„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Supranumit Căpitanul sau Mărimea Sa, Phunk B este unul dintre cei mai în vogă şi mai valoroşi rapperi ai ultimilor zece ani. Alături de Macanache, supergrupul Sr71 Crew şi Stradavarius, label-ul lui Tudor Sişu, cu care acesta a semnat de mai multă vreme, a marcat un nou val hip-hop; un val care încearcă şi reuşeşte să readucă în prim-plan sunetul de altădată al rap-ului clasic. După cum o spune chiar el, în versurile piesei „100 de kile“ (peste cinci milioane de vizualizări pe YouTube): „2021-2022, aducem rap-ul înapoi!”. Sîntem în 2023, iar Phunk B mai are încă multe de spus! Aşadar, l-am invitat pe Căpitan la o discuţie despre rap şi poezie, dar şi să ne vorbească despre cel mai recent material discografic al său, mult aşteptatul album Marfă de preţ, care a fost lansat în luna aprilie a acestui an.
Începem cu una din întrebările mele de bază: avînd în vedere că rap-ul este studiat la nivel academic în universităţi din toată lumea, consideri că ar trebui studiat şi la noi sau ar trebui să rămînă la nivelul străzii?
Cred că merită să fie studiate anumite piese. Nu un artist propriu-zis să fie studiat, eventual unele piese. A existat, există şi sper să existe în continuare aportul unor oameni asupra aspectelor social-politice sau social-morale, drept urmare, consider că ar merita să fie studiate, avînd în vedere faptul că [n.a. – rap-ul] este o perspectivă contemporană asupra orînduielilor noastre. [...] Și pentru că pe lîngă mesaj există şi construcţii literare cu caracter poetic, iar mulţi MC jonglează cu semantica. Mai presus de toate, este o modalitate prin care copiii pot afla mai uşor informaţii despre „starea de sănătate” a ţării în care trăiesc sau forma de guvernămînt care se derulează.
Mai mult, ar trebui considerat o specie a genului liric, avînd o formă fixă, ritm, rimă, teme şi motive specifice ş.a.m.d.?
E o formă mai agresivă a poeziei, cumva. Chiar dacă uneori e sensibilă, e agresivă în abordare [...] pentru că întîlneşte muzica peste care se transmite mesajul. Tot poezie e, dacă ar fi să se numească într-un fel, ar fi „poezie – inseraţi o descriere în continuare”, poezie de stradă (rîde).
Exact cum au definit-o pe vremuri B.U.G. Mafia.
Da! E un vehicul pentru a ne exprima gîndurile şi trăirile, tot o poezie mi se pare.
Întîlnim în versurile tale un discurs poetic ce abundă în jocuri de cuvinte şi figuri de stil. Te identifici cu statutul de poet contemporan?
Cred că intru în această etichetă, dar nu mi-aş pune-o singur.
Ai un poet preferat?
Nichita Stănescu.
Ce ai mai citit în ultima vreme?
Două cărţi am început să citesc recent. Am reluat Shogun pentru că nu l-am terminat niciodată de citit, şi o carte scrisă de doi băieţi pe baza cărţii lui Hamer, Noua Medicină [n.a. – Ryke Geerd Hamer], unde vorbeşte despre faptul că toate bolile pleacă de la creier şi e un soi de autosugestie; nu-mi prea place stilul în care e scrisă, prea puţină informaţie factuală şi prea multe poveşti. Dar cartea în esenţă e interesantă.
Te-a influenţat în vreun fel poezia „convenţională”? Dacă da, cum?
Nu prea, nu sînt fan al poeziei, în mod ironic. Unul dintre cele mai pregnante motive este că nu îmi plac exprimările învechite gen „a vîntului briză”... are chestia asta deranjantă.
Dar ştii că asta au făcut-o şi unii MCs. Plus că poezia nu se rezumă la poezie clasică sau la acel stil considerat de unii „siropos”, de demult.
Uite, de exemplu, Octavian Goga mai scria cîte o poezie dedicată vreunui rîu, Oltul, ceea ce la momentul respectiv bănuiesc că era tare, „Frate, ai văzut ce poezie a scris Goga, eşti nebun?”.
Eh, acum băieţii cîntă despre cartiere, Berceni, Pantelimon, alte vremuri... (rîdem)
Construcţiile mi se par pompoase sau se doreau să fie aşa, ceea ce nu m-a gîdilat pe mine niciodată. Dacă o să reiau poezia clasică în viitor, poate o să o percep altfel.
