Digital și analogic

Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

„Nu sînt sigură asupra unei informații pe care o am din anul patru de facultate”, îi scriu eu lui Bing, al lui Microsoft, cu care compania mă îmbie de cînd mi-am instalat ultima versiune de Windows. Ecranul se umple cu rapiditate, pe puncte însoțite de referințe și trimiteri multiple, cu informații care mă învață cum să verific o informație. Ultimul punct menționează consultarea experților din domeniu. „Eu mă gîndeam să te întreb pe tine...”, precizez, timid. „Sigur, cum te pot ajuta?”, răspunde Bing cu vioiciune („De ce nu spui așa?”, ar fi zis un om). După ce se termină totul, stau și cuget la întreaga situație: Bing nu mi-a înțeles aluzia, maniera indirectă la care noi, oamenii, recurgem din politețe. Dacă aș fi primit răspunsul lui de la un om, l-aș fi bănuit că nu vrea să mă ajute, că are ceva cu mine sau se face că nu pricepe și mă ironizează fin. O altă explicație – extremă, dar posibilă – ar fi schizofrenia, autismul sau leziunile cerebrale din emisfera dreaptă.

Faptul că sensul unei comunicări nu este egal cu suma sensurilor cuvintelor care o alcătuiesc a stat la baza frustrării adînci a filozofilor, matematicienilor, fizicienilor sau literaților care au inventat, în trecut, diverse limbi și coduri ca răspuns (și) la nevoia acută de claritate a mesajului. Constatarea că sensul depinde foarte mult de context, că desprinderea unei afirmații de împrejurările în care este ea generată provoacă ambiguitate și mari probleme de comunicare, a dus, în ultimele decenii, la apariția unei noi discipline lingvistice: pragmatica. În anii 1950-60, a început să devină tot mai clar că semantica, cea care studiază sensul, nu reușește să răspundă la multe întrebări pentru că, de fapt, dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii (de care ea se ocupă), mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.

Psihologul american de origine austriacă Paul Watzlawick (1921-2007), cercetător la Mental Research Institute, din Palo Alto, și profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, ambele în California, s-a ocupat de pragmatica comunicării umane. El disociază, în una dintre axiomele sale, între comunicarea digitală și cea analogică. Prima este cea verbală, pe care o au doar oamenii, spre deosebire de animale. A doua este cea non-verbală, în care intră, însă, nu numai limbajul corporal: „Susținem că termenul [non-verbal] trebuie să includă postura, gesturile, expresia facială, inflexiunile vocii, secvența, ritmul și cadența cuvintelor în sine și orice altă manifestare non-verbală de care este capabil un organism, precum și indiciile comunicaționale  prezente nedezmințit în orice context în care are loc interacțiunea”. Fără comunicarea digitală, ulterioară celei analogice din punct de vedere evoluționist, nu ar fi existat civilizație și progres științific: cu ajutorul ei vorbim despre obiecte (în loc să arătăm cu degetul către ele) și primim (și dăm mai departe) moștenirea culturală. În schimb, ne bazăm aproape exclusiv pe comunicarea analogică atunci cînd vine vorba despre relații.

„...cînd deschid frigiderul, iar pisica vine să se frece de picioarele mele și miaună, acest lucru nu înseamnă «vreau lapte» – cum ar zice un om –, ci invocă o anumită relație, „fii mamă pentru mine”, pentru că un astfel de comportament vizavi de o pisică adultă se observă numai la pisoi, niciodată între două exemplare adulte. Invers, iubitorii de animale sînt convinși că animăluțele lor «înțeleg» ce li se spune. Fără îndoială, ceea ce ele înțeleg nu e sensul cuvintelor, ci comunicarea analogică prezentă în mesaj din abundență. Într-adevăr, ori de cîte ori în centrul comunicării stă relația, limbajul digital nu înseamnă aproape nimic. Și nu ne referim la cazurile care implică doar animale, sau doar omul și animalul, ci la o mulțime de alte împrejurări din viața omului, i.e. în curtenire, iubire, ajutorare, luptă și, bineînțeles, de cîte ori avem de-a face cu copii foarte mici sau cu pacienți cu boli mentale severe”, detaliază Watzlawick în Pragmatics of Human Communication. Autorul arată că în orice mesaj găsim două aspecte, conținutul (transmis digital) și relația (transmisă analogic), iar cele două moduri de comunicare nu doar coexistă, ci se completează reciproc, de fiecare dată.

