File din activitatea ARLUS în Prahova

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg

Cel mai important vehicul propagandistic înființat după 23 august 1944 în vederea răspîndirii/popularizării modelului cultural sovietic în România a fost Asociația Română pentru Strîngerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS). Inițiativa a aparținut unui grup de intelectuali simpatizanți ai comunismului, care îl vizitau acasă pe profesorul Constantin Parhon, în seara zilei de 20 octombrie 1944. Adunarea generală a avut loc la 12 noiembrie 1944 în localul Facultății de Științe a Universității din București, iar printre membrii fondatori nume mai cunoscute erau chiar Parhon, social-democratul Constantin Titel Petrescu, al cărui filosovietism nu l-a scăpat de Gulagul RPR, unde a petrecut șapte ani la Jilava și Sighet, dar și alți profesori universitari mai puțin cunoscuți acum. Președinte devenea același Parhon, care era ajutat de șase vicepreședinți, toți profesori universitari. În noul context, Asociația avea un vînt puternic în pupă. Greu de precizat acum cîți dintre cei care au aderat au făcut-o din entuziasm față de Uniunea Sovietică și cîți din oportunism (marea majoritate). Scop cultural oficial, dar cu mize politice clare ‒ transformarea României după model sovietic. ARLUS a organizat patru congrese și a administrat o editură celebră în epocă, Editura Cartea Rusă (care a avut o viață lungă, funcționînd pînă în 1968), prin intermediul căreia România a fost inundată cu milioane de volume de propagandă bolșevică. În 1945 apărea filmul propagandistic Un an de activitate ARLUS, în care erau oferite imagini filmate la diversele întîlniri ale ARLUS. În 1964, Asociația a fost desființată de către comuniștii români care doreau să dea semne de independență și atașament față de țară. După două decenii de epurări, arestări, confiscări, execuții, își permiteau să arate că puteau sta pe propriile picioare, nemaiavînd nevoie de asistența marelui frate de la Răsărit. Care oricum era foarte aproape.

ARLUS a fost foarte activă și în județul Prahova, organizînd multe evenimente care aveau un singur scop: captarea bunăvoinței populației față de Uniunea Sovietică, fapt ce nu era ușor de realizat, avînd în vedere nenumăratele vexațiuni pe care le-au suferit prahovenii atît din mediul rural, cît și de la orașe, în urma trecerii și/sau staționării trupelor sovietice. La 17 martie 1945, la ora 17, se marca revenirea Transilvaniei de Nord sub administrație românească (zona fusese eliberată de Armata Roșie și de Armata Regală Română încă din octombrie 1944, dar fusese sub administrarea sovieticilor, revenirea ei fiind prețul plătit de România pentru acceptarea guvernului comunist al lui Groza) în sala cinematografului Scala din Ploiești. Prefectul de Prahova urma să țină o alocuțiune, iar „pentru a demonstra solidaritatea participării maselor la această sărbătoare națională”, Prefectura era „sfătuită” de către ARLUS să-și aducă toți funcționarii. Intrarea era gratuită. Este posibil ca ARLUS să se fi temut ca sala să nu se ocupe cu simpatizanți entuziaști, avînd în vedere că avea 380 de locuri.  La 1 mai 1945 avea loc vernisajul expoziției antifasciste „Noua ordine a lui Hitler” la sediul ARLUS care se afla în Casa Radu Stanian, pe Bulevardul Independenței. Casa aparținuse liderului liberal Nicolae Constantinescu-Bordeni, care a cunoscut Gulagul RPR. Impresionantul imobil avea să fie naționalizat și să devină decenii la rînd Casa Căsătoriilor, pînă recent cînd, fiind retrocedată, a intrat într-un rapid proces de degradare. În acest sediu generos și ultracentral au fost organizate multe manifestări, probabil de o mai mică amploare. O anume profesoară Păulescu susținea o șezătoare literară despre Maiakovski, marele poet rus care s-a sinucis, dezamăgit de sistemul sovietic, în 1930. Moartea lui violentă nu a împiedicat sistemul stalinist să-l confiște și să-l folosească. Programul era completat de cîntecele elevilor de liceu. Bineveniți erau și pictorii progresiști români. În septembrie avea loc vernisajul expoziției lui Perahim. Este vorba despre Jules Perahim (1914-2008), pictor român de origine evreiască, stabilit în Basarabia după ce această provincie a fost anexată de URSS în iunie 1940. După 22 iunie 1941 a fost inspirat și s-a refugiat în interiorul imperiului sovietic (dacă ar fi rămas ar fi fost mai mult ca sigur deportat în lagărele morții din Transnistria). Jules Perahim a revenit în România după 23 august 1944, fiind adeptul suprarealismului, chiar al versiunii sale staliniste. În 1969 s-a stabilit la Paris, părăsind sistemul socialist și avînd o carieră îndelungată.

