La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european

Ioana DIACONESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
image

Nimic nu poate șterge culorile toamnei blînde din văile străjuite cu dealuri pe drumul spre Orhei, Butuceni sau Strășeni. Nici măcar aurul imperial sau roșul de rubin al frunzelor din mănunchiul eteric de raze ocrotitoare și vindecătoare. Nimic nu înlătură de la putere supremația dumbrăvilor, străji ale ținuturilor. Dealuri line, în culori revărsate generos din frunzarii. Drum drept, înalt, cenușiu ca o perlă abia scoasă din scoica cea mai de preț a adîncurilor. Nimic nu poate șterge iubirea din inimă pentru Basarabia. Ireale forme ale naturii vin să ne întîmpine și, pînă ajungem la Chișinău, drumul parcurs și lăsat în urmă pare a fi cale cu flori. Văd cu ochii minții ziduri de arbori, verdele mustos depășind frunzarele bogate. Un basm? O irealitate? O realitate...

Cu Valeriu Jereghi, cineastul cu multiplă calificare de regizor, scenarist, artist, producător, director de imagine. Omul născut pentru film, mai acasă decît oriunde pe platourile de filmare, în continua mișcare a minții, a sufletului, a întregii sale făpturi. Puck? Ariel? Acum e aici, și nu știi cînd, de fapt, e acolo. Cu aparatul de filmat formează un întreg. Obiectul  se însuflețește și brusc face parte din ființa lui. O prezență acaparatoare ce ne cuprinde într-o unică îmbrățișare. Sîntem de mult seduși noi, privilegiații de la București, de a fi fost invitați la aniversară: directorul de imagine Sorin Chivulescu și reputata profesionistă în montajul de film Nita Chivulescu, un tandem consacrat în producții cinematografice, dar și o adorabilă pereche în viața particulară, scriitoarea și jurnalista Ioana Revnic și subsemnata.

Cu Valeriu Jereghi între dealurile de peste Prut, unde toamna caldă plouă peste noi cu aur-ruginiu-verde, ne acoperă cu albastrul cerului din care izvorăște lumina. Pe străzile Chișinăului, pe drumul Orheiului, între codrii de poveste ai Strășenilor, locul de naștere al cineastului european, la Butuceni, sătucul mirabil...

Născut la 19 octombrie 1948 la Strășeni, astăzi Republica Moldova, cu studii la Facultatea de Regie – Teatru dramatic a Institutului de Arte din Chișinău, în paralel cu Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie VGIK, angajat după 1975, Valeriu Jereghi își va începe cariera de regizor la studioul cinematografic Moldova Film. Este colaborator al unor instituții europene de film din Austria, Ungaria, Germania, România, Iugoslavia, Franța, Rusia, iar din 1978 este membru al Uniunii Cineaștilor.

Revenit în țară în 2006, după un stagiu la Moscova, va fonda compania de film „Prim Plan Studio” și „Agenția de actori «Valeriu Jereghi»”. În 2007 regizează și produce, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, spectacolul cu elemente cinematografice În piele de șarpe după Orfeu în infern de Tenneseee Williams.

Este autorul volumelor Nuvele cinematografice și Amore e guerra.

Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme. Premiat cu nenumărate premii naționale și internaționale (singurul cineast din Moldova de dincolo de Prut nominalizat la Cannes în 1993 pentru Selecția Oficială „Un certain regard”), dintre care 13 ca regizor (patru în Italia; pentru Arrivederci va fi laureat al premiului de televiziune Erasmus Europamedia Awards, șapte și ca scenarist, iar ca director de imagine va fi laureat al premiului Festivalului Internațional din Berdiansk, a XII-a ediție, al premiului pentru cea mai bună imagine de film artistic, dar în același timp și al premiului pentru cea mai bună regie de film artistic. Filmul Arrivederci va lua și Marele Premiu al celui de-al XI-lea Forum Euroasiatic. Și lista nu se încheie aici.

Seară aniversară  ca o șampanie: „Valeriu Jereghi în spațiul cinematografic european”. 75 de ani de viață. 50 de ani de activitate în cinematografie. Sîntem în sala Casei de Cultură (ridicată pe locul în care a fost cîndva livada de meri a familiei Jereghi) din Strășeni, plină pînă la refuz. Pe scenă, moderatoarele Rusalina Rusu și Cristina Bîrsan salută ceremonios această adevărată vedetă a Basarabiei: „Bună seara maestre, bine ați revenit acasă!“.

