Scrierea și scrisul

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
image

Circula pe Internet, nu demult, un filmuleț cu doi adolescenți care nu reușeau să înțeleagă cum funcționează un telefon fix, din acelea mai vechi, cu disc. Îl întorceau pe toate părțile și nu pricepeau cum poți să formezi un număr și să apelezi pe cineva cu așa ceva. La fel, deunăzi se tot vorbea despre faptul că scrierea de mînă va deveni (nu peste multă vreme) o amintire. Asta înseamnă că elevii de mîine vor avea – precum au și mulți dintre cei de azi – dificultăți în a percepe corect imaginea făurită de Tudor Arghezi în următoarea frază (dintr-un interviu) legată de anevoioasa artă literară: „Numai Dumnezeu știe cîte gînduri, cîte elanuri și prezențe trec și se sting în zarea dintre condei și călimară”.

E binecunoscut faptul că scrierea a apărut pentru a înregistra vorbirea sau măcar pentru a consemna elementele mai importante dintre cele rostite. A fost (cum observa Platon) un ajutor dat memoriei, dar, în același timp, și un atac asupra acesteia, fiindcă a condus la slăbirea ei. Andrei Cornea a scris cîndva o carte frumoasă și lămuritoare despre un atare subiect: Scriere și oralitate în cultura antică (publicată în 1988). Mai tîrziu, textele scrise au devenit atît de însemnate (mai ales în ultimele secole), încît, din cauza lor, am ajuns să judecăm în mod nedrept limbajul, să-l considerăm un simplu instrument sau mijloc de exprimare a gîndurilor noastre. Se uită adevărul că gîndirea nu poate exista în absența limbajului și se ignoră justa constatare că esența limbajului stă în dialog, în comunicarea „face-to-face” (deci orală) cu celălalt.

„Stai puțin!”, mă întrerupe amicul meu guraliv. „Să ne întoarcem la foloasele celor scrise! E splendidă zicerea asta a lui Arghezi cu «zarea dintre condei și călimară», însă pare-mi-se că nu-i vorba doar de perceperea unei imagini (desuete deja pentru unii), ci, mai degrabă, de priceperea unei idei, de întrezărirea efortului întru limpezire expresivă care stă în spatele scrisului literar!” Așa este. De aceea, am și menționat mai sus „anevoioasa artă literară”, dar văd că ai ghicit cumva distincția pe care o aveam în minte. Vasăzică, în raport cu vorbirea, scrierea (cu diversele ei forme, alfabete etc.) reprezintă „un joc secund”. În schimb, cînd ne referim la scris, avem în vedere, mai curînd, obișnuința de a scrie (după cum cititul reprezintă obișnuința de a citi). O asemenea practică presupune și o anumită disciplină, o anumită rigoare. Și, firește, practica în sine are la bază o competență, un „a ști să faci”.

„Păi, pînă să-mi fi dat exemplul din Arghezi, trăiam cu impresia că «scrierea de mînă» și «scrisul de mînă» sînt totuna, că-s perfect sinonime”, intervine iarăși interlocutorul meu. „Acum îmi dau seama că distincția pe care ai pomenit-o chiar este îndreptățită întrucîtva. La urma urmei, putem scrie de mînă folosindu-ne și de un laptop, căci găsim în el «scrierea de mînă», adică fonturile trebuitoare.” Într-adevăr, e bună observația privitoare la computer și la fonturi, numai că aș vrea să ne concentrăm în continuare pe importanța scrisului ca atare, indiferent că este așternut cu un condei (ori cu un stilou, pix etc.) sau cu o tastatură.

Se spune că una dintre temerile cele mai mari ale adulților este aceea de a vorbi în public. Pe de altă parte, în prezent, cred însă că unii au ajuns să se teamă să (mai) scrie în intimitatea lor. Se vede aceasta din ușurința cu care ei trăncănesc. Nu (mai) au nici o inhibiție cînd se ivește ocazia de a vorbi în public, deși discursul lor este adesea lipsit de substanță și de o minimă structurare. De ce? Deoarece nu mai au decît experiența textelor scurte și dezarticulate: mici mesaje de e-mail, lapidare enunțuri pe un smartphone etc. Au pierdut antrenamentul (dacă l-au avut vreodată) de a-și aranja nițel gîndurile, de a-și lămuri ideile, notîndu-le undeva în prealabil.

Ce să mai vorbim despre scrierea unui articol științific?! Dar prietenul meu ține să aibă el ultimul cuvînt: „Să fii tu sănătos! Mai e mult pînă departe! Pînă acolo, ce să mai vorbim despre ortografie, bunăoară?! Aceea în care se împiedică destui semeni. Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la UNSTPB, Centrul Universitar Pitești.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.