiștilor de a intra în Parlamentul European este de numai pentru u

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.