Oameni capabili să devină medici

Nicolae REDNIC
Publicat în Dilema Veche nr. 987 din 9 martie – 15 martie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală. La noi, la fel ca în întreaga lume, tot mai mulți oameni se declară nemulțumiți de experiențele trăite în spital, paradoxal, în ciuda unor progrese extraordinare ale mijloacelor de diagnostic și de tratament apărute tocmai în această perioadă. Nici unei profesiuni nu i se reproșează atît de frecvent ca medicinei că își pierde umanismul. „Ce fel de oameni fără suflet lucrează în spitale?”, se plînge într-o publicație o femeie nemulțumită de experiența trăită alături de soțul ei grav bolnav. „Empatie îmi arătau cîinii din curtea spitalului, nu doctorii!”, continuă ea vehement. „Nu vi-l recomand pe acest chirurg. Operația pe care mi-a făcut-o a reușit, dar te tratează cu răceală, nu te ascultă deloc și nu-l vezi mai mult de cinci minute într-o săptămînă”, ne sfătuiește o altă persoană, într-un forum pe Internet. Odată intrat în spital, devii anonim; o pacientă, surprinsă rătăcită pe un culoar interzis al spitalului, se dezvinovățește prezentîndu-se: „Sînt diabetul din cinci”. Boala și numărul salonului par singurele mijloace de a te deosebi de ceilalți. „Doctorița se uita nu la mine, ci prin mine, vorbea cu o voce plată și îmi arăta ceva pe un film. Părea atît de sigură pe ea de ziceai că e Dumnezeu. În cinci minute m-a expediat. Și acum mi se face rău cînd îmi amintesc”, relatează o pacientă. 

Oamenilor li se pare că profesiunea medicală își pierde sufletul, în timp ce doctorii, aflați în mijlocul unei accelerări nemaiîntîlnite a apariției cunoștințelor științifice și acționînd tehnologii diagnostice și terapeutice din ce în ce mai sofisticate și mai eficiente, simt că niciodată n-au făcut mai mult pentru bolnavii lor. Etosul medicinei este reprezentat tot mai mult de adevărurile științifice și de progresul tehnic, umanismul medical părînd că devine o trăsătură secundară. Pacienții și apropiații lor, însă, așa cum arată opiniile de presă citate sau cele exprimate social, nu înțeleg umanismul medical ca pe un supliment formal de amabilitate, ca pe un bonus pe care medicii li-l acordă dincolo de competențele lor științifice, ci ca pe un lucru de prim ordin, intrinsec, consubstanțial actului medical. Bolnavii nu consimt să aplici asupra lor, în scop diagnostic sau terapeutic, ultimele adevăruri științifice, fizice, chimice sau biologice, ignorîndu-le propriile adevăruri, opiniile, sentimentele și personalitatea.

Un raport al Academiei Naționale de Medicină din Franța, care evaluează cauzele degradării umanismului medical, identifică patru categorii principale de factori responsabili pentru aceasta. Pe primul loc se află o evidentă evoluție socială care, prin numeroase legi de reglementare a activității medicale și de protecție a pacientului, justificate juridic, transformă bolnavul într-un utilizator și medicul într-un prestator de servicii, iar aplicarea unor astfel de formulări comerciale actului medical dăunează semnificativ încrederii tacite care stabilește relația dintre un om bolnav și un altul care îl vindecă. Urmează apoi factorii legați de costurile uriașe ale medicinei de azi, constrîngerile bugetare obligînd la reducerea timpilor de spitalizare sau de consultație și la utilizarea unor metode diagnostice rapide, înalt tehnologizate, reducînd astfel timpul contactului personal dintre medic și bolnav. Înmulțirea sarcinilor administrative ale doctorilor și nenumăratele lor obligații de arhivare și transmitere a datelor medicale limitează și mai mult timpul disponibil relației directe medic-pacient.

O ultimă categorie de factori este reprezentată de oamenii care devin medici, de selecția și formarea viitorilor doctori. Într-un articol critic despre lipsa de comunicare și de sensibilitate a medicilor din spitalele românești, un jurnalist acceptă enervat această situație: „Empatia nu se învață la școală. O ai sau nu o ai. Așa cum ai sau nu vocație pentru profesie”. Există, neîndoielnic, aptitudini individuale umaniste, medicii sînt asemenea tuturor oamenilor, iar cei imobilizați în egoism sau parvenitism ar face mai bine să nu aleagă această meserie. Dar educația umanistă din școlile noastre medicale, adăugată celei științifice, ar putea crește priceperea viitorilor doctori de a stabili o relație de empatie cu pacienții lor, abilitatea lor de a exercita cu mintea și cu inima actul medical, de a percepe mai bine structura intimă a suferinței persoanei din fața lor. Umanioarele medicale, însă, și interesul pentru domeniul umanist sînt prea puțin vizibile în educația doctorilor de azi.