Se pare că la conducerea filialei ploieștene s-a aflat generalul-maior Marin Manaful (1896-1977), care era comandantul Corpului V de Armată, considerat de presa locală „un distins cavaler al armatei democratice române”. În aprilie 1945, sub directivele generalului, s-au organizat mai multe expoziții de carte rusă, atît la sediul ARLUS, cît și în vitrinele librăriilor din Ploiești. Prin intermediul ei „putem cunoaște imensele bogății spirituale și materiale ale puternicii noastre vecine dela răsărit și de care am fost cu totul străini pînă astăzi datorită abjectei propagande naziste”. Cărțile expuse erau, previzibil, scrise de Constantinescu-Iași (Educația publică în Uniunea Sovietică) sau Femeia în Uniunea Sovietică de T. Șerbenikov, dar și literatură clasică, acceptată de regimul stalinist, precum Gogol, Cehov sau Turgheniev sau noi scriitori staliniști precum Ehrenburg, Ostrovski. După trei luni de funcționare, presa locală afirma că filiala ploieșteană a ARLUS era cea mai puternică din țară (ca și cum s-ar fi știut ce activități organizau alte asemenea filiale din țară, care arătau servil dragostea față de ocupantul sovietic). Prin intermediul relațiilor lui Manaful la Ploiești ar fi concertat ansamblul de front al Armatei Roșii (dar care front?), au avut loc conferințele lui Sadoveanu și generalului Vasiliu-Răcanu (1887-1980), care oricum avea legături cu Prahova, avînd în vedere că el a condus trupele române din zonă după 23 august 1944, reușind să îi respingă pe germani înainte ca sovieticii să ajungă în județ. Ulterior s-a apropiat de Partidul Comunist, care l-a numit ministru de Război în primul Guvern Groza, fiind cel care a inițiat distrugerea Armatei Regale și înlocuirea ei cu cea comunistă, după model sovietic. A avut o viață lungă, ca mai toți trădătorii.

                            

arlus1 jpg jpeg

La 27 mai 1945 se organiza conferința profesorului universitar P.P. Stănescu, care era secretar general în cadrul Ministerului Educației Naționale, avînd drept subiect „Dezvoltarea științelor naturale în Uniunea Sovietică”. În august 1945, ARLUS solicita implicarea autorităților județene în organizarea vizitei unei delegații sovietice, condusă de academicianul arhitect Mordvinov, care era președintele Comitetului pentru Arhitectură de pe lîngă Consiliul Comisarilor Poporului (Guvernul sovietic), care venea să-și aducă expertiza în reconstrucția orașului Ploiești. Este vorba despre Arkadi Grigorievici Mordvinov, probabil cel mai de succes arhitect stalinist, care a coordonat și a imaginat mai multe clădiri impunătoare și lipsite de eleganță, în stilul arhitectural stalinist, la Moscova. După 1945 s-a ocupat de refacerea urbanistică a unor orașe aproape complet distruse de război precum Smolensk sau Minsk. Stalinist înfocat, după moartea lui Stalin a supraviețuit și în timpul regimului lui Hrușciov, continuîndu-și activitatea de arhitect comunist. ARLUS din Ploiești nu știa exact cum se scria numele potentatului sovietic, în document apărînd ca Mordvilov. Dar este e explicabil căci propagandiștii se aflau doar la început de drum. În septembrie 1945 a vizitat Ploieștiul, susținînd o conferință, și maleabilul Mihail Ralea (1896-1964), care era ministru al Artelor în guvernul lui Groza, iar la 7 octombrie (era o zi de duminică), profesorul universitar Traian Săvulescu (1889-1963) conferenția în aceeași sală de cinematograf despre „Aspecte din URSS” (posibil ca urmare a unei vizite pe care i-au oferit-o sovieticii lui Săvulescu, după clasicul lor tipar de fermecare). Săvulescu era și vicepreședinte al ARLUS. La 28 octombrie 1945 susținea o conferință în ultracentralul local al ALRUS și scriitorul I.A. Bassarabescu, fost prefect al Prahovei în 1918, intitulată neutru „Aspecte din literatura rusă”, care era urmată de un recital de poezie din Pușkin. Un mare eveniment literar avea loc duminică, 10 martie 1946, cînd ARLUS îl aducea în Ploiești pe poetul Tudor Arghezi. Titlul conferinței era „Comentarii în zig-zag“. Arghezi a adus aminte auditoriului că nu mai putuse lua contact cu publicul din ianuarie 1943. Și-ar fi încheiat conferința cu paradoxalele cuvinte (venind tocmai de la el): „Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială”. După nici trei zile de la acest eveniment propagandistic, comuniștii organizau la Ploiești o recepție în cinstea delegatelor sovietice venite în România cu ocazia unui congres al femeilor democrate care era organizat la București, la care au luat parte atît autoritățile militare, cît și cele civile. La 7 aprilie 1946 susținea o conferință la cinematograful Roxy și Gheorghiu Mihail Bujor, unul dintre cei mai vechi comuniști români, supraviețuitor atît al evenimentelor revoluționare din Odessa anului 1918, unde a organizat detașamente bolșevice din rîndul dezertorilor români, cît și al zbuciumatei perioade interbelice ‒ a scăpat de epurările staliniste probabil doar pentru că era închis în România între 1920-34 și 1937-44. El a fost condamnat inițial la moarte pentru înaltă trădare, pedeapsa fiindu-i comutată la detenție pe viață. O bună parte din sentință a executat-o la închisoarea Doftana, de lîngă Cîmpina. Bujor fusese plimbat prin Uniunea Sovietică, astfel încît titlul conferinței sale era lipsit de imaginație: „Ce am văzut în URSS”.