Născut dintr-o mamă artistă – solista vocală Teodora Severin –, cunoscută la Iași, Suceava, Cernăuți, București, Chișinău. Invitați de legendă, artiști ai Moldovei de peste Prut, prieteni ai cineastului pe care îi văd pentru prima oară: Gheorghe Grîu, actorul cu premiul pentru debut și premiul pentru cel mai bun rol masculin în cinematografia națională și mondială într-unul din filmele de marcă ale sărbătoritului, Ar fi avut o altă soartă (a fost și primul lungmetraj al cineastului, cu participarea regretatului muzician Ion-Aldea Teodorovici), Tudor Ungureanu numit în presa de specialitate „întîiul bard al țării”, „un tezaur uman viu”, maestra Olga Ciolacu, cunoscută solistă vocală în turneele din întreaga lume, absolventă și colegă cu Valeriu Jereghi la cursurile de regie ale Institutului de Arte din Chișinău, cu debut actoricesc în faimosul film Iona, precum și producătorul și regizorul Alecu Deleu. Am avut plăcerea să-i putem urmări video, în alocuțiuni de suflet, pe cineaștii noștri de anvergură Laurențiu Damian și Cristian Mungiu, pe redutabila noastră specialistă în montaj de film Nita Chivulescu, prezentă la această sărbătoare, „cea mai bună editoare a filmelor mele” (Valeriu Jereghi), precum și pe scriitoarea și jurnalista Ioana Revnic. Nu au lipsit de la eveniment asistenta de regie și actrița – soție a cineastului – Ana Barduc-Jereghi, precum și actrița Emilia Jereghi care a întrupat-o pe fermecătoarea Milika din filmul cu același titlu al tatălui ei. O familie de cineaști, determinați și formați în pasiunea lor comună pentru film. Alte și alte personalități de înaltă clasă ale vieții artistice din Moldova de dincolo de Prut și-au dat întreaga măsură a talentului și a prieteniei ce-i leagă, pe viață, de cel sărbătorit: Anatol Mîrzenco, actor, compozitor, cantautor, interpret de excepție în filmele cineastului, Nicolae Jelescu, actor de film și director de teatru, jurnalista Olivia Furtună care a debutat ca actriță în filmul Pandemia, în tandem cu Nicolae Jelescu, precum și faimosul Ion Suruceanu, „vestitul muzicant”, așa cum este numit în ținuturile de dincolo de Prut.

Pe scena aniversării au continuat să evolueze artiști, prieteni de suflet, interpreți vocali de valoare ai momentului: Nelly Ciobanu, Costi Ciobanu & Corina Țepeș și, nu în ultimul rînd, creatoare a unuia din personajele principale ale filmului Milika, Anastasia Homițcaia, prim-balerină a Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”.

Surpriza serii a fost, însă, colajul din filmele cunoscutului cineast. Am avut sentimentul că parcurg un unic, mare film, cu secvențe în cronologie, începînd cu 1975, păstrînd o constanță tulburătoare în linia recognoscibilă a ineditului cinematografic. Fiecare secvență – o noutate, totodată consecventă formulei magice a regizorului. Am privit fragmente din filmele Dimineața, Cocostîrcul, Ar fi avut o altă soartă, Vîntul sălbatic, Iona, Disidentul, Și va fi... (capodopera nominalizată la Cannes, cu Maria Ploae!), Mirajul dragostei, Gleb, Arrivederci, Milika, Pandemia, dar și imagini din viitorul film Fa major, un  proiect pe care abia îl așteptăm realizat.

Serata s-a încheiat apoteotic, cineastului Valeriu Jereghi i s-a cîntat, i s-a urat, a fost copleșit de rîurile de flori ce i s-au dăruit cu inima deschisă. O seară între prieteni, în care au urcat pe scenă,  cu darurile talentului lor, artiști de înaltă clasă. O serată din inițiativă privată, cu aerul glorios al unei sărbători naționale, așa cum, de altfel, o merita cel mai vizibil, în lume, cineast al Moldovei de dincolo de Prut. „O seară strălucitoare. Trepidantă. Ca un film. Ca un miraj”, „O seară perfectă” – precum s-a scris în media din Republica Moldova. Cavaler al Ordinului Republicii, Maestru în Arte, Artist al Poporului, Cetățean de Onoare al orașului Strășeni, Valeriu Jereghi,  prin opera sa cinematografică, duce numele țării natale în lume ca pe o iubire fără rest.

Ioana Diaconescu este scriitoare și traducătoare.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.