„Atît filmul de ficțiune, cît și cel documentar «fură creativ» unul de la altul” – interviu cu Anca PĂUNESCU și Andrei TĂNĂSESCU, selecționeri One World –

Publicat în Dilema Veche nr. 991 din 6 aprilie – 12 aprilie 2023
image

Mereu am asociat luna martie cu realitatea filmelor incomode, dar și cu sentimentul de solidaritate umană pe care doar un eveniment ca One World ți-l poate da. Festivalul One World România rămîne unicul festival internațional de film dedicat drepturilor omului, cu o istorie „locală”  de 16 ani. Pe Andrei Tănăsescu îl știam de mulți ani, ca fiind unul dintre cei mai buni selecționeri de film de artă. Curatoarea Anca Păunescu i s-a alăturat în procesul de selecție a peste 60 de filme, toate reunite prin tema intitulată în mod paradoxal „Viață bună”Am vorbit cu ei  despre ediția de anul acesta a festivalului și despre puterea cinema-ului în lumea de azi.

Anca Păunescu
Anca Păunescu

Festivalul One World România a ajuns la ediția cu numărul 16. Prin ce rămîne el un demers unic în spațiul nostru cultural ?

Anca Păunescu & Andrei Tănăsescu: Deși peisajul festivalier românesc, pe partea de film documentar, e destul de restrîns, dacă ne raportam la alte țări, ne bucurăm să facem parte din această familie mică de festivaluri de film documentar avînd profiluri și abordări diverse. Și, de asemenea, ne bucurăm să vedem că importanța și creativitatea filmului documentar îi asigură o prezență tot mai solidă chiar și în festivaluri cu alte profiluri, ca acelea axate pe film de lungmetraj, chiar și pe platformele VOD. One Wold România, fiind singurul festival pentru drepturile omului din țară, îsi propune să ofere publicului o experiență amplă, cu proiecții de film, discuții cu regizori, paneluri mai extinse pe anumite teme locale, proiecte educaționale, un master-class, ateliere pentru elevi de liceu și pentru cineaști, expoziții și alte evenimente conexe.

Dorim să creăm un spațiu care să faciliteze un pluralism politic și cultural, un spațiu de dialog și reflecție care stimulează un spectator critic și angajat, participant activ în discuții pe teme legate de drepturile omului, teme sociale, politice și de mediu prin intermediul cinema-ului. Credem  în experiența de cinema atît „on-screen”, cît și „off-screen” ca fiind esențială și definitorie pentru un festival cu un astfel de profil.

Și în acest an ne-am dori ca OWR să ofere nu numai proiecții care aduc teme urgente și abordări foarte diferite, dar și facilitarea unui mediu în care sînt încurajate întrebările și problematizările etice și existențiale despre ce înseamnă să fii om. Ca să parafrazăm niște cineaști din America Latină a anilor ’60: „Nu este doar o proiecție de film, nici un spectacol, ci mai degrabă o întîlnire”.

Retrospectiva FAV umple un „gol istoric”

Andrei Tănăsescu
Andrei Tănăsescu

Ați organizat și o retrospectivă a Fundației Arte Vizuale, anii ’90. Cum ați gîndit secțiunea aceasta retro?

A.P. & A.T.: Deși Fundația a continuat să producă și după anii 2000, ni s-a părut important să recuperăm întîi filmele anilor ’90, tocmai pentru că e o perioadă hotărîtoare pentru evoluția societății românești de după schimbarea de regim și, în același timp, un deceniu destul de sărac în reprezentări documentare prin film. În sensul acesta, credem că retrospectiva umple „un gol istoric”. Anii respectivi, așa cum se văd în filmele produse de FAV, își arată semnele despărțirii traumatice și confuze de metehnele lumii totalitare, dar poartă și mărcile convulsiilor politico-sociale ale tranziției. Spectatorii curioși vor putea descoperi felurite intersecții și oglindiri cu filmele din retrospectiva regizorului sîrb Zelimir Zilnik, un alt eveniment major al festivalului nostru. Secțiunea despre care întrebați e organizată în trei programe, urmînd genurile principale ale producției FAV: documentar, experimental (sau video art) și muzical. Ultimul program va fi urmat de o conversație mai extinsă cu autorii și echipa FAV, conversație moderată de criticul Călin Boto. Temele micii comunități coagulate de Vivi Drăgan Vasile în jurul Fundației traversează toate cele trei programe: recuperarea memoriei cenzurate în anii comunismului și mărturia represiunii, restaurația autoritară reprezentată de regimul Iliescu, penuria economică și mizeria socială a tranziției. 

