Constipație intelectuală

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Constipație intelectuală jpeg

Corectitudinea politică

S-a atins grotescul! În dimineața asta am fost la farmacia de cartier. La intrare, după coada ceva mai lungă ca de obicei, cu obligatoria „distanță socială” (doi metri), un angajat mă salută politicos: „Bonjour Madame, Monsieur!”, apoi îmi pulverizează o soluție dezinfectantă în palmele ținute căuș. La mirarea mea, doar a văzut că sînt bărbat, sau cel puțin așa mă cred, ridică și el din umeri, semn aluziv cu trimitere la mult  trîmbițata corectitudine politică, amplificată incredibil de actuala pandemie. Bănuiesc că salutul îi include și pe transsexuali. Uite-așa au împușcat trei iepuri dintr-un foc!

Ajuns acasă, mi-am adus aminte de o altă bizarerie, legată tot de această „arzătoare” corectitudine politică – imnul Canadei, O Canada!

Varianta actuală a fost proclamată ca imn național la 1 iulie 1980, de ziua Canadei. La propunerea deputatei Mauril Bélanger, în 2018, s-a aprobat un proiect de lege privind modificarea imnului național, inițial numai varianta engleză. Cauza schimbării: egalitatea de sexe! Modificarea a divizat politicienii, iar validarea s-a făcut peste un an și jumătate. Înainte, Canada, ca protectorat britanic, avea Imnul Regal, care se mai intonează și acum, mai rar, e drept, la evenimente oficiale cu protocoalele aferente.

Motivația schimbării a fost „eliminarea distincțiilor de gen”, realizîndu-se o versiune „mai incluzivă (!?)”. Varianta franceză a adoptat și ea modificarea. „La correctitude politique” s-a instaurat prin înlocuirea  unui singur cuvînt: „fii” cu „noi”. Mare lucru, veți zice. Uite că a fost!

Dar nici imnul nostru național, cel cu „Deșteaptă-te, române!”, nu pare în acord cu corectitudinea politică. Adică badea Ion doarme dus, iar lelea Măria e deja în cîmp la prașila porumbului. Discriminare, misoginism, pe ce lume trăim?

Vi se pare corect?

Coliva

Era începutul lui iunie, mai era puțin și se intra în vacanța de vară a școlarilor.

Cam ponosit, în niște izmene mai scurte, cred că fuseseră tăiate cele de iarnă și adaptate noului sezon, iau drumul școlii din sat, nu departe de casa noastră, școală care avea numai patru clase, iar ciclul următor se continua, cel mai adesea, la Calafat, orașul de reședință al raionului. Desigur, oferta nu era tentantă pentru toți absolvenții cursului primar, trebuia să ai și resursele materiale necesare. Sora mea – Dădica îi ziceam, diminutivul oltenesc de la Dadă  –  era în ultima clasă, a IV-a.  Ea avea unsprezece ani, eu numai patru.

Desculț, pe pămîntul încins, în izmenele pomenite și bustul gol, mă vînturam prin curtea școlii. Era o zi de sărbătoare ortodoxă bănuiesc, numai așa îmi explic hazlia întîmplare. Apariție bizară, am fost văzut de un învățător care, cu siguranță, mă zărise prin vreo fereastră de clasă. Maglaviceanu îl chema, nu i-am uitat numele nici acum, după cîteva zeci de ani. Au urmat obișnuitele și inevitabilele  întrebări: „Cum te cheamă? Ce cauți pe aici?“. 

Aflînd „scopul” vizitei, m-a dus în clasa surorii mele, o clasă în care dușumeaua era dată proaspăt cu motorină. În fața clasei m-a pus să spun pentru ce am venit. Desculț, m-am bîțîit pe picioare de mi s-au făcut negre tălpile de la motorină. După cîteva momente de ezitare, cu siguranță emoționat de postura inedită, am strigat în fața clasei: „Să vină Dădica acasă, pentru că a venit Muma – așa-i spuneam bunicii paterne – de la Biserică cu colivă!”. Ăsta era binecuvîntatul nostru tort țărănesc.

Toată clasa a izbucnit în rîs, numai soră-mea s-a pus pe plîns, pentru că am făcut-o de rușine în fața colegilor. Învățătoarea ei a sesizat momentul delicat și a rugat-o să mă însoțească spre casă. M-a beștelit pe tot drumul de întoarcere, acompaniat de un plîns cu sughițuri. Am crezut că iar iau cuvenita „tupăială” cotidiană, dar acasă, surpriză: „plîngerea” soră-mii a stîrnit un rîs general.

Constipație intelectuală

Student în anul doi la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Institutul Politehnic, București, l-am văzut pentru prima oară pe profesorul Alexandru Timotin – academicianul de mai tîrziu – la cursul de Bazele electrotehnicii. Era un om înalt, frumos, de o distincție aparte, cu o față emaciată ce trăda inteligență și spirit ales. Pe cap purta o pălărie cu boruri mari, stil american, pe care a ridicat-o în semn de salut la intrarea în amfiteatru. Venise recent de la Paris, de la nu știu ce cursuri sau conferințe, avea un aer occidental, se vedea de la o poștă. Să ții cursuri la Paris în acele vremuri (1966) nu era de colea!

Se zvonea că participa și la discuții filozofice într-un grup privat, întreprindere destul de riscantă în acele vremuri. Nu știu sigur dacă din acel grup nu făcea parte și profesorul Mihai Drăgănescu, decan al facultății noastre, ajuns mai apoi, viceprim-ministru, dacă nu mă înșel.

Am făcut imediat comparația cu un alt profesor, excelent pedagog – demonstrații clare, pe înțelesul tuturor –, acesta era cel care ținuse cursurile în absența titularului. Alexandru Timotin, deși preda aceeași disciplină, nu părea un pedagog desăvîrșit – părere strict personală –, în schimb avea extraordinare sclipiri.  „Vedea idei”, cum zicea Camil Petrescu, și nu rata momentul să le pună în aplicare, indiferent de conjunctură.

Instantaneu ieșea din litera cursului pentru a nu rata obsedantul gînd. Umorul, adesea prezent, făcea deliciul studenților. O întîmplare de care mereu îmi aduc aminte: o demonstrație pornită în mijlocul cursului, fără legătură aparentă cu subiectul de pe tablă, care depășea înțelegerea noastră – nu mai știu care era tema –, demonstrație care nu i-a reușit. S-a întors cu fața spre amfiteatru și, spăsit, dar cu voce tare, a recunoscut: „Nu mi-a ieșit. M-am scremut degeaba!”.

A fost un rîs general, parcă și aplauze.

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada. Cea mai recentă carte publicată este Vămile albastre (Editura Institutul European 2019).

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.