Marchiza

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
Marchiza jpeg

Reflectată în oglinda unui lac canadian, o casă cu prispă pe toată lungimea ei, asemenea celor care se construiau şi la noi în vremuri trecute, mi-a atras atenţia. M-am apropiat, privind-o îndelung: o fi a vreunui compatriot, mi-am zis. Pe un perete, între două ferestre, zăresc o pictură, un peisaj polar dintre acelea ce se găsesc pe multe din ilustratele ce se vînd în magazinele de suveniruri din Canada: imense felii de gheaţă prăbuşindu-se de la înălţimi ameţitoare în apele oceanului; ceva mai încolo, pe banchiza de gheaţă, urşi polari tolăniţi la soare şi, pentru că tot mai era loc pe pînză, pictorul anonim adăugă şi cîteva aisberguri plutind pe oglinda de apă a golfului. Un kitsch în toată regula, cum se mai găsesc, din păcate, şi prin alte părţi.

Acest peisaj mi-a răscolit o amintire din satul meu, sat rătăcit între dunele de nisip de la o cotitură a Dunării. Pe ce căi a ajuns o nouă modă în sat nu aș putea aș vă spun, dar consătenii mei porniră o acerbă concurenţă: cine are cele mai frumoase picturi pe pereţii marchizei? Nu ştiţi ce-i marchiza? Este un mic antreu construit odată cu casa, sau adăugat ulterior, care constituie intrarea principală. Îl întîlnim mai ales în satele din sudul ţării.

Traversînd o perioadă de relativ progres economic – vecinătatea unei platforme industriale a fost benefică –, satul şi a schimbat repede înfăţişarea: s-au ridicat multe case noi, toate cu marchiză, bineînţeles, iar celor vechi li s-a adăugat noul detaliu arhitectonic.

Într-un timp relativ scurt, satul a fost invadat de pictori amatori. Să ne grăbim, şi-au zis mînuitorii penelului, moda i modă! Nu trebuie pierdut timpul, ocazia e rară! Mai întîi, curioşi de subiectele cerute, au sondat „gustul“ artistic al sătenilor. Peisajele, în general, erau cele mai căutate. Şi mai era ceva, ceva ce ţinea de „fala casei“, argument atît de drag olteanului: să nu semene pictura lui cu cea din altă ogradă. Orgoliul originalităţii!

La cererea în creştere de asemenea lucrări – ce marchiză e aia fără o pictură? –, fantezia creatorilor de artă fu pusă la treabă: munţi acoperiţi de zăpadă, ceva mai la poale brazi de un verde crud, mai jos nelipsitul rîu cu ape învolburate, învîrtind paletele de lemn ale unei mori rudimentare şi, cum cereau majoritatea clienţilor, totul sub lumina palidă a lunii. După ce acest val al preferinţelor a trecut, altceva veni la modă: lacul din pădure unde, printre trestii şi nuferi înfloriţi, o barcă cu „brunete“ despletite – cercei imenşi atîrnînd la urechi, coliere nenumărate înfăşurîndu-le gîtul, brăţări pînă la coate, rochii înflorate – înain-ta prin valurile stîrnite de un vîslaş tuciuriu, pe jumătate dezbrăcat, arătîndu-şi muşchii şi avînd alături nelipsita chitară. Tabloului i se mai putea adăuga, la cerere numai şi cu ceva adaos la preţ, un mic colţ de pădure cu animale sălbatice, unde puteai vedea trăind în armonie lupi şi căprioare, vulpi şi cocoşi de munte, urşi şi cerbi. Acest al doilea val făcu ravagii: intrarea în casa mare, la cei mai mulţi, se făcea printr-o grădină „mixtă“: botanico-zoologică!

Coana Ecaterina, vecina noastră, o femeie evlavioasă, nelipsită de la slujba duminicală şi, pe deasupra, cu funcţie în comitetul bisericii, vru să spargă moda ieşind din tipare. Comanda era fără echivoc: mie să-mi faci un tablou cu Sfîntul Gheorghe, aşa cum este el pictat în naosul bisericii din sat.

