Pe scurt, despre iluzia schimbării

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
image

„Cînd sîntem obosiți, sîntem atacați de gînduri pe care le-am depășit cu mult timp în urmă.” Așa se întîmplă cînd îmi ridic ochii fără țintă căutînd prin noaptea acestui început de decembrie ceva asupra căruia să-mi odihnesc ochii, după ce cuvintele lui Friedrich Nietzsche mă opresc abrupt din mecanica cititului: așadar, sînt obosit! 

Nicicînd nu am fost mai convins că trecutul explică prezentul, așa cum sînt în zilele acestea. Adina trece în clasa a VII-a. Este colega de clasă a surorii mele. Adina îmi place pentru că este tot timpul dezamăgită de ceva, dar radiază atunci cînd rîde. Cam devreme în viață pentru atîta tristețe, dar pe atunci vedeam ceea ce priveam și atît. Tristețea era o curiozitate rară în vremurile acelea. Acum, însă, nu mai privesc, ci observ! Iar asta e altceva... 

Fata hotărăște să mă placă, luîndu-mă prin surprindere cînd după atîtea încercări de a mă apropia de ea, în sfîrșit mă lasă să o pup pe obraz. Eu treceam în clasa a IX-a, în vacanța de vară dintre copilărie și adolescență. O plăceam de mai multă vreme și, cînd o întîlneam (mai mult sau mai puțin accidental) în pauze, îmi reînnoiam interesul pentru ea văzînd-o absentă, ca într-o poezie de Neruda. 

Pe vremea aceea, fetelor le ceream prietenia. Cîteodată, găseam pe altcineva care să transmită vestea că o anume fată mă are pretendent. În unele cazuri, după lungi curtoazii indirecte, răbdătoare și mistuitoare, aleasa accepta. Ca și cum aștepta să mă vadă într-o lumină favorabilă pentru că nu o surprindeam exterior cu ceva anume. Nici nu aveam cu ce și nici nu știam cum. Nu aveam nici haine deosebite – un trening, unul sau două pulovere, o helancă, adidași care nu rezistau prea mult și aveam una sau două perechi de blugi, toate mai mari cu vreo două numere. Ne îmbrăcau părinții, care nu erau interesați neapărat de look-ul nostru, erau alte probleme atunci, dar vreau să spun că acum mai bine de douăzeci de ani hainele nu ne diferențiau, nu ne scoteau în evidență. 

Întîlnirile mele cu Adina erau ritualice. În cele trei luni de „relație” nu am depășit perimetrul cartierului. Ea venea de la cîteva blocuri distanță în plimbare pe jos sau cu rolele, iar eu o așteptam întotdeauna sprijinit de ghidonul bicicletei. Nu venea singură, era însoțită de prietena ei Simona care era vorbăreață și cu un păr des și lung. Nu îmi plăcea de Simona pentru că nu reușeam să rămîn singur cu Adina, dar altfel companioana noastră era inversul Adinei, amuzîndu-se cu ușurință din orice. La primele întîlniri, Adina purta un ruj maro care îi amplifica buzele mai degrabă subțiri și, cum avea un ten mai închis, nu consideram că îi stă bine. Am găsit o modalitate de a-i sugera că produsul cosmetic este prea mult și m-am bucurat de înțelegere. Mă plăcea într-atît de mult încît să nu mai poarte rujul maro, iar eu o plăceam într-atît de mult încît să tolerez rujul deschis la culoare cu efecte metalice care a urmat. Trei luni ne-am sărutat pasional: pe fiecare băncuță din lemn, sprijiniți de mașini parcate, prin părculețele dintre blocuri. Lumea noastră era atît de mică încît aveam senzația că tot ce făceam se întîmpla pe o scenă, în văzul tuturor. 

Într-o zi, traversez strada, cobor de pe bicicletă și o aștept pe Adina, ca de obicei, sprijinit de ghidonul bicicletei. De data asta țineam strîns în pumn două acadele. Venea în plimbare alături de Simona (care nu lipsește nici din încheierea acestei relatări), iar eu mă chinuiam să acopăr bățul acadelelor prea lungi pentru palmele mele. Cred că în acea după-amiază am început să observ viața în subtilul ei. Adina transmitea non-verbal un mesaj nou, o stare de spirit aparte, apropiindu-se de mine pe trotuar. Avea un zîmbet ciudat în colțul gurii și, cum rar o vedeam zîmbind, am observat imediat diferența: prima dată, după atîtea luni, purta rujul maro. Acum, ca și atunci, găsesc cuvintele tatălui meu ca pe un reper necesar în încurcătură: „În fața deciziei nu argumentezi, pleci!“. Am întrebat, privind-o fix: „E gata?”. Fata a încuviințat. 

Am băgat acadelele în buzunar și-am pornit pe bicicletă distanțîndu-mă de locul părăsirii mele. Douăzeci de ani mai tîrziu, îmi aduc aminte de această poveste într-o discuție liniștită cu o doamnă cu păr lung, cîrlionțat de la natură și colorat în șuvițe, unele mai deschise la culoare, altele mai închise. Își amintește că a păstrat bilețele de dragoste primite de la băieți din liceu, cu bucurie că are încă dovezi ale tinereții ei. Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți. Fetele nu erau speriate, iar băieții erau răbdători. Conchidem că vremurile s-au schimbat mult de atunci, iar eu spun cu voce tare că m-am schimbat și eu. Dar tocmai cînd mă instalam în seninătatea certitudinii că sînt altul, fără a defini sau recunoaște diferențe evidente, doamna îmi șoptește: „Săptămîna trecută mi-ai dăruit fără motiv o bomboană. Ieri ai întîrziat și ascundeai în pumn o ciocolată...“.

Alex Gheorghe este jurist, specialist în protecția datelor și implementarea programelor de securitate cibernetică.

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.