De la supă la politică
Continuă atacurile asupra operelor de artă în întreaga Europă. Recent, tabloul lui Botticelli „Nașterea lui Venus”, expus la Galeriile Uffizi din Florența, a fost ținta activiștilor Ultima Generazione, filiera italiană a organizației-mamă, Letzte Generation. Aceștia au reclamat faptul că, în loc să gestioneze problemele reale ale omenirii, adică cele ecologice, Guvernul italian „face legi absurde care sancționează acțiunile de protejare a climei”.
Activiștii făceau referire la faptul că, la începutul anului, Parlamentul italian a adoptat o lege care a înăsprit pedepsele pentru acţiunile militanților ecologiști împotriva monumentelor şi siturilor culturale.
Legi înăsprite
În Italia, potrivit noii legi, astfel de proteste care duc la vandalizare vor fi sancționate, pornind de la amenzi cuprinse între 10.000 și 60.000 de euro pînă la cinci ani de închisoare. În plus, oricine provoacă daune patrimoniului cultural și peisagistic va fi obligat să plătească din propriul buzunar costul cheltuielilor pentru restaurarea integrală a lucrărilor.
„Principiul este elementar”, a declarat Gennaro Sangiuliano, ministrul Patrimoniului și Activităților Culturale din Italia, unul dintre inițiatorii legii, „de acum încolo cei care deteriorează și prejudiciază vor trebui să plătească din buzunarele lor, pentru că nu este corect ca cetățenii italieni să plătească actele lor de vandalism”. Acesta a amintit că în unele cazuri de vandalizare, comise de activiști, s-au cheltuit pînă la 200.000 de euro pentru reabilitare și a adăugat că, potrivit experților, folosirea substanțelor vegetale nu este chiar inofensivă precum susțin activiștii, aceasta lăsînd totuși urme.
Și în Marea Britanie pedepsele pentru cei care distrug monumente publice s-au înăsprit: acestea pornesc de la amenzi de 5.000 de lire sterline (5.675 de euro) pînă la 10 ani de închisoare.
În Belgia, protestatarii care au vandalizat pictura „Fata cu un cercel de perlă” a lui Johannes Vermeer, în octombrie anul trecut, au fost condamnați la două luni de închisoare.
Legile contra acțiunilor agresive ale militanților ecologiști s-au înăsprit și în Franța, în contextul Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Amenzile, în cazul intruziunii în locurile sportive, au fost majorate: 3.750 de euro sau 7.000 de euro în cazul recidivei.
Legea a iritat însă ecologiștii. Senatorul Guy Banarroche a reacționat, denunțînd pedepsele ca fiind „disproporționate” față de acțiunile unor activiști care nu vor decît să „crească gradul de conștientizare cu privire la urgența climatică”.
În Germania, la Parchetul din Berlin, activitățile Letzte Generation au dus la aproape 4.000 de proceduri penale în ultimii doi ani, Berlinul fiind orașul cu cel mai mare număr de proceduri penale împotriva activiștilor pentru schimbările climatice din republica federală.
Deși, în aprilie 2023, Bundestagul a respins o moțiune care cerea pedepse mai dure pentru cei care blochează drumurile și vandalizează muzeele, Tribunalul din Berlin a pronunțat, în septembrie, cea mai dură pedeapsă contra unui activist Letzte Generation. Un bărbat, care a participat la trei blocaje rutiere și a opus rezistență forțelor de ordine, a fost condamnat la opt luni de închisoare, fără suspendare.
„Dilema activistului”
Totuși, în ciuda faptului că multe țări europene și-au înăsprit pedepsele pentru eco-vandali, acțiunile continuă, ridicînd întrebarea legitimă: merită? Chiar are supa aruncată pe tablouri un impact real în ceea ce privește cauza pe care o pledează? Și dacă nu, care este atunci scopul?
După doi ani de la începerea acestui gen de acțiuni, guvernele nu au modificat politicile de mediu. Iar în ceea ce privește simpatia publică, cercetătorii care au măsurat eficiența protestelor radicale sînt de părere că acestea sînt precum o sabie cu două tăișuri.
Pe de o parte, Winnifred Louis, psiholog social la Universitatea din Queensland (Marea Britanie), susține că acestea cresc, într-adevăr, gradul de conștientizare. Intervievată de The Guardian, aceasta a afirmat că, în fazele incipiente ale unei mișcări, protestele radicale atrag atenția mass-media, interesată mai degrabă de acțiuni senzaționale, care încalcă normele sociale, decît de proteste duse pe calea legii, prin lobby sau prin metode pașnice. Fiind mediatizate, acțiunile și cauzele militanților ajung la mult mai mulți oameni, mărind gradul de conștientizare.