Modelul ARLUS de virusare se extindea și în judet, la Valea Călugărească s-a înființat o filială, care susținea o primă manifestare la Școala de Viticultură. ARLUS încerca să se insereze și în mediul rural prahovean. La Mălăești și Plopeni au luat parte la înființarea de filiale mai mulți demnitari județeni, printre care și prim-președintele Tribunalului Prahova, un anume Traian Barbețeanu, care conferenția la Mălăești despre „legăturile culturale din trecut și foloasele pentru țara noastră din prietenia cu vecinii de la răsărit. (...) Noi vom lupta pentru strîngerea legăturilor prietenești cu URSS care ne vor duce spre pace, spre progres, spre independență” (Presa nr. 208, 2 septembrie 1947). Filiale aveau să apară și la Câmpina, Sinaia și Azuga. Presa locală românizase termenul, iar ziariștii se refereau la „Arlusul prahovean” sau „Arlusul ploieștean”. Un Arlus, doi Arluși. Activitatea ARLUS a continuat și s-a extins în anii următori. În ciuda faptului că, teoretic, era doar o asociație, era stipendiată generos de la bugetul județului. În 1945 i se alocaseră cel puțin 110.000 de lei, iar în 1947 alte 50.000 de lei, bani solicitați de ARLUS pentru a organiza „Săptămîna prietenei româno-sovietice“. Unele societăți industriale din județ făceau importante donații, probabil în speranța de a se pune bine cu noile autorități, iar activitatea lor să fie permisă în continuare, ceea ce era o himeră. În 1945, Astra Română oferea ARLUS suma de 200.000 de lei. Și persoane particulare făceau astfel de donații, chipurile dezinteresate. Prefectura transmitea primarilor din Predeal, Azuga, Bușteni, Sinaia, Cîmpina și Breaza o notă prin care li se solicita să îl însoțească pe un anume magistrat pensionar Eugen Popovici, care făcea parte din comitetul județean al ARLUS, care se afla pe Valea Prahovei într-o misiune de spoliere a unităților economice (încă) private. Se recomanda ca primarii „să insiste cu toată hotărîrea pentru ca contribuția să fie cît mai masivă”. Progresul comunizării este dovedit și de un banal raport al unei școli din Filipeștii de Tîrg. În noiembrie 1947 fusese decretată o „săptămînă ARLUS“, iar directorul școlii comunale a vorbit sindicaliștilor de la Schela Nedelea despre „Educația și cultura în Uniunea Sovietică”. Apoi același om a luat parte la pregătirea festivității de la școala primară pe care o conducea, unde a vorbit din nou despre „însemnătatea serbărilor și legăturilor noastre de prietenie cu URSS”. Sala școlii a fost decorată fastuos. La 16 decembrie, Asociația se erija de-a dreptul în instituție a statului, transmițînd un document în care primăriilor din Prahova le era solicitat să ia măsuri din timp pentru a marca cu fast ziua de 21 decembrie 1947 care era considerată de propaganda comunistă ca fiind ziua oficială de naștere a lui Stalin. Dictatorul sovietic, aflat în culmea gloriei, împlinea 68 de ani. „Un membru din comitet va conferenția, scoțînd în evidența personalitatea Generalisimului Stalin, lupta pe care o duce pentru menținerea păcii și crearea democrației mondiale”.

