Emil BELU

Rătăciri hibernale jpeg
Rătăciri hibernale
Lectura unei poezii își cere rînduiala necesară.
Dileme auctoriale jpeg
Dileme auctoriale
Atunci cînd lectura devine boală, lucru destul de frecvent, leacul vindecării trebuie căutat în altă parte: cartea nu mai e medicament, iar biblioteca nu mai e farmacie.
Un GPS literar jpeg
Un GPS literar
Varietatea ofertei literare și diversitatea gusturilor individuale sînt reale probleme ale alegerii optime, mai ales pentru începători, iar o minimă instrucție în domeniu pare o etapă necesară în această veche îndeletnicire umană.
Terapie celestă jpeg
Terapie celestă
La vremuri de răspîntii sufleteşti, o biblie apocrifă, literatura dostoievskiană, sugerează o cale.
Un nume: Victor Zilberman jpeg
Un nume: Victor Zilberman
În Canada, am reușit să urc pentru prima dată pe podiumul olimpic, luînd medalia de bronz.
Patriotism și naționalism jpeg
Patriotism și naționalism
Un popor are nevoie de un parcurs special de-a lungul istoriei pentru a deveni națiune.
Constipație intelectuală jpeg
Constipație intelectuală
„Nu mi-a ieșit. M-am scremut degeaba!”.
Viață de cîine jpeg
Viață de cîine
În 30 de ani de exil, niciodată, pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
Poetul șaibelor jpeg
Poetul șaibelor
Discutăm de una, de alta, istorie, cultură, civilizație, minunîndu-mă de ce aud.
Reverii pascale jpeg
Reverii pascale
La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit.
Refuzul canonului jpeg
Refuzul canonului
Grișa, cum îi spun colegii și prietenii, a fost de mic un elev dificil, avînd dificultăți de adaptare la rigorile unei școli de elită din vechiul Leningrad, „Școala 239“, specializată în matematică. Mama a renunțat la profesorat (matematică) pentru
Literatura de sertar jpeg
Literatura de sertar
Zadarnic au încercat mari personalităţi culturale din Europa de Est să convingă Occidentul de adevărata faţă a comunismului. Tone de maculatură elogiau puterea de neclintit a proletariatului. Rusia, cea de după instaurarea puterii sovietelor, părea etalonul fericirii pe pămînt. Mulţi i-au făcut plecăciuni, iar printre ei, multe celebrităţi literare: A. Gide, P. Istrati, L. Aragon, J.-P. Sartre etc.
Sclav sau rival jpeg
Sclav sau rival
Cu certitudine, unele sînt uneltele traducătorului de proză, altele ale traducătorului de poezie. Ca să traduci din -James Joyce, Ulysse, de exemplu, trebuie să te familiarizezi cu jargonul de la periferiile Dublinului, iar pentru a traduce un autor precum Céline
Epifaniile amăgirii jpeg
Epifaniile amăgirii
Trec adesea pe lîngă un straniu templu al liniştii. Printre bătrînii mesteceni troieniți de zăpadă, zăresc în mijlocul unei pajiști o casă din bîrne groase de lemn, cu acoperiş ţuguiat, ferestre mici, pătrate,
Ion, patriotul jpeg
Ion, patriotul
Nu la Roman, ci la Roma, capitala Italiei, croitor idiot! Noroc că s-a întrerupt convorbirea, altfel cine ştie ce-mi mai auzeau urechile. Altădată, în pragul sărbătorilor de iarnă, cînd nu se mai găsea nimic prin magazine, cozi interminabile
Marchiza jpeg
Marchiza
Coana Ecaterina, nu şi nu! Mie mi-l faci pe Sfîntul Gheorghe, călare pe cal, în luptă cu balaurul. Nimic nu o făcu să dea înapoi, nici chiar cînd pictorul – „meşterul“, cum îi zicea ea – o avertiză de costul în creştere al lucrării: s-ar putea să am nevoie de foiţă de aur, de nişte vopsele de calitate, pensule aşijderea şi, mă rog, de multe, multe altele…
Moartea, o invenție jpeg
Moartea, o invenție
La întrebarea: „Ce credeţi despre moarte?“, adresată de unul dintre discipolii săi, C. Noica răspunde: „A întreba ce crezi despre moarte sună ca şi cum ai întreba despre tăcerea ce se aşterne după o simfonie. Nu poţi să crezi nimic despre ea: crezi numai despre împlinirea care a fost simfonia“.
