Floarea naţională

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Floarea naţională jpeg

Mai rar un romancier la care prezenţa florilor să fie atît de pregnantă ca la Gabriel García Márquez. Uimit de această „abundenţă“ inedită, pentru mine, mai ales după ce am citit Dragoste în vremea holerei, am încercat să notez într-un caiet numele tuturor florilor ce „colorau și parfumau“ aceste pagini. Apoi am recitit alte scrieri mai vechi ale autorului columbian, descoperind zeci şi zeci de nume de care nu auzisem niciodată. Scrisesem cîteva pagini, cu o sumară descriere, apoi am mers la o bibliotecă să le văd cum arată, răsfoind albume şi cataloage cu flori din spaţiul latino-american. A fost un adevărat festin floral, o bucurie a ochilor. Ceva lipsea, totuşi, din acest univers floral. Aţi ghicit: parfumul! 

În vacanţele petrecute în Mexic şi în cîteva din insulele Caraibelor, îmi făcusem un obicei din a identifica florile şi a le adulmeca parfumurile. Atît cît mă pricepeam. Hotelul unde am locuit ultima dată, aproape de o plajă de pe ţărmul Pacificului, era înconjurat de nenumărate specii de flori, arbuşti şi liane de care atîrnau florile precum ciorchinii de struguri din viile ce înconjurau satul meu natal. Nu ştiam la care dintre ele să mă uit, pe care să o miros mai întîi. Dezorientat, am apelat la „peisagistul“ ce se ocupa de îngrijirea acestui colţ de Rai, un mustăcios îndesat, cu arhicunoscuta pălărie mexicană pe cap, pantaloni scurţi, desculţ, fără teamă de iguanele de care eu mă feream, deşi nu erau agresive. A lăsat furtunul cu care stropea iarba, şi a pus într-o roabă uneltele de grădinărit și am pornit amîndoi la o plimbare „didactică“ al cărei unic subiect nu puteau fi decît florile. Multe dintre ele nu le văzusem nici măcar în albumele din biblioteca montréaleză pe care o frecventam. Dialogul lingvistic dificil ne-a fost uşurat de o tînără pereche de americani care se descurcau relativ bine în limba lui Cervantes. Nu am avut un caiet la mine să notez numele exotice ale tuturor florilor cu care am făcut „cunoştinţă“ în acea dimineaţă. A fost o experienţă unică. 

L-am întrebat pe don Cristóbal, pentru că aşa s-a prezentat la sfîrşitul acestui periplu, care-i floarea naţională a Mexicului. A părut surprins, dar am adăugat că întrebarea nu are nici un substrat naţionalist sau de altă factură. Fiind angajat al unei agenţii de turism, trebuia, cu siguranţă, să-şi limiteze discuţiile la domeniul strict turistic. Zadarnic i-am explicat că aşa cum o ţară are un dans specific, o mîncare inconfundabilă, o băutură favorită, tot aşa are şi o floare ce dă parfum şi culoare emblemei naţionale. Nu m-am gîndit niciodată la aşa ceva! – mi-a răspuns, bănuind un gînd ascuns în interogaţia mea. 

Întins pe nisipul plajei, cu gîndul la don Cristóbal, mi-am dat seama că nici eu nu ştiu care-i floarea noastră naţională. Le-am luat la rînd, enumerînd candidatele posibile la acest titlu de glorie, dar fără nici un rezultat. Ştiu că olandezii au laleaua, bulgarii au trandafirul, francezii au floarea de crin (fleur de lys), emblema regalităţii, iar Québec-ul – pentru a nu-şi uita strămoşii – a preluat vechiul simbol al monarhiei franceze; japonezii au crizantema, emblema familiei imperiale; floarea-de-colţ (Edelweiss) a devenit simbol naţional la nemţi şi austrieci, găsind-o presată şi încadrată în frumoase rame în multe cămine unde am fost invitat; Malaezia îşi revendică floarea de lotus; mai multe ţări îşi dispută pasărea paradisului, o floare, de fapt, ce imită o pasăre în zbor. Exemplele ar putea continua. Dar la noi, la români, în care tijă florală a urcat ceva din spiritul neamului? În ce esenţe florale se întrupează sufletul românului? Nedumerirea avea să mi fie spulberată mai tîrziu, după întorcerea în Canada. 

Răspunsul poetului Ioan Alexandru, pe care l-am găsit întîmplător într-o carte, m-a convins: busuiocul. Argumentul, în graiul şugubăţ al ardeleanului de la poalele Feleacului, mi se pare fără echivoc: „Busuiocul se pune şi în scăldătoare şi în copîrşeu“.

Într-adevăr, el este nelipsit din apa sfinţită a Botezului și din luntrea trecerii Styx-ului, cele două borne fundamentale ale existenţei: naşterea şi moartea. 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.