Eşti strict atunci cînd vine vorba de formele poetice sau îţi oferi o anumită libertate cînd scrii versurile pieselor tale? Ai anumite preferinţe, experimentezi cu prozodia?
Mi se pare că te limitezi încercînd să respecţi nişte norme. Atîta timp cît ai control asupra cuvîntului şi vocii tale, poţi să depăşeşti regulile. Eu am „îndoit” regula, nu am spart-o – cred că „aerobicul liric” e cel mai recomandat. [...] În mumble rap, unii dintre ei, dacă înregistrează foarte drogaţi, nici ei nu mai ştiu ce smîntînă spun acolo, dar sună bine, poate au o linie melodică pe care să dai din umăr sau din cap. Altfel foloseşti, să zicem, onomatopeele faţă de forma scrisă, dacă nu ai o voce în capul tău care să se plieze pe ce a scris poetul, sună un pic sec.
Dar poezia te lasă să interpretezi tu.
Da, dar nu ştiu dacă mai are cineva chef sau timp în ziua de azi, chiar şi aşa, trebuie să vii cu un spoken word, nu poţi să oferi omului doar textul.
Cît de important este conceptul de conscious rap în creaţia ta?
Avînd în vedere că sînt foarte rare momentele în care îmi vine să scriu ego rap, plus că nu scriu dacă n-am despre ce să scriu, acesta cîntăreşte cel mai mult în creaţia mea. Pentru mine e important să simt că evoluez constant ca om; nu ştiu care e adevărul fiecăruia, eu îl am pe-al meu, încerc să [...] îl împărtăşesc prin intermediul muzicii pe care o fac. Nu încerc să impun oamenilor sau să le spun că aşa trebuie făcut, ci doar încerc să-mi duc mai departe acest „jurnal audio”. Şi sper ca întîmplările trăite de mine şi expuse liric ulterior pe un instrumental de hip-hop să fie utile ascultătorilor, în speranţa că nu vor face aceleaşi greşeli sau, dacă se vor afla în circumstanţele şi contextele descrise de mine, să îşi amintească piesa/versul şi să reconsidere decizia pe care ar lua-o în acel moment.
Ce MCs sau trupe te-au inspirat la origini?
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani. Pe lîngă influenţa lui Sişu şi Puya, ar mai fi Cedry2k, Junk – a avut o influenţă mai mare decît restul, pentru că era acolo –, Junk a.k.a. Cameleonul. În rest, am fost mai mult inspirat de artişti de afară (ştiu engleză destul de bine): Nas, Big L, Eminem şi 50 Cent, Biggie, 2 Pac, Heltah Skeltah, cam tot ce însemna Boot Camp Clik, O.G.C. [...] Buckshot, Dr. Dre, Snoop Dogg, Above The Law... am fost curios, am ascultat destul de mulţi, şi Jemini The Gifted One aş zice că a avut un efect asupra mea, dar nu cred că a auzit nimeni de el – un MC şmecher care are doar un material cu șapte piese. [...] Şi Paraziţii m-au influenţat, B.U.G. nu prea, mi-au plăcut doar două piese, „Băiat de colţu’ străzii“ – unde bagă doar Uzzi – şi „Hai să fim high“, cu Puya. În rest, mi se par foarte tari toate piesele lor, dar nu rezonez cu ele.
Marfă de preţ este, probabil, cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani. Cu Spectru la producţie, pe acesta se regăsesc nume grele ale rap-ului autohton: Brigada D (Norzeatic şi Brugner), Dragonu AK47, Sişu, Puya, Cabron, Villy, ALAN & KEPA, Bocaseca, Faust ş.a.m.d. Ne poţi spune, pe scurt, cum a luat viaţă acest proiect devenit, încă de la debut,„a classic”?
Am observat, după ce m-am „lucidizat” un pic, că românii apreciază mult mai mult muzica rap în abordarea americană vestică, West Coast, adică beat-urile mai melodice, versurile mai şlefuite şi un pic mai sacadate; vocea îmi permite foarte mult să sun cum trebuie pe un instrumental West Coast. [...] Observînd asta, am constatat că lipseşte din peisaj sau nu a mai fost făcut de mult genul ăsta, pionierii fiind B.U.G. în România. M-am gîndit că trebuie să încerc şi eu, am făcut cîteva piese, trei sau patru, printre care şi „100 de kile“ care s-a bucurat de apreciere. I-am explicat lui Spectru [n.a. – producătorul albumului Marfă de preţ] ce trip am, „100 de kile“ a fost scrisă pe instrumentalul piesei „Black Superman“de la Above The Law, şi am mers pe sistemul ăsta cu Spectru: am scris 80% din piese pe instrumentale clasice, i-am dat referinţa lui Spectru, el a început să construiască un schelet şi ulterior am coprodus instrumentalele pentru a le aduce în direcţia mea. A durat foarte mult să fac asta pentru că a trebuit să mă abat de la jongleurile mele lirice şi să simplific un pic situaţia. Mi-a venit greu, pentru că întotdeauna mi-am permis să scriu cap-coadă, ca să nu rămîn blocat în proces. Singura piesă pe care mi-am permis să fiu eu întru totul – care în mod ironic e printre cele mai ascultate, mă aşteptam să fie cumva umbrită – este „Tata lor“, cu Dragonu; aia cu referinţele culturale în antiteză date de mine şi referinţele din Dobrogea ale lui.