Codruț Constantinescu este istoric și consilier pentru afaceri europene la Prefectura Prahova. Cea mai recentă carte publicată este Liber în Europa (Editura Vremea, 2021).

Sursa foto: historia.ro

p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.
WhatsApp Image 2022 12 07 at 15 37 25 jpeg
Budapesta, azi – consemnări despre un mic fragment de Mitteleuropa sub asediu –
Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.
973 23 arhiva personala G P  Volceanov jpg
„Sevraj 2 – back to the roots” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu BITZĂ –
Asta cu poetul, pentru mine, e ceva „sacru” – cu ghilimelele de rigoare –, nu m-aş pune niciodată în aceeaşi categorie cu oameni pe care îi consider într-adevăr poeţi.
640px Haven Cefalu jpg
Eu și primarul din Cefalù
Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?
p 21 Bruxelles WC jpg
Iarna vrajbei noastre
Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.
p 23 Catedrala din Monreale WC jpg
Peripeții siciliene. Monreale
Dacă Sicilia avea șase pagini, sora situată mai la nord-vest, Sardinia, avea doar trei!
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Cine ascultă o casă? – despre valorizarea patrimoniului arhitectural și industrial –
Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.
Coperta Interviu Monica Onojescu FINAL jpg
„Programele școlare nu privilegiază lectura literaturii” – interviu cu Monica ONOJESCU –
E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor.
3 jpg
Festivalul Povestirilor
 de pe Via Transilvanica
Vă așteptăm la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, între 9-11 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.
7 jpg
Farmece
În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri.
5 jpg
Amazonul Gastronomiei, Via Transilvanica
În multe locuri unde se poate mînca pe Via Transilvanica, dincolo de rețete, ingredientele care ajung pe masa ta au mari șanse să fi fost aduse din spatele casei.
958 23 Foto Catalin Soto1 jpg
„Profesorul de rap” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu DOC –
Ca om de cuvinte, pot să îţi spun că, după douăzeci de ani de mînuire a lor şi de „stat cu ele în cameră”, am ajuns la concluzia că limbajul e limitat în a comunica, uneori, esenţa lucrurilor.
957 22 CConstantinescu2 jpg
Universul fascinant al Salonicului
Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.
p 22 23 3 jpg
O experiență de vîrf în satul Piscu…
Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.
p 22 23 1 jpg
Meșteșugul redescoperit ca artă
Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.
p 22 23 4 jpg
Tîlcul poveștii
„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“
952 21 22 Sodiq Adelakun foto Sophiyah Sulaimon Adelakun jpg
Fotojurnaliştii în epoca fake news – anchetă
Competiţia anuală World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume.
Rododendron jpg
Rododendronii din Leaota
Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.
p 22 Cetatea Risnov  WC jpg
Munții din trecut și cum îi străbăteam
Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.
p 21 AP 22067489059075 jpg
„În practică, adevărul este un diamant cu multe fațete” – interviu cu fotograful Vadim GHIRDĂ
„Eu cred în puterea și valoarea fotografiei: puterea de a schimba ceva în bine, valoarea unică de a opri timpul.”
Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.

Adevarul.ro

image
Pericolele invizibile care se ascund într-o cameră de hotel
În mod obișnuit, evaluarea curățeniei camerei de hotel se bazează pe observații vizuale și olfactive - nu pe microbiologia invizibilă a spațiului, unde rezidă riscurile de infecție.
image
Misterul sinuciderii unei familii în Elveția, rezolvat după 1 an. Ce au descoperit anchetatorii
Cinci membri ai unei familii franceze, care locuiau în orașul Montreux, Elveția, s-au aruncat de la etajul șapte al blocului în care locuiau, în urmă cu un an. Anchetatorii spun acum că totul a fost planificat și că decizia ar putea avea legătură cu teoriile conspirației.
image
Cel mai misterios os din corpul uman. Nici astăzi specialiștii nu i-au înțeles rolul în organism
Corpul uman reprezintă, chiar și astăzi, din unele puncte de vedere, un mister pentru specialiști. Cel mai misterios os din corpul nostru se numește fabella. Specialiștii nu știu nici astăzi ce rol are în organism și când a apărut de fapt.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.