la faţa locului

Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.

Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.

E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.

Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.

Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.

„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“

Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.

Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.

Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.

Subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție.

La Geneva m-aș întoarce doar dacă mi s-ar propune poziția de șofer/căpitan de Mouette.

Dunărea are un izvor turistic în Donaueschingen și un izvor nominal, marcat ca atare pe hartă, în locul de unde Brigach și Breg se contopesc.

Din jurnalul pe care l-am ținut și în care am scris în fiecare seară, cînd se mai lăsa răcoarea, privind livada de măslini a lui Panagiotis, proprietarul impresionantei pensiuni (formată din trei corpuri de clădiri și avînd în total, vreo zece apartamente), reiau cîteva observații și întîmplări trăite pe Zakynthos.

Hoghilag este prima localitate din România în care, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, se cultivă tuberoze.

Îndemnul lor la deșteptare este, cel mai adesea, însoțit de trimiterea la imnul național. Este ca o puternică justificare.

Istoria Societății Steaua Română este bogată, exotică, dinamică, așa cum era și regatul român.

Documentul care oferă cea mai spectaculoasă descriere a coborîrii în iad este Evanghelia apocrifă a lui Nicodim.

Cînd îți este frică te întorci în locul unde te-ai simțit ultima dată în siguranță.

Pentru fiecare județ se afișează numărul de locuri disponibile, dimensiunea listei de așteptare, tipul de vaccin utilizat în fiecare centru pentru programări viitoare.

Geoparcul este mai mult un concept de dezvoltare decît o zonă cuprinsă în niște hotare.

Dintr-un institut „de importanță națională” a devenit un producător de suplimente alimentare, teste microbiologice și medii de cultură.

Înăuntru miroase a prenadez, piele veche și material textil.

Educația este pînă la urmă o chestiune de ambiție și curaj, de voință și stimă de sine.

Față de un imigrant nu se „poziționează” nici un localnic.

Dacă ai o ocupație, nu te gîndești la singurătate.

Ai putea trăi cu impresia că aici, în Constanța, trăim fiecare zi ca și cînd ar fi ultima.

Nivelul de trai ne permite să aruncăm, să ne debarasăm de lucrurile devenite inutile, pentru a putea cumpăra altele, și altele.

„Nu mi-a ieșit. M-am scremut degeaba!”.

Sînt, însă, oameni pentru care izolarea este un mod de viață.

În România, muzeul e văzut ca o instituție prăfuită, inerțială, inadaptată vremurilor, neprietenoasă și plictisitoare.

Pentru pacienții cu leucemie, hopurile de trecut sînt multe. Începînd de la diagnosticare pînă la pericolul infecțiilor sau criza lipsei citostaticelor, cu care încă ne luptăm, și pînă la numărul mic de centre de transplant de celule stem din țară. Însă viețile pot fi salvate: înscrierea în Registrul Donatorilor e primul pas.

Serile mi le petreceam, înainte să cobor la tavernele din golf pentru măsline şi vin, pe coastele abrupte de lîngă Therma privind cum soarele, în timp ce apunea pe partea cealaltă a insulei, schimba culorile oferind un contrast adînc peisajului: stîncile deveneau gri, marea bleumarin, iar crestele muntoase ale Insulei Fourni de vizavi se albeau pe măsură ce reflectau ultimele raze.

Faptul că în România ne dăm de ceasul morții despre cît de slab este sistemul educațional, perorăm despre „catastrofa din învățămînt“ (o fi, nu zic) și ne tînguim despre tinerii „tot mai rudimentari“ ai țării, pe cînd americanii îi primesc cu brațele deschise și-i mai și laudă?! Nu cumva îi educăm prea bine?

Legenda spune că, demult, un maur s-a îndrăgostit de frumusețea unei localnice căreia i-a jurat iubire eternă. Cu toate acestea, după ce eternitatea s-a consumat, maurul și-a adus aminte, brusc, că este căsătorit și că are și cîțiva copii acasă, spunîndu-i iubitei că e timpul să se întoarcă la familie. Femeia s-a prefăcut că înțelege, dar l-a rugat să mai rămînă cu ea pînă în zori. În toiul nopții, însă, siciliana l-a decapitat, transformîndu-i capul într-un ghiveci în care a plantat

Chiar dacă accidentele impredictibile ca tigrul platanului sau castana castanului sînt… impredictibile, cîteva linii roșii se pot trage, în privința arboristicii urbane (desigur, fiecare urbe în parte are nevoie de propria ei politică arboristică, o rețetă

Statuia lui Ceaușescu e, de fapt, un bust. Nu e la primărie, ci în curtea părintească, „făcut din banii familiei“. Se vede din stradă, „după ce treci de pod“. Bustul seamănă vag cu originalul și nu pare făcut din piatră sau metal, ci poate chiar din ghips

Monumentul de pe bulevardul Independenței (stradă care a luat numele statuii, înainte numindu-se, pe rînd, Gheorghe Dimitrov, I.C. Brătianu sau Ulița Tîrgului de Sus) este monument de for public (categoria III), reprezentativ pentru patrimoniu

Patronul de la Palio Liotrivi, Yorgu Mina, era și pictor, așa încît taverna se dovedise a fi, de fapt, inclusiv un spațiu de expunere a tablourilor. Scoici uriașe plutind deasupra țărmului din Galaxidi sau scoici gigantice în care se găsea culcușit Gal

Arme de vînătoare, da, muniție de vînătoare, da, dar era totuși o mare răspundere și un semn de încredere din partea statului comunist. Și structura organizațională a silvicultorilor era foarte ierarhizată, iar termenii de adresare erau forma

Îmi dă să țin în mînă un diamant cît o unghie. Între mine și pietricica asta sclipitoare stă o avere. Îi spun că, dacă am noroc și cîștig la loterie, îmi iau ceva frumos de la el. „Nu aștepta prea mult“, îmi răspunde fatalist, zîmbind cu toată gura.