la faţa locului

„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”

E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.

Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.

O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.

Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?

Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.

Metehnele societății în care trăim, o kakistocrație în care pilele și șpaga sînt valori, hrănesc din belșug balaurul incompetenței, care nu mai are de mult doar șapte capete.

Psihic, însă... mi se pare că e invers.

Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.

Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.

Avem nevoie de ei și lumea merge înainte și prin ei.

„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.

Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?

Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?

Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.

Mi se pare imposibil să trăiești prezentul fără lentilele trecutului.

Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.

Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.

Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?

Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.

Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.

Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.

Cea de-a 29-a ediție a Astra Film Festival a marcat un alt moment important pentru circulația filmului documentar, iar succesul acestei ediții a ranforsat tradiția cinematografiei documentare pe care AFF o instituise deja.

E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor.

Popularizarea proiectului și familiarizarea publicului din România cu formele de new media art reprezintă un alt punct important din agenda artistică RADAR

Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.

Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.

Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.

Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.

Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.

„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“

Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.

Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.

Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.

E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.

Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.

Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.

„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“

Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.

Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.

Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.