Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă

Publicat în Dilema Veche nr. 988 din 16 martie – 22 martie 2023
image

Atunci cînd sîntem într-o relație de orice fel, fie că e de iubire, fie că e prietenie, fie că e una profesională, și avem sentimentul că trebuie să mergem în vîrful picioarelor s-ar putea să fim victimele fenomenului de „gaslighting”, adică o formă de violență psihologică invizibilă. Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama. Același lucru se petrece și cu cel de gaslighting. Ne este încă puțin cunoscut la adevărata lui dimensiune și nici nu realizăm cît de răspîndit este de fapt. Informațiile de specialitate au început să pătrundă și mulți dintre noi putem să numim și să înțelegem ce ni se întîmplă. Iar, uneori, cei care-l practică nu sînt conștienți că sînt într-un dezechilibru intern și că îi abuzează pe ceilalți. La baza acestui fenomen poate sta o structură perversă de tip psihopat, care manipulează și răstălmăcește, scoate din context, astfel încît interlocutorul să aibă senzația că nu a reținut și nu a înțeles corect, tiparul cognitiv al acestora este „niciodată problema nu e la mine, ci la ceilalți pentru că nu înțeleg ceea ce spun”. Cel care face gaslight are întotdeauna dreptate, în percepția proprie. Aceste persoane sînt mereu însetate de validarea propriilor percepții, obținînd-o prin forța manipulativă a comportamentelor și cuvintelor,  abuzîndu-l pe celălalt și uzînd de tiparul cognitiv „eu sînt în regulă, toți cei care nu sînteți în acord cu mine nu sînteți în regulă, problema e la voi, niciodată la mine”. Uneori aceștia își construiesc un dialog intern de tip delir în care ei sînt victime și dețin adevărul, iar problema este aceea că ceilalți nu îi înțeleg, le greșesc și nu le sînt recunoscători. 

Structurile de personalitate care funcționează prin acest tip de violență invizibilă nu consideră că greșesc vreodată sau, dacă admit că au greșit, este doar manipulare, nu internalizează cu adevărat mesajul. Urmează un mare „dar și tu ai făcut” cu care aduc în dialog ceva prin care învinovățesc victima. Pentru a avea dreptate, scot din context și răstălmăcesc adevărul încercînd să-l impună cu agresivitate, uneori prin genul de comunicare de tip „mahala”, astfel încît victima acestuia, dacă nu are suficientă putere interioară și nu este conștientă că tocmai este supusă unui abuz emoțional psihologic, se va îndoi și se va retrage cedînd manipulării și violenței psihologice. Lucrul acesta se întîmplă deoarece e greu să ții piept unui agresor cu atitudine de mahala, irațional și cu un delir în care doar vrea să i se dea dreptate, și chiar mai mult, să îți ceri scuze pentru că nu ai înțeles adevărul acestuia, care este unicul adevăr, nu există un altul. Așadar observăm că agresorii își mențin puterea prin înfricoșare și prin abuz psihologic. 

Dacă ne vom uita cu aplecare spre a înțelege ce îl face pe un om să ajungă aici și să utilizeze gaslighting-ul la adresa celorlalți vom descoperi, deloc surprinzător, că au avut parte de o copilărie în care au fost abuzați și manipulați fix în acest fel. Deci o dată este un comportament învățat din mediul formator, al doilea aspect este un mecanism de apărare în scindarea psihică, produs de suferința datorată mediului, un mecanism dezvoltat pentru a se apăra și supraviețui. La vîrsta adultă se manifestă și prin aceste comportamente pasiv-agresive la adresa celorlalți. 

Întîlnim fenomenul de gaslight în manifestări diferite, cum ar fi tonul înabușit care trădează furia mocnită interior, politețea pe care o sesizăm spusă printre dinți, diminuarea reușitelor celorlalți, ambivalența comportamentului, cînd prietenos, cînd distant, poziționarea superioară și inducerea sentimentului că ți se face o favoare dacă ești văzut, inducînd altruismul ca manipulare, mințitul și negarea a ceea ce ei au spus sau au făcut.  

Nu, nu ne înșelăm cînd le sesizăm, chiar sîntem abuzați și cel mai sănătos este să ieșim din astfel de relații, deoarece nu va putea exista niciodată o relație sănătoasă cu un om care nu greșește niciodată (de parcă ar exista un asemenea om) și nu este dispus să facă pași în spate și să reflecteze asupra sieși. Nu, nu ne înșelăm, iar cel mai bun indicator este corpul nostru care semnalizează prin starea de încordare, de atac, de paralizie sau de tensiune resimțită.  Atunci cînd într-un dialog cu cineva trăim aceste stări, cel mai sănătos pentru noi este să ne vedem de drum. Nu va exista cale de compromis deoarece de obicei se asociază și cu trăsături de caracter mercantile, perverse, manipulative, iar pe termen lung ajungem să ne îmbolnăvim. Relațiile în care sîntem condiționați spre a satisface ego-ul imens și irațional, de cele mai multe ori, al altcuiva, în care ni se induce că ni se face un favor și ni se permite să fim prin preajmă au la bază structuri narcisice sau antisociale. Efectul este de suferință psihologică intensă.        

La nivel social întîlnim deseori mentalitatea de tipul: „Vai, ce a pățit săraca! Dar... și ea/el are o parte de vină”, sau „Nu a fost suficient de prudent/ă”, sau „Avea fusta prea scurtă”. Cu siguranță că ați întîlnit deseori diverse remarci care țin de domeniul iraționalului și cu toate acestea se găsește o vină și celui/ei care este partea vătămată. După cum observăm, toate aceste mesaje pe care le auzim deseori și pe care le rulăm fără a fi conștienți de impactul lor în noi, dar și în ceilalți, aduc suferință psihologică, invalidare a persoanei, comunicare pasiv-agresivă, modul condescendent de adresare, disprețul latent. De multe ori aceste forme de comunicare sînt subtile, nu neapărat foarte evidente, astfel încît putem pleca din conversație cu senzația că poate ni s-a părut, că poate nu am reținut sau nu am înțeles noi, problema e la noi, niciodată la cel care folosește violența invizibilă. De altfel, e foarte cunoscut modelul tiparelor cognitive propus de psihiatrul psihanalist Eric Berne, cel care a creat teoria analizei tranzacționale. Unul dintre aceste tipare cognitive după care unii oameni funcționează este: „Eu sînt OK, restul lumii nu este OK”, tipar care, din păcate, aduce multă suferință psihologică și o abordare distorsionată asupra realității. La baza acestui model, de cele mai multe ori, vom observa o structură narcisică, iar în unele situații se poate împleti cu una dintre cele mai urîte trăsături de caracter: perversitatea.

Narcisismul se formează în perioada de pruncie, cînd copilul devenit azi adult a avut parte de îngrijitori indisponibili emoțional, critici, competitivi, care au utilizat comparația ca mod de educare, nemulțumiți de copilul din fața lor, uneori abuzîndu-l și fizic. A trăi într-un mediu unde violența invizibilă este tonul acestuia și a supraviețui mediului este ceva dificil, cu impact major asupra adultului care vom deveni. Fiecare structură umană o va face după putința însușirilor genetice și neurale. Unii vor reuși să rămînă relativ sănătoși, alții se vor încovoia și vor suferi modificări ale structurii de personalitate, de la apariția unor trăsături de caracter de tip pervers ca mecanism de supraviețuire pînă la tulburările propriu-zise ale personalității care implică boala psihică. Narcisicul nu își asumă niciodată nimic, manifestă o mare forță în a deforma realitatea unei situații încît te dezorientează indiferent de cît de evident este adevărul, se victimizează și te va transforma pe tine în agresor utilizînd etichete la adresa ta, căutînd nu numai să te confuzeze, dar și să îți invalideze judecata proprie și, implicit, sănătatea mentală.

Atunci cînd ești invalidat și nevăzut, insuficient iubit, apreciat și mîngîiat, cînd ești umilit și nedreptățit, comparat și niciodată suficient, una dintre rănile pe care le dezvoltăm este rana narcisică ce se va manifesta la vîrsta adultă nu doar prin narcisismul evident de grandoare și posesiune, ci inclusiv prin nevoia de atenție, obținută deseori într-un mod inadecvat și zgomotos, alteori prin acte comportamentale pasiv-agresive, de manipulare, care pot degenera în patologii psihiatrice, odată cu înaintarea în vîrstă. Și aici avem două aspecte: patologii înalt funcționale și patologii decompensate în delir și cu elemente psihotice. Tot aici putem întîlni structurile fanatice. Amos Oz, în cartea sa Cum să lecuiești un fanatic, descrie structura acestora în felul următor: „În cele mai multe cazuri, fanaticii nu știu să numere decît pînă la unu, doi e o cifră prea mare pentru ei”. După cum scrie Oz, un fanatic poate ajunge oricine, această genă malignă e prezentă în firea omenească, devine o structură de personalitate care vrea să aibă dreptate – dreptatea lui care e una subiectivă – cu orice preț. Dar fanaticul s-a transformat așa dintr-o nevoie de a fi văzut, special, din expunerea la traumă în pruncie, deci e un narcisic la baza căruia se adaugă trăsături perverse și disonanța cognitivă. 

Termenul de „perversitate” vine din latinescul „pervertere” care înseamnă a inversa, a schimba sensul. Avem așadar o structură narcisică ce are nevoie de atenție specială, manifestată subtil prin acte de hărțuire morală (cuvinte, comportamente, gesturi, mimică), prin care inversează cuvintele spuse de altcineva, le oferă o interpretare proprie, le scoate din context și le utilizează într-un mod trunchiat, le răsucește pentru a se pune pe sine în valoare și a demonstra că punctul lui de vedere este cel corect și că are dreptate, iar la final îți solicită nu numai să-i ceri scuze, dar și să crezi și să-ți însușești adevărul lui, să fii convins că a avut dreptate, iar tu ai fost într-o uriașă eroare de gîndire. Practic, nu numai că ne invalidează, dar sădește o asemenea confuzie încît ajungem să ne îndoim de propria judecată, dar și de propria simțire, adică un atac atît de subtil la propria identitate încît e greu sesizabil, iar noi riscăm să ne îmbolnăvim.

A trăi în asemenea relații înseamnă, la un nivel biochimic al corpului, o stare de alertă, de permanentă vigilență, de apărare, care implică un stres constant ce riscă să se cronicizeze și să se decompenseze, după un timp, într-o boală de natură psihică sau fizică. Relațiile pe care le avem au un cost, depinde cît de mare este acesta, iar mulți dintre noi, de frica singurătății, acceptăm violența invizibilă. Dar singurătatea nu este cel mai mare bau-bau al vieții noastre, are multe beneficii și, oricum, majoritatea trăim sentimentul de singurătate, fie că sîntem într-o relație, fie că avem statut de celibatar.

Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut, este autoarea volumului În interior. Momente de întîlnire cu tine însuți și coautoare a volumului colectiv Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România, ambele apărute la Editura Humanitas, în 2022. 

p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.