Radu Paraschivescu. Portret sumar

Iulian BOLDEA
Publicat în Dilema Veche nr. 1036 din 15 februarie – 21 februarie 2024
foto: wikimedia commons
foto: wikimedia commons

Prozator înzestrat şi traducător redutabil, Radu Paraschivescu s-a remarcat prin vervă creatoare şi diversitate publicistică, scrierile sale acoperind un spectru tematic variat, de la notaţiile despre fotbal la culegerile satirice („perle de tranziție“, „colecție de perle românești“), pînă la povestire şi roman. Care este „reţeta de fabricaţie” a textelor de factură comică ale scriitorului? Ne mărturiseşte chiar el, într-un interviu: „Există cîteva trepte pe care le urc împreună cu textele mele înainte de-a le considera publicabile. Chiar dacă e vorba de ficţiune, una dintre trepte este plauzibilitatea. O alta, relativ apropiată de prima, este autenticitatea. Pe urmă, vreau să-l fac pe cititor să regrete că n-a avut şi el parte, în priză directă, de întîmplarea pe care o povestesc. Chiar dacă există scene groteşti sau viraje care forţează centura de siguranţă a realităţii, prozele mele comice sînt «de aici», de pe stradă, de la simpozion, din scara blocului, din tribunele unui stadion sau dintr-un studio TV. N-am logodit niciodată textul comic cu SF-ul sau cu alţi parteneri. Nici vorbă, m-am cantonat în teluric şi în prozaic. Iar ajutoarele pe care le am sînt ochii şi urechile în alertă continuă la stimulii înconjurători, precum şi faptul că, neavînd carnet de conducere, circul cu mijloacele de transport în comun şi descopăr sau redescopăr o mulţime de lumi, una mai pitorească decît cealaltă”.  

Volumele de povestiri ale lui Radu Paraschivescu (Garoafe la bordel, Omul care mută noriiRecviem vesel pentru tataetc.) redau secvenţe, scene, figuri umane din realitatea imediată, într-o tonalitate policromă şi un stil irezistibil în care comicul caragialian pare nuanţat de irizări ale absurdului şi fanteziei bufe. În Omul care mută norii (2019), cele şapte povestiri dispun de resurse fanteziste asamblate în reprezentări cu tentă parodică şi ironică în care sînt redate metamorfoze ale umanului, posturi şi imposturi, într-un joc permanent de oglinzi, cu glisări fantasmatice între iluzie şi realitate, între chip şi mască, între notaţia sobră, jurnalistică, de reportaj obiectivat, şi resursele stilistice ale unui imaginar delabrat („Șapticemie“, „Speranța cîntă trash“, „Omul care mută norii“, „Cățui, pase“, „Doamne-ajută“, „Marmură la Pavonazzo“, „Armadillo“, „Un nas și o gură“). Subiectul povestirilor stă sub semnul paradoxurilor, al întîlnirilor fascinante şi al hazardului aproximativ: un bărbat se regăseşte la un moment dat sub forţa dominatoare a unei cifre, altul trebuie să imite, într-un show din Bucureşti, un şarlatan, un credincios trans­formă cantonamentul în spaţiu de rugăciune, doi surdomuţi deschid, în Provence, un joint venture care mobilizează gustul şi mirosul, o tînără e obsedată de Sepultura, doi hoţi adolescenţi fură obiecte din case lăsîndu-şi urmele la locul faptei etc. Totul într-o atmosferă în care speranţa şi disperarea, umorul şi gravitatea, tandreţea şi agresivitatea se întrepătrund în ritm alert. Cu final pregătit cu minuţie de derularea evenimentelor, naraţiunile se disting prin arpegiile unui stil savuros, prin inventivitatea epicului şi resursele parodice consistente, în care se întîlnesc ambiguitatea, sugestia şi sensul ascuns în mod paradoxal în cotidianul banal. Semnificative sînt mai ales naraţiunile cu substrat parabolic şi resurse etice, în care miza pare să fie disonanţa dintre explicit şi subînţeles, dintre ceea ce este aparent şi substratul cu adevărat miraculos al lucrurilor. În Recviem vesel pentru tata (2020), în centrul naraţiunilor stă relaţia dintre tată şi fiu, în rememorări alerte şi scene cu o doză apreciabilă de umor. Autorul explică motivaţia şi arhitectura epicului: „Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cît au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vînzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire. Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi? Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase. Şi atunci, de ce o scriu? Fiindcă nu pot să n-o fac. «Prea puţin» e mai mult decît «deloc». Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine”. Într-un context în care s-ar părea că „istoria face trotuarul pe străzi“, tatăl, Ioan Paraschivescu, coleric, pasional, are o fire histrionică, în consonanţă cu fiul său, evocările fiind încadrate în scene şi dialoguri alerte. Umorul este, de fapt, formă de comunicare afectivă, modalitate de cunoaştere şi vocaţie a învăţării unui mod de a fi în lume, chiar dacă în final cititorul resimte o undă de gravitate în sentimentul solitudinii camuflat de fiu în resursele sale de ironie, parodie şi umor. Plasate sub semnul rememorării, cu accentul pe ambianţă, pe jocul personajelor şi pe hazardul interacţiunii dintre ele, povestirile lui Radu Paraschivescu sugerează mai mult decît spun cu adevărat. 

