Poze, nu vorbe!

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image

„Asta e ideea, asta vor oamenii: poze, nu vorbe!”, zice șeful de campanie al unui candidat la europarlamentare, dintr-un film românesc destul de recent, Berliner (2021). Tînărul șef de campanie îi face candidatului fotografii din toate pozițiile, în toate momentele, și le încarcă pe Facebook, contabilizînd apoi (cu satisfacție) like-urile. Și, în cele din urmă, după cum o dovedește finalul filmului, operațiunea dă roadele scontate. Filmul se oprește taman după numărarea voturilor. Dacă ar mai fi continuat, am fi auzit de undeva, pesemne, și îndemnul „Fapte, nu vorbe!”...

Este drept că în limba română termenul vorbă are, pe alocuri, o coloratură depreciativă, evocînd și flecăreala, pălăvrăgeala, exprimarea lipsită de sens ori de temei. Altminteri, avem și vorbe de duh. Iată una (dinspre Benedetto Croce, citat de Ortega y Gasset) care atinge tocmai nuanța peiorativă adusă în discuție: un vorbă-lungă este „cel care ne răpește singurătatea fără a ne ține tovărășie”. În schimb, spre deosebire de vorbecuvintele se bucură de mai multă apreciere sau, cel puțin, de un statut neutru. (Despre omul de cuvînt ce să mai vorbim?) Dar să revenim la „pozele” noastre!

Se spune că „o imagine face cît o mie de cuvinte”. Se uită însă (ori se trece cu vederea) că nu e vorba de imagine în general, ci de o anumită imagine, într-un anumit context. Într-adevăr, într-o situație anume, o imagine (sau un gest) poate realmente să transmită ori să comunice mai mult decît un întreg discurs. Dar lumea se grăbește să generalizeze și, uite-așa, se ajunge la vehicularea unor prostioare chiar și în manualele de comunicare, cum este celebra „regulă” 7% – 38% – 55%, care a fost lansată prin anii ’60 ai secolului trecut de către cercetătorul Albert Mehrabian. Conform acestei „reguli”, într-un act concret de comunicare, 7% reprezintă comunicarea verbală (cuvintele), 38% – tonul vocii, iar 55% – „limbajul corpului” (body language).

Ceea ce nu prea se știe ori se ignoră adesea este că bietul Mehrabian a realizat doar două studii referitoare la comunicarea emoțiilor, apelînd (ca eșantioane) la un număr limitat de subiecți (preponderent femei) și că, la sfîrșit, i-au rezultat procentele de mai sus. Zadarnic a încercat el mai tîrziu să explice că acele cifre nu se aplică la comunicarea umană în diversitatea și integralitatea ei; deci, că nu trebuie să generalizăm plecînd de la asemenea constatări particulare. Nu l-a mai ascultat (aproape) nimeni...

Din toată această aventură pe terenul cercetării, lumea a rămas cu ideea greșită că, în ansamblul comunicării umane, comunicarea nonverbală este mult mai importantă decît comunicarea verbală!. (Să mai facem rapid o precizare: în acest context, „verbalul” – dinspre lat. verbum, însemnînd „cuvînt” – desemnează comunicarea prin cuvinte, indiferent că sînt ele scrise ori rostite; unii „specialiști” de-ai noștri încă mai cred că verbal este totuna cu oral!)

Cînd facem știință, ne raportăm la universal, adică la esențial, care are de-a face întotdeauna cu necesarul, cu ceea ce nu poate lipsi etc. De aceea, trebuie afirmat cu toată convingerea că, în esență, comunicarea verbală este (mult) mai importantă decît comunicarea nonverbală. Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.

Pînă la un punct, e chiar amuzant că „specialiștii” în comunicare, după ce arată că este mult mai importantă comunicarea nonverbală (body language etc.) decît comunicarea verbală, ne prezintă și funcțiile comunicării nonverbale (vreo șase): de substituire, de întărire, de repetare, de contrazicere etc. Însă ce anume se substituie, se repetă etc. în aceste cazuri? Evident că este vorba de substituirea, întărirea, repetarea, contrazicerea etc. mesajului verbal. Adică se vădește iarăși că, în definitiv, comunicarea nonverbală are sens doar prin raportare la comunicarea verbală.

Aceasta îmi amintește de demersul „cutezător” al unui rapper american, care voia să strîngă (în 2017) niște fonduri consistente (cîteva sute de mii de dolari) ca să lanseze un satelit în spațiu, pentru a demonstra „ignoranților” că Pămîntul este plat, și nu rotund. Firește, neglijase și el un amănunt „nesemnificativ” (dar ce mai contează cînd ai proiecte atît de mărețe?!), și anume că satelitul în cauză, pentru a-și duce misiunea la îndeplinire, trebuia să orbiteze...

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la IOSUD – Universitatea din Pitești.

Foto: wikimedia commons.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: