„Programele școlare nu privilegiază lectura literaturii” – interviu cu Monica ONOJESCU –

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
image

Monica Onojescu coordonează, din 2004, „Cercurile de lectură”, program cu o parte aplicativă și cu una de cercetare didactică a lecturii tinerilor în cadrul Asociației Profesionale a Profesorilor de Limba și Literatura Română „Ioana Em. Petrescu” (ANPRO), coordonează și editează cărțile din seria „Lecturiadelor” (profesorilor) apărute la editurile Casa Cărții de Știință, Paralela 45 și, din 2015, la ART, precum și volumele anuale de scriere creativă a elevilor. Este redactor la revista Consilierul de lectură.

Am îngrijit recent în Dilema veche un Dosar tematic dedicat artelor educației. Profit de ocazie pentru a vă întreba dacă este posibilă o listă de lecturi formatoare pentru tineri, adică pentru toți tinerii aceeași listă.

Da, nu numai că este posibilă, ci chiar există o astfel de listă formatoare. Este lista cu cei 17 autori care trebuie studiați pentru examenul de bacalaureat. E drept că este o listă care ridică rezerve – nu a mai fost actualizată de 30 de ani, e lipsită de flexibilitate, tinde, din diferite considerente (pandemia, calibrarea subiectelor în urma rezultatelor elevilor de la probele de simulare), să devină tot mai scurtă, pierzîndu-și caracterul de reprezentativitate, criteriile de selecție sînt învechite, iar adolescentul ajunge să aibă o imagine deformată asupra literaturii române, care pare că s-a oprit din evoluție acum 80 de ani. 

Pe de altă parte, nu se poate nega că toți acești autori fie că sînt 17, fie că sînt 12, au scris texte formatoare. Lista oficială, deci obligatorie pentru toți tinerii care se prezintă la bacalaureat, este acompaniată de alte liste, neoficiale, care circulă printre liceeni și profesori: o listă cu tipurile de subiecte pentru eseul (structurat) − sînt cam trei-patru, repetabile cu mici modificări de la un an la altul −, dintre care nici unul nu verifică cu adevărat efectul formativ al literaturii asupra elevului; nu o face nici prin subiect, care nu oferă posibilitatea unei minime problematizări, nici prin nefericita idee de a ghida demersul elevului, nici prin felul în care este construit baremul. Mai circulă o listă cu cele mai convenabile auxiliare, o altă listă cu tipurile de întrebări pentru textul la prima vedere. 

Ei bine, nici una dintre aceste liste nu e formatoare, descurajează gîndirea, încurajează învățatul pe de rost, creînd starea de lehamite față de opera canonicilor și, de multe ori, față de orice text literar, cuprins în liste sau nu. 

Așadar, această serie de liste de lecturi literare fac deservicii exact literaturii…

Da, în această situație e de înțeles temerea profesorilor că, dacă nu se va modifica formula de bacalaureat propusă în proiectul Legii învățămîntului preuniversitar „România educată”, literatura se va (auto)elimina din școală.

La gimnaziu nu există liste obligatorii, dar, pentru că se consideră funcționale, ele se fac în funcție de tema studiată, de vîrstă și de interesele elevilor și ale profesorilor. În alcătuirea lor se ține cont de cele cîteva condiții impuse de actul educativ: să fie accesibile, potrivite cu vîrsta elevului, cărțile să aibă calități estetice și să aibă potențial formator. Sînt flexibile, țin cont de preferințele elevilor pentru cărțile apărute recent și de cărțile citite de plăcere. Profesorii caută modalități pentru a le face cît mai atractive, bunăoară îi implică și pe elevi în construirea lor.

Revenind, credeți în necesitatea și, mai ales, în posibilitatea unei liste de lecturi formatoare?