După debutul cu romanul Efemeriada (2000), scriitorul a publicat în ritm alert romanele Cu inima smulsă din piept(2008), Fluturele negru (2010) și Acul de aur și ochii Glorianei (2021). Acul de aur şi ochii Glorianei este un roman de aventuri, cu acţiune situată la finalul veacului al XVI-lea, „cînd moartea era deopotrivă trecere și petrecere”, protagonistul fiind un medic, Cesare, care pleacă de la Roma în Anglia, pentru a o opera pe Elisabeta I. Romanul captivează prin verva asocierilor şi abundenţa întîmplărilor, prin robusteţea şi sugestivitatea eroilor, implicaţi în nenumărate peripeţii, uneltiri şi scene de un savuros irezistibil. Cruzimea, insolitul, umorul, plasticitatea atmosferei şi resursele imaginative sînt calităţile cărţii lui Radu Paraschivescu. Podul diavolului (2022) e un roman cu tentă poliţistă bazat pe o permanentă interferenţă între realitate şi ficţiune, între geografia reală (Cahors și comuna învecinată, cu Pont Valentré) şi spaţiul himericului, al blestemelor, legendelor şi miturilor. În cuvîntul lămuritor, autorul precizează specificul acestei aventuri „cu viraje, mistere şi surprize”: „Merită spus că urmează să citiţi un roman care nu seamănă deloc cu celelalte pe care le-am scris. Un roman a cărui acţiune se desfăşoară în zilele noastre şi are un anume aer de policier. În acelaşi timp, este o ilustrată de vacanţă pe care o trimit spre public, aşa cum expediam pe vremuri vederi de la munte sau de la mare celor dragi”. Compoziţia romanului este arborescentă, cu episoade colaterale, digresiuni şi istorii, precum secvenţa amplă intitulată „Poduri, legende și blesteme“, în care e restaurat din referinţe livreşti motivul pactului faustic. Unele scene au o amprentă naturalistă destul de pronunţată, altele se remarcă prin coloratura crud-fantezistă sau insolită, prin limbajul explicit sau expresivitatea parodică a unei formule repetitive („Ziua-ntreagă mă pătrunde, noaptea-ntreagă mă ascunde“), toate acestea ilustrînd un fel de estetică a urîtului transpusă în scenariu narativ de policier, cu unele implicaţii simbolice ce au rolul de a nuanţa culoarea locală a epicului.

Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale, în care savoarea anecdoticii, relieful personajelor şi luxurianţa stilistică se îmbină cu fantezia, spiritul ludic şi parodic. 

Iulian Boldea este critic literar, profesor universitar, redactor-şef al revistei Vatra.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Parteneri

TeleMessage jpg
Oficiali americani expuși după o breșă în aplicația TeleMessage. Cine trage sforile?
Un incident cibernetic puțin mediatizat până acum ridică semne de întrebare serioase despre infrastructura digitală a administrației Trump și despre protecția comunicărilor oficiale în SUA.
andreea raicu colaj instagram jpg
Andreea Raicu, adevărul despre relația cu tatăl ei. Vedeta provine dintr-o familie credincioasă: „Mi-aș fi dorit să știu că este mândru de mine”
Considerată una dintre cele mai de succes vedete din showbiz-ul românesc, drumul până în acest punct nu a fost unul ușor pentru Andreea Raicu. A crescut într-o familie în care credința a jucat un rol important, iar anumite credințe și valori insuflate nu i-au permis să rupă cu ușurință anumite barie
image png
Mihai Mărgineanu se pregătește să predea cursuri de aviație: „Îmi doresc altceva”
Mihai Mărgineanu, cunoscutul actor din „Las Fierbinți”, are o pasiune în care vrea să investească. Pe lângă muzică și actorie, vedeta își dorește să devină profesor de aviație.
Tineri lângă urne într o secție de votare   INQUAM Photos George Calin jpg
Sute de voturi date lui Nicușor Dan au fost trecute la George Simion într-o secție din Alba Iulia, susține primarul orașului
Primarul din Alba Iulia, Gabriel Pleșa, susține că la o secție din oraș voturile au fost inversate, iar 690 primite de Nicușor Dan au fost trecute la George Simion, care a avut de fapt doar 338.
UCIMR Cover Comunicat de presa 2 jpg
RDW Design GO! la Muzeul Hărților. Tur ghidat subiectiv și concert de jazz
În cadrul RDW GO! Muzeul Hărților propune publicului două evenimente care celebrează patrimoniul cultural, în care hărțile, arhitectura și muzica oferă participanților o experiență inedită.
image png
Zodia care nu trebuie să poarte niciodată roșu. O îmbătrânește și îi accentuează imperfecțiunile
În astrologie, anumite culori sunt considerate mai potrivite pentru unele zodii decât pentru altele, în funcție de elementul lor (foc, apă, aer, pământ) și de influențele planetare. Culoarea roșie este una intensă, pasională, dar și agresivă, iar nu tuturor zodiilor le vine bine.
Golden Dome jpg
China afirmă că planul de apărare antirachetă „Golden Dome” al lui Trump crește riscul ca „spațiul să devină un câmp de luptă”
Ambițiile administrației Trump de a construi un sistem avansat de apărare antirachetă, supranumit „Golden Dome” („Cupola de Aur”), au reaprins temerile vechi despre o militarizare accelerată a spațiului cosmic.
Vlad Oprea jpg
Primarul din Sinaia, transportat cu ambulanța la spital, după decizia definitivă de arestare a magistraților
Primarul staţiunii Sinaia, Vlad Oprea, pe numele căruia a fost emis un mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile, a fost preluat de o ambulanţă, miercuri seară, pentru a fi transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.
irina margareta Nistor png
Irina Margareta Nistor, amintiri prețioase despre femeia care i-a dat viață. Ce meserie a practicat mama ei
Îndrăgitul critic de film Irina Margareta Nistor vorbește cu emoție și melancolie despre perioada copilăriei sale. A rememorat cum a luat naștere pasiunea pentru cinematografie și cât de importantă a fost relația cu mama sa. Ce meserie avea femeia care i-a dat viață?