Calvarul, gen literar şi existenţial jpeg
Calvarul, gen literar şi existenţial
I.D. Sîrbu: „Am fost, în 1947, cel mai tînăr conferenţiar universitar din ţară, ca în 1964, să ajung cel mai bătrîn vagonetar din mina strămoşilor mei, în Petrila.“
Secretul veşniciei jpeg
Secretul veşniciei
Iminența unei noi religii: „Dataism“. Nici creștinism, nici islamism, nici budism, ci un nou „crez“ determinat de noile tehnologii, de inteligența artificială și imensitatea bazelor de date.
Nu e suficient să ai perlele pentru a realiza colierul jpeg
Nu e suficient să ai perlele pentru a realiza colierul
Pentru a realiza un colier cum nu s-a mai văzut vreodată, asemeni crabului lui Tchouang-tseu, avem imperioasă nevoie de perle, de fir şi, nu în ultimul rînd, de puterea de a ne pune în starea de a-l face.
Hecho en Mexico jpeg
Hecho en Mexico
Cînd ajungem în dreptul lui, ne spunem fiecare numele şi ţara de origine. Este o veche procedură dragă lui, iar noi, ca nişte turişti civilizaţi, o respectăm întocmai. Nu uită niciodată protocolul, este una dintre rarele bucurii ale acestui om simplu, trăitor de decenii între agave și iguane – ne spune Xavier, ghidul de origine franceză, cel care a venit aici pentru şase luni şi a rămas treizeci de ani.
Grăunte de ecumenism jpeg
Grăunte de ecumenism
În „peregrinările“ sale prin închisorile comuniste, N. Steinhardt îl întîlneşte pe tînărul pastor luteran din Braşov Harald Sigmund: „Minunea aceea pe care puşcăriaşului îi este rar dat să o întîlnească, dar de la care, cînd dă de ea, află ce poate fi bucuria: e mîndru, e curajos, de neînfrînt […], bine dispus, niciodată somnoros ori posac, doritor şi gata în orice clipă să înveţe orice, să discute, să asculte, să povestească, să comunice tot ce ştie: un domn, un nobil, un erou.“
Tenebre şi lumini jpeg
Tenebre şi lumini
Pe vremea lui Deceneu, cei mai iubiţi dintre preoţi erau cei care cunoşteau mantică şi astronomie. Era un semn al deschiderii, benefic pentru ambele părţi, cler şi credincioşi.
Dulceaţă amară jpeg
Dulceaţă amară
Domeniu prin excelență democratic, componistica nu pune bariere mărturisirii.
Labirintul lecturii jpeg
Labirintul lecturii
Dificultatea înţelegerii unor capodopere din literatura universală este, vrem, nu vrem, un fapt real. Scrierile româneşti bănuim a le decoda mai uşor, asta numai la prima vedere, dar şi aici avem destule obstacole.
Paranormalul: leac şi imbold creator jpeg
Paranormalul: leac şi imbold creator
Evadarea din stresul cotidian este benefică. Evenimentele ce scapă firescului au fascinat întotdeauna.
Subterana jpeg
Subterana
Pentru ca totul să fie perfect şi terapia să-mi reuşească, mai am nevoie de un element de decor adecvat: un anotimp indecis, ceva între o toamnă tîrzie şi o iarnă neîncepută.
Floarea naţională jpeg
Floarea naţională
Mai rar un romancier la care prezenţa florilor să fie atît de pregnantă ca la Gabriel García Márquez. Uimit de această „abundenţă“ inedită, pentru mine, mai ales după ce am citit Dragoste în vremea holerei, am încercat să notez într-un caiet numele tuturor florilor ce „colorau și parfumau“ aceste pagini.