Da, cred că o listă de lecturi formatoare ar trebui să intre în zestrea culturală a oricărui tînăr pînă la 18 ani, că ar fi frumos ca la terminarea școlii elevii să rămînă nu numai cu cîteva titluri și nume de autori sau personaje, ci și cu lectura cîtorva cărți mari, citite cu adevărat, adică citite integral, lent, cu reveniri, cu multe opriri, cu timp pentru reflecție și cu multe discuții, nu numai despre ce spune și cum spune cartea, ci și despre ce-am descoperit despre mine, ca om, despre lumea în care trăiesc. 

Acestea sînt cărțile care lasă urme adînci și care au șansa să-i transforme pe unii tineri în cititorii autentici de mai tîrziu. Ar putea să intre aici mai ales autorii din canonul școlar, dar care, de multe ori, nu intră, tocmai din pricina felului cum sînt citiți pentru examene. Din fericire, există suficiente cărți în lume care ar putea să intre în astfel de liste și există multe mărturii, atît ale unor personalități, cît și ale unor oameni obișnuiți, despre „cărțile care i-au făcut oameni”, numai bune să-i inspire pe cei care ar dori să-și facă propria listă. Există și profesori dedicați, care sînt dispuși, fie în orele de clasă, fie în timpul lor liber, să-și îndrume elevii, atunci cînd au nevoie de sprijin pe calea unor astfel de lecturi. 

Dar ce înseamnă mai exact „formatoare”: formatoare în ce sens, cu ce scop?

De la început ar trebui să raportez sensul larg al cuvîntului „formator” („capacitatea de a da o anumită formă lucrurilor”) la specificul actului educativ: „A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului”.

Prin urmare, școala ar răspunde că lecturile formatoare sînt cele prin care se pot forma valorile consemnate în Legea învățămîntului și în alte documente normative care o însoțesc – planul cadru, curricula școlară, programele, profilul absolventului etc. În proiectul noii legi, valorile, comune pentru toți cei angajați în actul educativ (profesori, elevi, conducere), sînt: excelența, echitatea, incluziunea, integritatea, profesionalismul, respectul, transparența, colaborarea, diversitatea, starea de bine și flexibilitatea. În funcție de ele se va realiza „misiunea învățămîntului preuniversitar de modelare a personalității copilului pentru a deveni un adult responsabil, integrat social și profesional, care simte că aparține, în egală măsură, atît națiunii române, cît și spațiului european, gîndește critic și participă la dezvoltarea societății” (articolul 2, paragraful 2).

E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor. Am găsit printre multele definiții ale educației una: „a crește, a învăța copiii să fie oameni de omenie” (sursa: Scriban, 1939). Cred că în acest sens am putea vorbi de valoarea formativă a literaturii − ne face să medităm asupra condiției noastre de oameni și, implicit, cum spune Tzvetan Todorov: „ea (literatura) îi permite fiecăruia să răspundă mai bine vocației sale de ființă umană”. 

Prin urmare, ar trebui să spun că scopul lecturilor formatoare ale literaturii ar fi acela de a descoperi în ea o formă privilegiată de (auto)cunoaștere a omului și a condiției sale. E un proces de durată, nu este ușor să abordezi astfel literatura, dar bucuria/plăcerea, înțeleasă și într-un sens cognitiv, într-un astfel de dialog cu cartea, este o răsplată imensă atît pentru elev, cît și pentru profesor. E ceea ce au făcut cei care au intrat în proiectul de cercetare didactică a „Cercurilor de lectură”, cînd și-au descris experiențele în cele patru cărți de didactică narativă a lecturii și scrierii, apărute pînă acum în seria „Lecturiadelor” sau în articolele din Revista cercurilor de lectură, editată din 2008 și rebranduită în Consilierul de lectură din 2015 cu intenția de a se adresa unui public mai larg. 

image

Dar ce ar conține acea listă, ce fel de cărți, ce fel de autori, ce genuri, din ce perioadă?

Orice fel de cărți, din orice perioadă, din orice gen, din orice loc, „numai să fie bune”. Adică să vorbească convingător și expresiv despre condiția noastră de oameni.

În ce măsură școala noastră oferă prin curriculă astfel de lecturi?