Filmele proiectate la One World explorează și teritorii invizibile sau prezentate distorsionat în mass-media. Cum vă documentați pentru a alege titlurile care ajung la public?

A.P. & A.T.: Selecția caută un echilibru între temele tratate și calitatea cinematografică, urmînd și o expunere geografică cît mai vastă și variată.

Pe lîngă numărul consistent de filme înscrise la open-call, urmărim noile producții de film documentar pe tot parcursul anului. Împreună cu echipa de selecție (Liri Chapelan, Victor Morozov, Sorana Stănescu), ne dedicăm mult timp pentru a urmări filme documentare la diferite festivaluri internaționale, sesiuni de pitch, case de producție, diferite rețele de film documentar. Și abia după aceea intrăm în procesul de selecție și cel de curatoriat.

Spotul festivalul este semnat anul acesta de Sarra Tsorakidis. Care ar fi mesajul regizoarei și la ce trebuie să fim atenți cînd ne raportăm la lumea din jur?

A.P. & A.T.: Munca din spatele spotului de festival a început încă din toamnă, cînd directoarea festivalului, Larisa Crunțeanu, împreună cu Alexandru Solomon, președintele Asociației One World România, au început să lucreze cu agenția Glitch Shop. La momentul respectiv, Larisa (Crunțeanu, nota red.) a scris un script destul de general, pe care l-a adaptat apoi împreună cu Sarra Tsorakidis, în funcție de mai multe referințe vizuale, locație, protagonist etc. Cît despre mesajul spotului, preferăm să o cităm chiar pe regizoarea Sarra Tsorakidis: „Am vrut să creez un contrast puternic între ce înseamnă «o viață bună» într-un sens individualist, profund alterat de estetica social media, și realitatea socială și politică dură la nivel mondial. Cred că multe dintre preocupările noastre cotidiene nu urmăresc soluționarea problemelor acestei realități, ci iau mai degrabă forma unor obsesii egocentrice care adeseori ne pot face să ne autoamăgim cu privire la implicarea noastră socială și pot altera claritatea cu care privim lumea din jur”.

Ce invitați au confirmat pînă acum și în ce va consta implicarea lor?

A.P. & A.T.: Avem o serie de cineaști care vor veni anul acesta la OWR și care vor fi prezenți pentru discuții cu publicul după proiecțiile filmelor lor: Diana El Jeiroudi (Republica tăcerii), Alex Sarda (Hafreiat), Anna Shishova (Dosarul noua măreție), Botond Püsök (Apropierea),  Kem Kaya (Iubire, moarte și mărci germane), Cătălina Tesăr și Dana Bunescu (Pocalul. Despre fii și fiice), Natașa Urban (Eclipsa), Otilia Barbara (Iubirea nu este o portocală), Joseph Mangat (Fabrica Divină), Nama Filmcollective (Nu vă îngrijorați pentru India), Raphaël Grisey (Voci încrucișate), Vitalij Manskij (Frontul de est) și sperăm ca și Yevhen Titarenko, co-regizorul filmului Frontul de est, va putea veni din Ucraina. Desigur, retrospectivele vor fi însoțite de conversații extinse cu Mathilde Rouxel, Zelimir Zilnik și cu cineaști care au facut parte din FAV (Alexandru Solomon, Vivi Drăgan Vasile, Radu Igazsag și alții).

Ce e interesant în filmografia lui Jocelyne Saab?

A.P. & A.T.: Am încercat să extindem atenția curatorială către cinema-ul arab, care are o istorie deosebit de bogată, dar este prea puțin cunoscut. Filmografia lui Jocelyne Saab, pe lîngă filmele de ficțiune, oferă o perspectivă importantă asupra schimbărilor geopolitice, sociale și culturale ale Libanului și țărilor arabe. Cinema-ul ei se distinge printr-o abilitate unică de a fuziona latura investigativă a documentarului (Saab începîndu-și cariera ca jurnalistă) cu cea umanistă și poetică. Documentarea ei asupra războiului civil din Liban (1975-1990) se regăsește într-un corpus cinematografic bogat, deosebit prin perspectiva „locală”. Este vorba de un cinema personal și intim, ale cărui narațiuni biografice cuprind  mișcările politice, religioase și sociale ale unor momente-cheie din istoria noastră recentă, dar și cele personale, ale multitudinilor de voci care constituie fundația socială, religioasă și culturală din spatele acestor mișcări.

Cea de a treia retrospectivă este dedicată regizorului cult Zelimir Zilnik, pe care avem onoarea să-l avem invitat în acest an. Cu o activitate de peste 50 de ani și o filmografie de peste 50 de filme, Zilnik a adus o contribuție esențială Noului Val iugoslav și a fost unul dintre inițiatorii docu-dramei. Toate filmele sale „se învîrt” în jurul corelației dintre ideologie și societate, concentrîndu-se asupra persoanelor marginalizate, dînd o voce oamenilor defavorizați, invizibili din punct de vedere social. Zilnik a folosit din plin potențialul poziției sale ca intelectual public, chestionînd cu vehemență autoritatea și refuzînd compromisurile oportune, dar și autochestionînd metoda și pozitia sa. Filmele lui au dispărut și au reapărut, a fost interzis, cenzurat și amenințat, dar Zilnik a reușit să rămînă fidel ideilor sale de-a lungul întregii cariere și nu s-a sfiit să privească orice sistem cu o nemiloasă ironie și cu o atitudine critică, fie că a fost vorba de Iugoslavia socialistă, Germania de Vest a anilor ’70 sau capitalism. Multă vreme documentarul a fost considerat un fel de Cenușăreasă în cinematografie, dar tot mai multe filme de ficțiune glisează către documentar. S-a modificat între timp autoritatea acestui gen cinematografic?

A.P. & A.T.: Credem că această glisare, cum o numiți, această întrepătrundere de genuri de film este valabilă în ambele sensuri. Atît filmul de ficțiune, cît și cel documentar „fură creativ” unul de la altul. Nu știm în ce măsură percepția documentarului este afectată de faptul că filmul de ficțiune adoptă și elemente de film documentar (care nu e neapărat ceva nou în cinematografie). Interesul pentru documentar a crescut mult în ultimii ani poate și datorită nevoii oamenilor de a se conecta cu personaje din viața reală, cu realități din jur sau din colțuri îndepărtate ale lumii, dar poate și datorită capacității documentarului ca mediu de a ne provoca propriile noastre clișee și de a ne chestiona uneori conformismul călduț sau statu quo-ul, și de a aborda subiecte sociale și politice sensibile. Acest interes vine poate și ca o contrapondere la consumul „fast-food“ de videoclipuri din social media în epoca „adevărurilor alternative“. E discutabilă influența platformelor online, de streaming, VOD, dar e incontestabil că și acestea au contribuit la popularizarea documentarului. Credem că nu numai abordarea unor subiecte îndrăznețe atrage spectatorul sau accesul pe care îl permit noile tehnologii, dar și limbajul cinematografic care a evoluat și și-a diversificat foarte mult instrumentele folosite – vizual, auditiv, structural – pentru a crea arcuri narative, dramatice și astfel a aduce o poveste captivantă într-un mod foarte fluid.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

nterviu realizat de roxana

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.

Adevarul.ro

image
Cât de bogați erau pe vremuri bucureștenii: Povestea unei fotografii de pe Calea Victoriei, din anii 60, virală pe internet. „Ce e cu îmbulzeala asta?”
O fotografie din vechiul București, de pe Calea Victoriei, a trezit sentimente contradictorii printre bucureșteni. Cei mai mulți au privit-o cu nostalgie, în timp ce alții, la fel de curioși, au căutat să afle povestea ei, dar și cât de bogați erau odată bucureștenii.
image
Ianis Hagi, bosumflat după România – Belgia: întrebarea la care a refuzat să răspundă
Decarul naționalei a avut, deocamdată, un turneu șters în Germania.
image
Cât costă o porție de hamsii cu usturoi în Vama Veche. Prețul surprinzător de mare la început de sezon
Litoralul românesc este mai scump decât multe destinații turistice din Bulgaria, Turcia sau Grecia.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î