Pirgu vs. Montaigne

Dorin TUDORAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image

În primul volum (Memorialistica) al excelentei sale analize a literaturii române în postceaușism, Dan C. Mihăilescu recomandă prudență în receptarea literaturii memorialistice, considerînd că totul „trebuie luat cu precauție, cu cît mai mulți bemoli la cheie”, indicînd drept „cerință elementară” demersul „de a nu absolutiza niciodată o afirmație a autorului, ci de a lua totul cum «grano salis» ”. Este o recomandare cu atît mai demnă de luat în seamă, cu cît vine din partea unui devorator de asemenea literatură: „Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.    

Enervat de zisa sau scrisa cuiva, A. notează în jurnal: „B. e un idiot!”. Jurnalul apare postum, fără contextualizarea însemnării respective. C., care nu-l înghite pe B., menționează într-o recenzie: „A. l-a considerat întotdeauna pe B. un idiot”. Cititorul, care vede în A. un reper moral, e convins că așa au stat lucrurile, cînd, în realitate, A. l-a considerat toată viața pe B. un om admirabil și un excelent profesionist.

Pe la mijlocul anilor ’90, m-am întîlnit cu profesorul Mircea Zaciu într-o emisiune de televiziune realizată de Nicolae Manolescu. După ce am terminat înregistrarea, ne-am dus să mîncăm împreună. Am depănat amintiri, iar la despărţire Mircea Zaciu mi-a dăruit un exemplar din primul volum al Jurnalului său apărut la Editura Dacia, rugîndu-mă să-i scriu neapărat ce cred despre carte. 

Am citit volumul pe nerăsuflate, cu mare plăcere, măgulit de ce îşi notase Mircea Zaciu în Jurnal despre mine. L-am sunat într-o duminică, i-am mulţumit şi i-am spus: „Dom’ profesor, în ediţia a doua e nevoie să faceţi o rectificare”. Apoi i-am citit nota de la pagina 182: „1980, 12.XII: 8, dimineaţa, juriu. Mac ne ţine un mic speech de deschidere, recomandîndu-ne să fim chibzuiţi, să acordăm atenţie articolului 1 din regulamentul premiilor, evident îngrijorat să nu iasă iarăşi scandal. Pe urmă se retrage. Lipsesc din juriu Nina Cassian şi Dorin Tudoran, amîndoi plecaţi în Statele Unite”.

„Ce să rectific, Dorine dragă?”, m-a întrebat mirat Mircea Zaciu. „Dom’ profesor, pînă am plecat definitiv din România, în 1985, nu am fost niciodată în America. Nici împreună cu Nina Cassian, nici de unul singur.” Răspunsul lui Mircea Zaciu vine implacabil: „Dorine dragă, dacă aşa am notat, aşa s-a întîmplat”. Totuşi, om rezonabil, Mircea Zaciu a adăugat: „Dă-mi o jumătate de oră să mă uit chiar în carnet”. I-am dat răgazul cerut, după care l-am sunat din nou. Verdictul? „Dorine dragă, am avut dreptate. Aşa am notat, aşa s-a întîmplat.” Ne-am revăzut şi Mircea Zaciu a acceptat, în final, că s-ar fi putut înşela. Din cînd în cînd, însă, mi se scoate pe sub nas „privilegiul călătoriei” cu pricina „din timpul lui Ceaușescu”.

Uneori, malițiozitatea și impostura își dau mîna. Într-o pagină de Jurnal datată „Duminică, 7 octombrie 1984” citesc niște însemnări răutăcioase. Decupez următoarea afirmaţie: „...acum, cînd este exilat, ar fi indecent să pui lucrurile la punct”. Nu ştiu de ce a pune lucrurile la punct ar fi un act de indecenţă, dar să spunem că ar fi. Îmi asum comiterea „indecenţei”: respectiva pagină de „jurnal” este o făcătorie. Eu am părăsit România abia în ziua de 24 iulie 1985, adică exact cu nouă luni după meschina notă din „jurnal”.

Conflictul ficțiune vs. memorialistică nu este nicăieri mai pregnant decît într-un soi de rememorări foarte prezent, o literatură a ucroniilor, istorii alternative, contrafactuale. Cînd alternativul este împachetat în pagini de ficțiune, rezultatele pot fi memorabile – Renouvier, Atwood, Orwell, Roth, Saramago, spre a numi doar cîțiva autori. Cînd contrafactualul invadează pagina de jurnal, rezultatul este un act de impostură. Una este ce a făcut Winston Churchill în eseul-ucronie intitulat If Lee Had Not Won the Battle of Gettysburg și alta ar fi fost dacă generalul Robert H. Lee ar fi publicat un jurnal în care ar fi relatat cum a cîștigat bătălia respectivă, apoi cum a eliberat toți sclavii și cum a declanșat semnarea alianței între confederați și Imperiul Britanic etc.

Memorialistica postdecembristă nu duce lipsă de ucronii. Se pare că logica acestor pagini este că, spre deosebire de ficțiune, realitatea nu este obligată să make sense. Splendoarea scriiturii suprimă nevoia de adevăr. Nici minciuna nu mai este adevărată în România. Diferența dintre a fi și a părea e ștearsă. Drumul spre o societate modificată mediatic, după modelul porumbului modificat genetic, pare garantat.

O subspecie a contrafactualului memorialistic este cea a mariajului între autovictimizare și autoeroizare. Memorialiștilor li s-ar fi întîmplat tot felul de porcării, tragedii, dar ei le-au făcut față cu eroism. Aș numi subspecia respectivă Sindromul Markle-Harry.

Sîntem în „Epoca de Aur”. Un grup de sufletiști se hotărăsc să-și înfrîngă teama și inițiază strîngerea de semnături în sprijinul unui coleg năpăstuit. Transmit că vreau neapărat să semnez, dar în ziua colectării semnăturilor nu mă prezint la întîlnire. Îmi trimit fiul cu mesajul: „Știți, tata nu poate veni, are o criză de colită. M-a rugat să vă transmit că, de fapt, nu dorește să semneze și vă roagă să nu-l implicați, în nici un chip, în acest demers”.

După cîteva decenii, într-o pagină de memorialistică, mă declar foarte trist și deplîng faptul că inițiatorii nobilului demers nu mi-au solicitat semnătura. Pagina este splendid scrisă, produce emoție și respect. Realitatea pierde încă o dată în fața contrafactualului. Literatura a cîștigat, adevărul poate să mai aștepte. De la imaginarul individual la imaginarul colectiv nu e decît un pas. Unii țin cu tot dinadinsul să-l vadă făcut cu viteza luminii. Vremurile despre care mărturisim devin imaginare, alternative.

Suferințele mărturisite în asemenea pagini îmi amintesc o vorbă a lui Montaigne: „Ma vie a été pleine de terribles malheurs dont la plupart ne se sont jamais produits”. Care Montaigne? Cel despre care Gore Pirgu ne spunea: „...oricum, Montaigne e drăguţ, are părţile lui”. Oricît de frumoasă ar fi scriitura ucroniilor noastre memorialistice, nu stirpei lui Montaigne ne adaugă, ci stirpei lui Gorică, una și așa extrem de numeroasă.

Dorin Tudoran este scriitor.

Foto: wikimedia commons.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.