Teoretic, oferă. Însă în momentul actual sînt greu de pus în practică. Programele școlare actuale de gimnaziu nu privilegiază lectura literaturii. Nu-i dau nici măcar un loc egal cu celelalte două domenii ale disciplinei limba și literatura română – studiul limbii și comunicarea. 

Cum se predă acum literatura în școală?

Mai întîi, în gimnaziu s-au întîmplat și multe lucruri bune. Profesorul are o libertate totală − o avusese și înainte, dar se pare că acum este momentul cînd o descoperă − în a-și alege textele și strategiile prin care formează competențele – sînt cele de producere și receptare de text literar, nonliterar și modal. Acestora i se adaugă o competență care trimite direct la valori – comportament empatic cultural și multicultural. 

O parte din manualele noi se deschid spre literatura contemporană pentru copii și tineri. Sînt incluse texte axate pe valorile contemporane semnate de scriitori ca Veronica D. Niculescu, Adina Popescu, Ioana Pârvulescu, Florin Bican, Doina Ruști, Matei Vișniec și lista poate continua. 

Structurarea tematică a literaturii pe clase favorizează aplicarea modelului dezvoltării personale, în care accentul se pune pe receptarea textului de către cititor, pe plăcerea lecturii și pe capacitatea acestuia de a-și conștientiza efectele pe care lectura le are asupra lui la nivel emoțional și cognitiv.

Pe de altă parte, programa este foarte încărcată – accentul în ultimii ani s-a pus pe introducerea în școală a noii gramatici a Academiei, ceea ce a ridicat mari probleme atît profesorilor, cît și elevilor, apoi, programa de română a preluat și conținutul programei de limba latină. După mai bine de douăzeci de ani de cînd a fost introdusă paradigma comunicativă, care tratează literatura ca pe un mijloc de comunicare printre altele, nu numai că a cîștigat bătălia, dar se pare că a pus la colț literatura. Cred însă, chiar și în aceste condiții, că situația se poate ameliora. 

Cum stau lucrurile în cazul liceului?

În cazul liceului, programa nouă care ar fi trebuit introdusă de acum un an se pare că nici măcar nu e în stadiul de concepție. În clasa a noua s-a aplicat în continuare vechea programă, care între timp se mutase în gimnaziu. Deci un an pierdut. 

Pot alte arte (film, teatru, muzică, pictură ș.a.) completa/suplini lecturile literare?

Vorbesc din perspectiva profesorului − de cele mai multe ori pot completa literatura, alteori o pot și suplini. Autorii programei de liceu pentru limba și literatura română au fost inspirați cînd au prevăzut, întîi numai pentru prima clasă de liceu, un modul − literatura și celelalte arte −, care din 2004 a fost împărțit pe toți anii de liceu – literatură-film, în clasa a IX-a, literatură-spectacol, în clasa a X-a, literatură-pictură, într-a XI-a, literatură-muzică, într-a XII-a. Pentru că nu se evaluează la bacalaureat și pentru că la noi, încă din clasa a X-a, contează doar subiectele pentru bacalaureat, depinde de profesor dacă îi dă sau nu importanță. 

În general, modulul nu se face separat, ci anticipă sau vine în completarea lecturii unor texte. Place mult elevilor și servește profesorilor, nu numai pentru a pune în paralel limbaje specifice diferitelor arte, ci și pentru a pune în valoare textul literar. Proiectele interdisciplinare de acest fel sînt dintre cele preferate de elevi. Uneori trec mult peste granițele unei clase sau școli. Este cazul unui festival de trailer-e pornind de la cărți apărute recent, „Boovie”, la Focșani, care crește de la an la an. Este cazul „Lecturiadelor“ noastre, program cu o istorie de 13 ani. 

Noua Lege a învățămîntului, recent supusă dezbaterii publice, oferă motive de optimism?

Tonul prea apăsat didactic cu care v-am răspuns pînă acum este cauzat tocmai de faptul că nu mă pot decupla de felul cum pare a se profila statutul limbii și literaturii române în această nouă Lege a învățămîntului. Ar trebui probabil să fiu mai optimistă, gîndindu-mă că la noi o lege fie nu se aplică, fie se modifică într-atît încît nu și-o mai recunosc nici măcar legiuitorii. Dar dacă… 

Aș vrea însă să reproduc un paragraf preluat din „Lecția” lui Roland Barthes din Plăcerea textului, în traducerea luiMarian Papahagi și a Sorinei Dănăilă: „Dacă prin cine știe ce exces de socialism sau barbarie, toate disciplinele ar trebui expulzate din învățămînt cu excepția uneia, disciplina literară ar trebui salvată, căci toate științele sînt prezente în monumentul literar. Iată de ce se poate spune că literatura, oricare ar fi școlile de la care se revendică, este absolut și categoric realistă; ea este realitatea, adică lumina intrinsecă a realului. Și totuși, deși cu adevărat enciclopedică, literatura amestecă cunoașterile, nefixînd și nefetișizînd nici una; ea le acordă fiecăreia un loc indirect și acest indirect este prețios… 

Știința este brută, viața este subtilă, iar literatura este importantă tocmai pentru a corecta această distanță. Pe de altă parte, cunoașterea pe care literatura o mobilizează nu este niciodată nici completă, nici definitivă. Literatura nu spune că știe ceva, ci că știe ceva din ceva – mai precis, multe despre om”. 

interviu realizat de Marius CHIVU

2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.
WhatsApp Image 2022 12 07 at 15 37 25 jpeg
Budapesta, azi – consemnări despre un mic fragment de Mitteleuropa sub asediu –
Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.
973 23 arhiva personala G P  Volceanov jpg
„Sevraj 2 – back to the roots” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu BITZĂ –
Asta cu poetul, pentru mine, e ceva „sacru” – cu ghilimelele de rigoare –, nu m-aş pune niciodată în aceeaşi categorie cu oameni pe care îi consider într-adevăr poeţi.
640px Haven Cefalu jpg
Eu și primarul din Cefalù
Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?
p 21 Bruxelles WC jpg
Iarna vrajbei noastre
Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.
p 23 Catedrala din Monreale WC jpg
Peripeții siciliene. Monreale
Dacă Sicilia avea șase pagini, sora situată mai la nord-vest, Sardinia, avea doar trei!
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Cine ascultă o casă? – despre valorizarea patrimoniului arhitectural și industrial –
Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.
3 jpg
Festivalul Povestirilor
 de pe Via Transilvanica
Vă așteptăm la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, între 9-11 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.
7 jpg
Farmece
În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri.
5 jpg
Amazonul Gastronomiei, Via Transilvanica
În multe locuri unde se poate mînca pe Via Transilvanica, dincolo de rețete, ingredientele care ajung pe masa ta au mari șanse să fi fost aduse din spatele casei.
958 23 Foto Catalin Soto1 jpg
„Profesorul de rap” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu DOC –
Ca om de cuvinte, pot să îţi spun că, după douăzeci de ani de mînuire a lor şi de „stat cu ele în cameră”, am ajuns la concluzia că limbajul e limitat în a comunica, uneori, esenţa lucrurilor.
957 22 CConstantinescu2 jpg
Universul fascinant al Salonicului
Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.
p 22 23 3 jpg
O experiență de vîrf în satul Piscu…
Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.
p 22 23 1 jpg
Meșteșugul redescoperit ca artă
Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.
p 22 23 4 jpg
Tîlcul poveștii
„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“
952 21 22 Sodiq Adelakun foto Sophiyah Sulaimon Adelakun jpg
Fotojurnaliştii în epoca fake news – anchetă
Competiţia anuală World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume.
Rododendron jpg
Rododendronii din Leaota
Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.
p 22 Cetatea Risnov  WC jpg
Munții din trecut și cum îi străbăteam
Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.
p 21 AP 22067489059075 jpg
„În practică, adevărul este un diamant cu multe fațete” – interviu cu fotograful Vadim GHIRDĂ
„Eu cred în puterea și valoarea fotografiei: puterea de a schimba ceva în bine, valoarea unică de a opri timpul.”
Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.