Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie

Ileana MOROIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 991 din 6 aprilie – 12 aprilie 2023
image

Invidiez oamenii cu certitudini. Oamenii care trăiesc sub semnul exclamării. Oamenii fără îndoieli. Oamenii care știu totul și cărora nu le este suficient că știu totul, dar trebuie să le explice și celorlalți totul. Pentru că ei sînt singurii care nu numai că știu totul, dar îl și știu cel mai bine.

„Toată lumea știe.“ Este laitmotivul care revine într-un fragment din Pata umană a lui Philip Roth, unde se dovedește de fapt că nimeni nu știe nimic. Este acuzația cu care începe o scrisoare anonimă, trimisă personajului principal al cărții, fostul decan Coleman Silk, un negru cu pielea albă care pretinde că este evreu și astfel ajunge să fie primul decan evreu al unei universități americane. Anonima afirmă că toată lumea știe ceva anume despre decan, o ipoteză greșită și calomnioasă, fără nici o legătură cu secretul bine ascuns al unui om care fuge de o formă de persecuție pentru a se împiedica de alta (sau care fuge de o prejudecată pentru a se împiedica de alta). „Everyone knows“, spune citatul în engleză din carte, care apare la Alain Finkielkraut, în fragmentul „Gluma“ din volumul O inimă inteligentă, iar eu m-am gîndit imediat la Leonard Cohen și la „Everybody knows“. Pentru că toată lumea știe totul despre restul lumii, chiar și atunci cînd nu știe nimic. Și trebuie să aibă și o părere pe care să și-o expună clar și răspicat, fără cea mai mică umbră de îndoială. Așadar, comentează Finkielkraut pe marginea fragmentului: „Nu știm. Și, în primul rînd, nu știm că nu știm. Credem că știm. Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini“.

Acum doi-trei ani, cînd am citit cartea lui Finkielkraut, nu citisem încă Pata umană. M-a marcat și atunci citatul de mai sus. Pentru că, evident, și atunci, ca și acum, toată lumea știe. Totul despre toate. Pare să fie o caracteristică universală și eternă. Toată lumea știe mai bine ca toată lumea, drept care cealaltă lume, care nu știe la fel de bine, trebuie convinsă, eventual cu insulte, nervi și ciomege. „Toată lumea știe“ pare să fie ceea ce stă dintotdeauna la baza intoleranței. Pentru că toată lumea nu se mulțumește doar să știe, ci trebuie să își argumenteze cu scos ochii celorlalți, pe care trebuie să îi lumineze neapărat, dar neapărat cu ceea ce știe ea, lumea cea bună.

Acum, după ce am terminat Pata umană, mărturisesc că este una din cărțile care m-au impresionat cel mai tare din tot ce am citit de Philip Roth. Pentru că vorbește despre intoleranță așa cum puțini au avut curajul să o facă, despre intoleranța nevindecabilă, care stă în gena speciei, în genomul petei umane, alcătuită din impurități, imposibil de îndepărtat. Vorbește despre intoleranță și ipocrizia care nu are cum să nu vină la pachet odată cu intoleranța, pentru că, de la dreapta la stînga, de la conservatori la progresiști, toți sîntem la fel, gata oricînd să îl sacrificăm pe celălalt pentru propriile idei fixe.

De la prejudecățile rasiale și misoginism pînă la corectitudinea politică, totul are consecințe devastatoare, cu distrugere de vieți. Finkielkraut comentează natura maniheistă a corectitudinii politice care „vrea ca omul să fie la origini nevinovat și bun; dacă există rău, el își are obîrșia în societate, adică în dominare“. Pentru prima dată am înțeles unde este naivitatea acestei gîndiri, cu toate intențiile ei bune. Pentru că, două pagini mai încolo, citează din cartea lui Roth, din discursul Fauniei Farley, cel mai complex și mai tragic dintre personaje: „Pata umană. [...] Lăsăm în urma noastră o pată, o urmă, lăsăm o amprentă. Impurități, cruzime, abuz, greșeală, excremente, spermă – nu există o altă modalitate de a trăi. [...] E în toți. Înnăscută. Definitorie. [...] De aceea orice curățire este o glumă. Și încă una barbară. Fantezia purității este oribilă. O nebunie. Ce înseamnă drumul spre purificare, dacă nu acumularea altor impurități?“.

Iar Finkielkraut comentează pe margine: „Faunia Farley, în acest solilocviu crucial, desființează cele două viziuni ale originii care se dispută, cu o imensă emoție, în «Everyone knows»: răul și pastorala, păcatul și inocența, Sfîntul Augustin și Jean-Jacques Rousseau. Pata umană nu este o sancțiune, este un fapt“.

În jurul anilor 397-401, Augustin scria în Confesiuni: „Oamenii sînt un gen curios să cunoască viața altuia, dar leneși să o îndrepte pe a lor proprie“. Era înainte de a scrie De Civitate Dei și De Trinitate, înainte de a întemeia o dogmă cu care discursul Fauniei Farley să vină în contradicție. Apoi, în 417, în Epistola 185 ajunge să legitimeze termenul de coercitio și face o întreagă apologie a persecuției, găsind justificare pentru persecuția justă pe care o opune persecuției nedrepte, evident, a celorlalți. După un citat din această Epistolă, Giovanni Filoramo, în Crucea și puterea, se întreabă cum a putut tînărul sensibil din Confesiuni să se transforme într-un „bătrîn deziluzionat, teoretician al Inchiziției“.

Poate că răspunsul stă în discursul Fauniei: „Pata umană“. Ceea ce ne definește. Ceea ce ne face să ne crispăm și să ne simțim contrariați la orice se opune adevărurilor noastre. Incapacitatea noastră de a accepta posibilitatea altor adevăruri și nevoia de a ne impune propriul adevăr cu forța.

Desigur, ideal ar fi să ascultăm și să încercăm să înțelegem. Sau, cel puțin, să nu asumăm. Și să nu ținem cu dinții de adevărul absolut. Pentru că el nu aparține nimănui. Sau, cum spune James Carroll în Constantine's Sword: „Every person is a perceiving center and every perception is different. There is no absolute conformity of the knowing subject to the known object. Therefore truth can be known only obliquely, and, yes, subjectively“. Carroll e un optimist pentru că are speranță și conchide că, în acest caz, „Conversation is our hope“.

Dar cum poate fi conversația (dialogul) speranța noastră atîta timp cît „toată lumea știe“? Ce fel de conversație este aceea în care oameni educați nu pot dezbate un subiect fără scrîșnet de dinți? Ce fel de dialog este acela cînd, în numele iubirii, pe de o parte, și al progresului, pe de altă parte, se desființează și se insultă grupuri întregi de oameni care nu greșesc decît prin aceea că sînt diferiți? Pentru că, atît la dreapta, cît și la stînga, pare imposibil să accepți că adevărul tău poate fi doar unul din nenumăratele posibile. Lucru firesc, de altfel, atunci cînd „toată lumea știe”. Și cînd refuzăm să mai învățăm, pentru că deja știm.

„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”

Ileana Moroianu este medic stomatolog și studentă la masterul de cultură și civilizație ebraică din cadrul Facultății de Litere a Universității București.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.