Însă, pe de altă parte, acest beneficiu al tacticilor radicale este însoțit de riscul de a aliena oamenii de cauza pentru care se militează. Louis enumeră cîteva motive pentru care oamenii se distanțează în timp de protestele radicale.
În primul rînd, oamenii condamnă violența și agresivitatea. Apoi, tind să asocieze cauza cu mijloacele, care contravin normelor sociale. În cele din urmă, mentalitatea generală nu găsește că violența ar fi o măsură eficientă pentru a rezolva o problemă, ci, din contra, un generator de alte violențe.
În ceea ce privește protestele în care supa este aruncată asupra unor opere de artă, toate aceste percepții sînt augmentate și „încetinesc, de fapt, ritmul schimbării”, spune Louis, remarcînd ironia: activiștii care militează sub stindardul „încrederii în știință” nu acordă atenție cercetărilor care demonstrează impactul negativ pe care acest gen de tactică îl are asupra oamenilor.
Observația este confirmată și de dr. Morgana Lizzio-Wilson, cercetător la Universitatea Flinders (Australia), care a condus mai multe cercetări în acest domeniu. Potrivit acesteia, chiar dacă acțiunile radicale atrag atenția publică asupra unei cauze, cînd sînt repetate la nesfîrșit, protestele radicale reduc sprijinul și simpatia generală.
„Aceasta este ceea ce noi numim, în psihologia socială, dilema activistului”, afirmă Lizzio-Wilson. Cercetările conduse de ea au analizat răspunsul societății la acțiunile violente ale activiștilor și au conchis că tacticile antisociale, deși sînt remarcate, sînt percepute ca fiind foarte puțin eficiente, din cauză că oamenii ajung să rețină mai degrabă actele de huliganism, uitînd de cauză.
Profesorul Robb Willer, director al Laboratorului de Polarizare și Schimbare Socială de la Universitatea Stanford, a declarat că protestul perturbator, precum cel al aruncării de supă peste operele de artă, nu are, de fapt, nici o logică clară a impactului. „Iubitorii de artă (...) ar trebui să ia măsuri îndrăznețe în privința climei ca răspuns la aceste acțiuni? În ce formă? Lobby? Donații către organizațiile climatice?”
Activismul lucrativ
În ceea ce privește protestele violente promovate de Letzte Generation, acestea au, cel puțin pînă în prezent, un scop clar: Letzte Generation vrea să candideze la alegerile europarlamentare din luna iunie.
Deși criticați în mod public pentru acțiunile lor de protest, activiștii se pare că au parte de finanțări puternice, în privat. Potrivit raportului de „transparență”, publicat pe site-ul lor, în 2022 aceștia au primit donații de aproape un milion de euro. Însă este vorba doar despre banii declarați, căci, în fapt, fondurile de care dispune Letzte Generation par a fi mult mai mari.
Înființînd asociații peste asociații, colaborînd cu altele, prin conferințe și prelegeri, membrii de vîrf ai organizației primesc salarii lunare, care uneori depășesc o mie de euro. De asemenea, mulți dintre „voluntari” au contracte de angajare.
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic. Avînd acces la o serie de documente de la întîlnirile membrilor, jurnaliștii au aflat că activiștii voiau să înființeze un partid, care să aibă alt nume decît cel al organizației, pentru a putea primi cît mai multe donații.
Jurnaliștii germani, care au făcut rost și de filmările de la aceste întîlniri, au expus și schemele financiare propuse pentru consolidarea întregii organizații: înființarea a cît mai multe asociații non-profit, multe conturi bancare, multe site-uri și diferite sisteme de facturare, totul menit să îngreuneze orice cercetare juridică și orice tentativă de a li se bloca conturile bancare, în cazul unor acuze.
Anul acesta, în luna ianuarie, Letzte Generation a anunțat că va înceta să mai blocheze drumurile cu activiști lipiți și va protesta într-un „alt mod”. După doar o lună, în februarie, Letzte Generation a anunțat că dorește să candideze la alegerile europene.
Potrivit comunicatului de presă, organizația dorește să-și continue rezistența împotriva politicii climatice actuale, însă nu pe străzi, ci de pe băncile Parlamentului European: „Este timpul să ocupăm acest loc în Parlament. Este timpul să aducem rezistența în Parlament”.
Într-o conferință de presă, membrii au declarat că nu vor candida ca partid, ci ca „o asociație politică”, deoarece o asociație nu este obligată să îndeplinească atîtea cerințe precum un partid.
Asociația a fost deja înființată, chiar dacă nu există un program detaliat. Au fost vehiculate și numele celor doi candidați. Lina Johnsen și Theodor Schnarr. Letzte Generation a anunțat, totodată, că au nevoie de o sută de voluntari și donații de 50.000 de euro, pentru început.
Scopul declarat al activiștilor de a intra în Parlamentul European este de numai pentru u