De la început, subiectul nu-i plăcu pictorului tocmit pentru lucrare. Avea el o aversiune pentru subiectele religioase, nu că n-ar fi fost credincios, ba din contra! Ascultîndu-i argumentele, nu puteai să nu-i dai dreptate: cer mai multă migală, trebuie să te documentezi mai mult, materiale de calitate, foiță de aur etc. Subiectele laice îi conveneau mai mult – un peisaj era altceva. Îi sugeră noii cliente picturi cu subiecte ceva mai aparte, ceva ce nu mai făcuse la nimeni: caravele cu pînzele umflate, înaintînd prin imensele valuri ale oceanului stîrnite de furtună, ceva în genul „marinelor“ lui Turner, sau peisaje rustice de la munca cîmpului, pînzele lui Camil Ressu puteau fi sursă de inspiraţie. Poate ar dori ceva de excepţie: bolta cerească plină de stele şi vreun satelit rătăcit printre ele, lucrare ce nu ar fi mirat pe nimeni, doar ne aflam în plină epocă a cuceririi cosmosului. Îi turui clientei tot ce-i trecu prin cap, doar-doar o schimba subiectul lucrării.

Coana Ecaterina, nu şi nu! Mie mi-l faci pe Sfîntul Gheorghe, călare pe cal, în luptă cu balaurul. Nimic nu o făcu să dea înapoi, nici chiar cînd pictorul – „meşterul“, cum îi zicea ea – o avertiză de costul în creştere al lucrării: s-ar putea să am nevoie de foiţă de aur, de nişte vopsele de calitate, pensule aşijderea şi, mă rog, de multe, multe altele…

Bătură palma, lucrarea va începe chiar a doua zi, cînd va veni să pregătească peretele. Un aconto fu binevenit. Pe lîngă tranșele de bani pe care le va primi la timp, gazda îi asigura hrana zilnică şi nelipsita sticlă de vin pentru stimularea inspiraţiei. Cînd gîtul îi era prea uscat şi gazda nu putea face faţă secetei, meşterul dădea o fugă pînă la biserica din sat, pentru „documentare“, trecînd şi pe la cîrciumă, care, minune de aşezare, era chiar peste drum de biserică.

Lucrul a fost tărăgănat aproape toată vara. Coana Ecaterina venea cu noi detalii după ce se mai sfătuia cu preotul satului: peretele nu a fost bine finisat, culorile erau prea şterse, expresia feţei sfîntului era hieratică, nu exprima destul curaj în crîncena încordare cu balaurul etc. În general, ce-i plăcea azi, mîine nu-i mai plăcea. Pictorul se supunea docil inovaţiilor sătencei. Comanda-i comandă! „Clientul nostru, stăpînul nostru!“, murmura adesea cunoscutul adagiu spre a-şi ascunde nemulţumirea faţă de instabilitatea „estetică“ a gazdei. În general, nu avea de ce se plînge: masa veşnic încărcată, orătănii proaspăt tăiate – moda vegetarianismului nu era cunoscută pe aceste meleaguri –, alcoolul era din belşug, iar odihna după masă devenea obligatorie după un asemenea răsfăţ culinar. Nimic nu-l zorea.

Numai că Diavolul îşi vîrî coada. Subiect creştin, ce vreţi! Din senin, sau poate după o lungă chibzuinţă, coana Ecaterina luă o hotărîre surprinzătoare: gata cu lucrarea, nu mai adaugi nimic. Ajunge! Pictorul păru surprins de năstruşnica decizie, dar nu mai era nimic de făcut. Rănit în orgoliu, îşi strînse pensulele şi vopselele, mica schelă, mă rog, tot calabalîcul, lăsînd lucrarea neterminată. Sfîntul Gheorghe trona singur pe perete, fără cal, cu o suliță abia schițată, aducînd mai de grabă a undiță, fără balaur, stingher într-o luptă fără adversar.

După cîteva zile, o trecătoare, una dintre acelea mai curioase, cum se găsesc în fiecare sat, îşi aruncă întîmplător privirea spre pictura ce se ivea de după gard, în marchiza casei. Coană Ecaterino, strigă sugrumată de emoţie, vino pînă la poartă! În toate „icoanele“, îi zise ea folosind un cuvînt religios – nu laicul „pictură“, prea vulgar pentru sufletul evlavios al celei apărute în dreptunghiul porţii –, eu l-am văzut pe Sfîntul Gheorghe numai călare! La voi îi lipseşte calul. O fi la păscut! – adăugă ea pe un ton glumeţ, încercînd s-o mai dreagă, văzînd mutra îmbufnată a gazdei.

Dă-l dracului de beţiv! – oftă gazda, ieşind puţin din încorsetarea dogmei. Dacă mai picta calul, balaurul și finisa sulița, termina tot vinul; damigenele de rachiu le-am spălat de mult, găinile s-au împuţinat, iar dacă mai continua, mînca şi porcul de Crăciun. Rămîneam săraci! Aşa că am fost nevoită să-l dau afară.

Ce, Sfîntul Gheorghe nu poate lupta decît călare? – conchise coana Ecaterina, trîntindu-i uşa în nas consătenei cu ifose de critic de artă. 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.