Cartea şi mîrţoaga jpeg
Cartea şi mîrţoaga
Deznădăjduit, cu capul sprijinit în palme şi gîndul aiurea, o fulgerare mă cutremură:  de ce nu ar găsi şi cartea mea un cetitor mai prost decît autorul?
Patria ca o umbră jpeg
Patria ca o umbră
Paradoxal, primăvara anului 1990 m‑a găsit la Berlin. Valul emigrării mă lovise din plin. Cum construcţia precedă proiectul, ca la mai tot românul, la întrebarea „ce caut pe acea bancă de pe malul Havelului (undeva în Spandau)?“, răspunsul mă ocolea.
Ecologistul jpeg
Ecologistul
Umberto Eco, într-un editorial din L’Espresso, se ridica odată împotriva telefoniei celulare, spunînd că de ea au nevoie numai „handicapaţii, chirurgii care lucrează pe grefe de organe, bărbaţii şi femeile care au legături extraconjugale, jurnaliştii“.
Triadă cosmică jpeg
Triadă cosmică
Cuvîntului „ştiinţă“ îi asociem, aproape automat, acea imagine devenită simbol: o figură cu ochii mari, dilataţi, explorînd, poate, îndepărtate galaxii; părul vîlvoi; o mustaţă groasă – totul acoperit de celebra ecuaţie ce-i poartă numele: Albert Einstein.
Lecturi în iglu jpeg
Lecturi în iglu
mbrăcată în gheaţă, casa a devenit iglu. Încerc o adaptare asemenea fratelui eschimos. Eu, oftînd după zăduful balcanic, nu mai sînt nicăieri. Urmez sfatul lui N. Steinhardt (preluat de la N.S. Leskov): „Citeşte şi încearcă să te alegi cu un folos. O să ai parte de o bună distracţie în mormînt.“
Un vagabond la porţile sublimului jpeg
Un vagabond la porţile sublimului
Nu-ţi întinde şapca numai pentru a-i arunca cîţiva gologani. Nu. El nu respectă legile breslei din care face parte. Iubeşte conversaţia şi încearcă să-ţi răsplătească omenia: un creion tocit, un ac de cravată ruginit, insigne de toate formele şi culorile, amulete şi tot felul de drăcovenii din lemn, metal, plastic.
Vasalii gravitaţiei jpeg
Vasalii gravitaţiei
La ceasul sorocit al sărbătorii, ne îndurăm să facem popas. Gîndul vinovat de uitare se întoarce la izvor. Umbrele grele ale înstrăinării întunecă fiinţa vinovată. Rădăcinile ne țin strîns legați de acel petic de pămînt de unde am purces în lume.
Bonne Année, Boss! jpeg
Bonne Année, Boss!
Tot e bine, mi-am zis, nu cred să mai aştept la cozi interminabile. M-am înşelat. Sala de recepţie a companiei era ticsită de clienţi cu tot soiul de probleme. Cu toţii, ca şi mine, lăsaseră totul pentru ultima zi a anului.
Nu ai carte, ai parte jpeg
Nu ai carte, ai parte
El nu a cunoscut Abecedarul, ajungînd prin muncă şi talent un nume în sport, mai precis în hochei. Numele: Jacques Demers. Vîrsta: şaizeci şi unu de ani. Profesia: antrenor de hochei. Ce e curios la acest caz este că, în afară de soţie şi de un colaborator, nimeni nu ştia că este analfabet.
A doua la dreapta jpeg
A doua la dreapta
O ieşire în Ungaria o pritoceam încă înainte de răzmeriţa din decembrie. 1989. Proximitatea şi bruma de maghiară dobîndită în timpul stagiaturii într-un oraş din nord-vestul ţării erau argumentele decisive în această alegere.
Puerto Vallarta jpeg
Puerto Vallarta
Este numele unei spectaculoase explozii demografice. Risipită pe o fîşie de pămînt, strivită între pantele abrupte ale munţilor Sierra Madre şi uriaşele valuri ale Oceanului Pacific, undeva la jumătatea distanţei dintre nordul şi sudul Mexicului, o mică aşezare zace de secole, răpusă de fascinaţia peisajului.
Ciocul mic, noi am venit la ei! jpeg
Ciocul mic, noi am venit la ei!
Cînd iei decizia emigrării, îţi asumi automat şi frustrările, multe dintre ele bănuite. Nimeni nu scapă de surprize, amestecate: plăcute şi neplăcute. Unele te revoltă instantaneu, iar în agora poţi să-ţi verşi năduful; altele mocnesc la nesfîrşit în propriul athanor, aşteptînd minunea – piatra filozofală a izbînzii!
Ermiţi, solitari, rătăciţi jpeg
Ermiţi, solitari, rătăciţi
Iată-l! El este. Urcă încet strada, învăluit în fumul de ţigară, cu nelipsitu-i baston şi pălăria trasă pe ochi, strecurîndu-se printre semeni ca o fiinţă venită de pe o altă planetă. Singur, întotdeauna singur. Nici ploaia şi nici vîntul nu-i sînt potrivnice. Zilnic, la aceeaşi oră, trece prin faţa casei mele.
Aristocratul îndoielii jpeg
Aristocratul îndoielii
Într-un metrou montréalez ticsit de călători, printre rucsacuri şi feţe obosite de povara zilei, privirea îmi alunecă, din cînd în cînd, spre afişajul electronic al vagonului. Informaţii pe toate gusturile: manşete explozive de ziare şi reviste, starea vremii şi nelipsitele reclame.
Lamentările unui desţărat jpeg
Lamentările unui desţărat
Agonizînd cotidian în triunghiul métro-boulot-dodo, ne vedem lipsiţi de răgazul văicărelii, îndeletnicire dragă la români. Dacă înlocuim primul cuvînt din triada de mai sus cu „maşina personală“, agonia atinge paroxismul. Experimentez de mulţi ani acest gen de autoflagelare, fără putinţa de a mă sustrage „viciului“.
Eminescu, între politică şi religie jpeg
Eminescu, între politică şi religie
Priviţi-i şi, mai ales, ascultaţi-i pe parlamentarii români. Nu cred că reflecţia de mai sus este a unui francez; este, mai degrabă, a unui mioritic de-al nostru care îşi protejează anonimatul sub masca idiomului. Este definiţia exactă a parlamentarului de la noi.
Merci, Baudelaire! jpeg
Merci, Baudelaire!
Am sosit pe pămînt canadian într-un februarie, în plină iarnă, cu temperaturi în jurul a minus patruzeci de grade Celsius. Ger de crăpau pietrele, după expresia românească binecunoscută. Pe o asemenea vreme, deplasările exterioare sînt limitate – numai pentru urgenţe.
Oul lui Basile jpeg
Oul lui Basile
Basile – fost Vasile – s-a născut şi a copilărit într-o mahala bucureşteană, de unde a moştenit şi jargonul colorat în care vorbeşte. El e sarea şi piperul străzii noastre. Îl cunosc aproape toţi vecinii, mereu dispus la destăinuiri, făcînd deliciul conversaţiei în franceza lui aproximativă.
Pow Wow jpeg
Pow-Wow
Este o expresie intraductibilă, cu etimologie incertă, presupusă, totuşi, a veni din algonchină, limba unui străvechi trib de amerindieni. Originile şamanice – „vindecare şi spiritualizare“ – ale acestei sărbători, pentru că despre o sărbătoare este vorba, sînt vehement contestate de către indienii de pe continentul nord-american.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Chilipirul ca terapie
Rare sînt locurile în care sentimentul echităţii să fie mai puternic ca într-un magazin de vechituri. Autohtoni şi desţăraţi, bogaţi şi săraci, tineri şi bătrîni, cotrobăie ore în şir în căutarea chilipirului. E locul unde dispar titlurile nobiliare, sîngele albastru trece în ruginiul comun, rangurile sociale nu mai contează, iar diplomele dobîndite prin renumite universităţi particulare nu mai au nici o relevanţă. Un spaţiu în care ifosele şi opulenţa nu mai sînt agresive.