Piesa asta şi „Pentru anii răi şi anii buni“ sînt preferatele mele de pe album.
Preferata mea e „Fraieru’ a ciupit“ (rîde).
Pe care o cînţi doar tu, fără featuring. Şi cea cu Villy e reuşită [n.a. – „Cînd bagabontu’ zîmbeşte“ feat. Villy şi Puya], ai renăscut sound-ul vechi.
Mă bucur că a acceptat Villy colaborarea, mi se pare supranatural. Şi m-am simţit binecuvîntat cînd am primit acordul de la Brigada D (ex-Delikt) [n.a. – noua trupă a lui Norzeatic şi Brugner] să folosesc titlul piesei lor ca titlu pentru albumul meu şi să reproduc şi beat-ul, şi scratch-urile. Mi-au dat voie şi să zic „Zona de gară” în loc de „Gara de Nord” cum era în original; am făcut această schimbare pentru că una dintre primele piese scoase de Spectru se numea „Zona de gară”.
Lucrezi la un proiect nou sau momentan te concentrezi pe viaţa personală?
Am plonjat mai mult în viaţa personală, ca să îndrept anumite aspecte ale sănătăţii. Recomand fasting-ul şi rugăciunea. Sau doar prima, dacă sînteţi prea agitaţi pentru rugăciune, cum mi se întîmplă mie acum. Mi-am făcut analize, am făcut sport, am încercat să mănînc mai OK, am început să citesc despre alimentaţie şi anatomie, psihanaliză. [...] Lucrez la un proiect cu DJ Flow şi FLG la producţie, vreau să închei proiectul Tessellata – Volumul 3 şi proiectul 2p2, sezoanele 3 şi 4. După aceea vedem dacă o să iasă şi Marfă de lux.
E un sequel la Marfă de preţ?
Nu, e după stilul american, scoţi un LP şi, după un an sau mai mult, îl remixezi, remasterizezi, îmbunătăţeşti sunetul şi mai faci două-trei piese sau un remix şi două piese noi, o chestie de genul...
Ce stil vei aborda pe următoarele materiale?
Următorul material pe care îl fac cu Flow şi FLG e foarte off da dome, freestyle, punch, ego, jocuri de cuvinte. E un „loc de joacă” mai spaţial, sound-ul lui FLG fiind unul spaţial, foarte George Jackson type of shit. Pentru că pe Marfă de preţam fost pe subiect şi m-am chinuit să îl îmbrac în stilul West Coast, am simţit că m-am neglijat pe partea de flic-flacuri lirice şi materialul ăsta cam în direcţia asta e [...], destul de underground ca sound şi colaboratori.
Un sfat pentru MC-ii tineri, în materie de versificaţie şi tehnică, îmbogăţirea limbajului ş.a.m.d., din partea Căpitanului?
O paralelă cu felul în care m-am dezvoltat eu în graffiti: imită. E foarte greu să dezvolţi un stil de versificaţie sau o tehnică proprie la început, aşa că dacă reuşeşti să cînţi versurile artistului preferat pe negativ aşa cum o face el, o să te ajute să îţi aşezi cadenţa, metrica – e o scurtătură. Dezavantajul este că vei prelua multe din stilul MC-ului respectiv. Dar e OK, asta am făcut eu cu Junk, era mereu lîngă mine, eu priveam de jos în sus la măreţia lui ca MC şi involuntar i-am preluat stilul; privind în urmă la unele inflexiuni pe care le aveam, eram cap-coadă el. [...] Pentru a-ţi îmbogăţi limbajul citeşte, uită-te la documentare, călătoreşte în alte oraşe, alte ţări; dacă nu sînt bani, trăim în era Internetului, poţi ajunge virtual oriunde.
G.P. Volceanov: @gp.volceanov / Phunk B: @phunkb