Ne întrebăm: de unde vine această dualitate? Dragă cititorule, în acest punct poate vrei să protestezi că abia a trecut o lună de cînd ai aflat, mulțumită lui Ferdinand de Saussure, despre dubla dualitate a limbii: cuvîntul are două fețe inseparabile, ca o monedă, semnificatul și semnificantul; apoi, limba e și personală, și colectivă. Acum și mesajul e dual? Da, este. Acest lucru se datorează diferenței dintre cele două emisfere cerebrale, stîngă și dreaptă, care devine deosebit de importantă cînd vine vorba despre contribuția lor la limbă. Iain McGilchrist explică, în The Master and His Emissary: stînga lucrează secvențial și operează cu sensuri literale, explicite, iar dreapta global, cu sensuri non-literale, implicite. Aceasta din urmă „vede lumea în globalitatea ei și fiecare lucru în contextul lui, adică în sistemul lui de relații cu mediul înconjurător”. Apoi psihiatrul britanic spune direct: „[emisfera dreaptă] este specializată în pragmatică – arta înțelegerii contextualizate a sensului”. De ea depinde înțelegerea metaforelor, umorului, ironiei, sarcasmului, aici se procesează tonul vocii, expresia facială, postura... cu alte cuvinte, limbajul analogic al lui Watzlawick.

De aceea, emisfera stîngă nu se descurcă cu nivelurile mai înalte de sens ale unei afirmații de tipul „e cam cald aici”: crede că i se furnizează date meteo, în timp ce dreapta interpretează corect, „deschide fereastra, te rog”. Pentru că sensul depinde crucial de context, „pacienții cu leziuni cerebrale în emisfera dreaptă, ca și schizofrenicii, între care există multe asemănări, iau remarcile conversaționale la modul literal”, spune McGilchrist, de data aceasta în cea mai recentă carte a sa, The Matter with Things. Comportamentul personajului Sheldon Cooper din serialul The Big Bang Theory, care are o suferință din spectrul autist, e o sursă constantă de umor: altfel sclipitor, cînd interacțiunea verbală iese din sfera pur informativă și intră în cea relațională, tînărul fizician este total depășit. Un mesaj trebuie însoțit de informații despre mesaj, pentru a ști ce înseamnă, de fapt. „Poți deschide ușa?” „Da”, răspunde el din spatele ușii care rămîne închisă. „E o rugăminte”, vine instrucțiunea. Nu înțelege aluziile sau cererile indirecte – la fel ca Bing și orice alt chatbot – dacă ele nu sînt însoțite de metacomunicare (comunicare despre comunicare). Această din urmă observație explică și de ce pragmatica se află în prim-planul cercetărilor care se fac în prezent, în contextul generat de apariția Inteligenței Artificiale, avînd foarte mult loc de dezvoltare.

Înseamnă, oare, toate cele de mai sus că, dacă ai emisferă dreaptă, iar ea funcționează corect, nu ai nici o problemă? Nu chiar. Cele două moduri comunicaționale se completează reciproc în interacțiunea directă, așa cum am aflat deja. Comunicarea digitală (verbală) are complexitate, versatilitate și abstracțiune, sintaxă logică, dar e lipsită de un vocabular adecvat contingențelor relaționale. Pe de altă parte, comunicarea analogică (non-verbală) exprimă relațiile din interiorul unei interacțiuni, dar e interpretabilă, observă Watzlawick: „...există lacrimi de tristețe și lacrimi de bucurie, pumnul strîns poate însemna agresiune sau constrîngere, un zîmbet poate transmite simpatie sau dispreț, reticența poate fi interpretată ca tact sau indiferență, și chiar ne întrebăm dacă această natură ciudat de ambiguă nu e cumva împărtășită de toate mesajele analogice”. Omul, „trebuind să combine aceste două limbi, fie ca emițător, fie ca receptor, e nevoit să traducă neîncetat din una în cealaltă, lovindu-se de dileme foarte curioase”: traducerea din modul digital în cel analogic presupune pierderi masive de informație, iar să vorbești despre relații este un lucru extraordinar de dificil.