Medicina românească a trecut postrevoluționar printr-o adîncă reformă științifică, medicina bazată pe dovezi – ea pare, însă, să aibă nevoie și de o transformare intelectuală, o reformă universitară umanistă în pregătirea medicilor. Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj propune mediului academic, întregii noastre societăți, Platforma Umanistă a UBB, care are ca premisă observația „marginalizării tot mai îngrijorătoare din ultimele decenii, la fiecare nivel, a disciplinelor umaniste și de asemenea a componentei umaniste din toate domeniile” și argumentează importanța acestei componente în sfera academică, și nu numai, „pentru înțelegerea statutului, locului și a condiției noastre umane, într-o lume fluidă și în continuă schimbare”. Universitățile de medicină românești ar putea crea, ar putea profita și ele de o platformă asemănătoare.

Educația anterioară, din liceu, sprijină semnificativ mai puțin decît în urmă cu o sută de ani calitățile umaniste ale candidaților la Medicină. Umanismul medical înseamnă a respecta, a asculta, a vorbi, a înțelege bolnavul, a primi familia, activități care au nevoie de un anumit vocabular și de cîteva puncte de vedere filozofice, prea rar prezente la cei care se înscriu la examenele de admitere. Selecția viitorilor studenți în universitățile de la noi se realizează prin probe care includ doar întrebări din științe, chimie, biologie. În schimb, Universitatea de Medicină din Viena are, printre cele patru categorii de întrebări din examenul de admitere, două din științe, o a treia intitulată „Recunoașterea emoțiilor” și o a patra „Luarea unor decizii sociale”. Alte universități vestice includ în dosarele de admitere interviuri sau recomandări care apreciază trăsăturile morale ale candidaților, abilitățile lor sociale sau de identificare afectivă cu ceilalți.

Învățămîntul medical românesc include mai multe discipline umaniste, limbi străine, științe ale comportamentului sau ale comunicării. Toate sînt cursuri teoretice, cu pondere redusă în programele de învățămînt, predate în primul an de studiu, adesea în primul semestru, unor încă liceeni care nu au întîlnit nici un bolnav. Universitatea de Medicină din Iași are un Centru Cultural, iar cea din Timișoara are, probabil, cel mai activ departament de activități culturale. Universitatea din Cluj se bucură de un cor și o orchestră studențească, MedStrings. Toate aceste activități culturale sînt extracurriculare, opționale, asistate de o mică parte dintre studenți. În cinci ani de pregătire ca să devii medic specialist, în rezidențiat, singura pregătire umanistă este reprezentată de un modul de două săptămîni de Bioetică, pe care cei mai mulți dintre tinerii medici îl ocolesc. Lecțiile de umanism la patul bolnavului, primite de la doctorii experimentați cu care lucrezi, s-au redus, la rîndul lor. Medicii specialiști, preocupați de tehnica medicală, reduc ei înșiși tot mai mult examenul clinic, conversația cu bolnavul. Extinderea mediului medical așa-zis privat aduce tinerilor unele exemple comportamentale care îi îndepărtează de umanism.

Pînă în urmă cu șaptezeci de ani, medicii erau printre cele mai educate persoane din societate, umanioarele ocupînd un loc privilegiat în cultura lor. Acest lucru s-a pierdut, instrucția lor preocupîndu-se azi tot mai mult doar de aflarea adevărurilor științifice și tehnologice. Umanioarele medicale, literatura, artele, științele sociale reprezintă modul prin care medicul, dincolo de omenia lui înnăscută, poate înțelege demnitatea, individualitatea, singularitatea fiecăruia dintre bolnavii săi, înțelegere pe care oamenii o consideră esențială unui act medical.

O platformă umanistă a Universităților de Medicină ar putea sprijini această componentă a profesiunii medicale, ar putea să afirme importanța umanioarelor în educația medicilor români și să dea conținuturi noi umanismului medical în aceste timpuri de înaltă tehnologizare a îngrijirii sănătății și de atît de rapide evoluții ale conceptelor privind corpul și sănătatea noastră.

La o conferință educațională, decanul Școlii de Medicină a Universității Iowa, din SUA, a fost întrebat: „Care este produsul școlii pe care o conduceți? Ce ies, la sfîrșitul facultății, tinerii care intră în această universitate?”. Aflat în sală, mă așteptam la un răspuns care să includă sintagma „medici competenți”. Dar decanul a răspuns: „Oameni capabili să devină medici”.

Nicolae Rednic este medic.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.