Nu numai atît. Nu doar că avem dificultăți cînd trebuie să ne verbalizăm propriile mesaje analogice, spune Watzlawick, ci le putem interpreta greșit și pe ale altora. Materialul comunicării non-verbale are o natură antitetică, așa cum am văzut mai sus, ceea ce facilitează „traduceri” digitale variate și adesea incompatibile. De exemplu, oferirea unui dar poate fi semn de afecțiune, mită ori act reparator; tremurul și paloarea unui ins la interogatoriu pot fi dovada supremă a vinovăției sale ori doar comportamentul unui om nevinovat, îngrozit de întreaga experiență. La fel ca în interpretarea viselor, „traducătorul” contribuie, odată cu elementele de morfologie și sintaxă din mesajul verbal, cu propriul punct de vedere asupra situației. Pe de altă parte, dacă analogicul lipsește cu totul, așa cum se întîmplă în limba scrisă, ambiguitatea și, deci, interpretabilitatea cresc exponențial. Nedescifrarea corectă a intențiilor de comunicare (scrisă sau vorbită) este sursă sigură de tensiune și conflict – în cuplu, familie, echipă de lucru sau chiar în relațiile internaționale.

Activitatea sau inactivitatea, cuvintele sau tăcerea, orice comportament am adopta, el are valoare de mesaj: „Omul așezat la tejgheaua unei cafenele aglomerate, care se uită drept în față, sau pasagerul din avion care stă cu ochii închiși, comunică amîndoi același lucru – că nu vor să vorbească cu nimeni [...], iar vecinii, de obicei, «înțeleg mesajul» și-i lasă în pace. Aceasta e comunicare în aceeași măsură ca și o discuție animată”, spune Watzlawick. Dacă totul este comunicare (etimologia cuvîntului trimite la ideea de „împărtășire”, literal „a face comun”), tot emisferei drepte trebuie să-i „mulțumim”, pentru că acolo se desfășoară căutarea și identificarea sensului. Stocînd memoria în multiple modalități (auditive, vizuale, spațiale), ea e capabilă să pună laolaltă date disparate – un zgomot, un miros, o atingere, un desen parțial... – și să umple goluri astfel încît să obțină perspective coerente. Interesant e și că tot acolo se activează diverse structuri atunci cînd mințim, pentru că minciuna iese din literalitate.

Referitor la această din urmă observație, trebuie precizat că, atunci cînd purtăm o conversație, ea e dirijată de un set de presupuneri universale la care aderăm cu toții din start – chestiuni de bun-simț, de fapt, care provin dintr-o judecată rațională elementară și care exprimă un principiu general de cooperare bazat, înainte de toate, pe spunerea adevărului. Sîntem programați natural să avem încredere în celălalt, nu avem nici un motiv să suspectăm că primim informații false. Acest lucru complică infinit de mult problema descifrării intențiilor interlocutorului, adevărul trebuind căutat în comunicarea analogică a acestuia, „pentru că e ușor să faci declarații verbale, dar e greu să transpui o minciună în sfera analogicului”, spune Watzlawick.

Ce concluzie s-ar putea trage? Trăim într-o lume în care om și natură țipă să fie descifrate („Oh! Lucrurile cum vorbesc / Și-n pace nu vor să te lase”, se plînge Macedonski), iar în cap avem un mecanism înnăscut care lucrează zi și noapte să identifice piesele, apoi să completeze puzzle-ul. Totul este comunicare, de o complexitate (obositor de) vastă, care își conține, antitetic, și frumusețea, și urîțenia.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: