Triadă cosmică

Cuvîntului „ştiinţă“ îi asociem, aproape automat, acea imagine devenită simbol: o figură cu ochii mari, dilataţi, explorînd, poate, îndepărtate galaxii; părul vîlvoi; o mustaţă groasă – totul acoperit de celebra ecuaţie ce-i poartă numele: Albert Einstein.

În timpul unei vizite la Mount Wilson, unde se afla instalat un telescop-gigant, Elsa, a doua soţie a lui Albert Einstein, l‑a întrebat pe unul dintre specialiştii care prezentau această minune a deceniului şase:

– La ce foloseşte acest telescop-gigant?

– La fundamentarea unei noi teorii despre Univers, i s-a răspuns.

– Soţul meu face asta cu un creion pe dosul unui plic!

Dincolo de spiritul anecdotei, marele fizician, cu un creion şi o hîrtie – fie ea chiar reversul unui plic! – a schiţat viitoarele traiectorii ale fizicii moderne. El a spart tiparele fizicii clasice, deschizînd noi căi cercetării fundamentale şi aplicative, totodată. Din Ulm-ul natal şi pînă la Princeton, un destin aparte i-a călăuzit paşii: multe umilinţe şi renunţări, dar şi realizări pe măsura geniului. Omul a fost pe măsura fizicianului: corect, ireproşabil, avînd harul prieteniei – aflăm de la Maurice Solovine, de origine română, unul dintre apropiaţii lui. Ajuta şi se dăruia pînă la ultima picătură de energie. Refuzînd toate religiile, mai întîi pe cea mozaică, apoi pe cea catolică, propusă de prima soţie ca un posibil liant al căsniciei în destrămare, el şi-a fost propriul Dumnezeu.

La Berlin, nu-şi plătea datoriile la sinagogă, iar la înscrierea ca profesor la Universitatea din Praga, a refuzat să completeze rubrica apartenenţei religioase. Funcţiile politice nu l-au interesat. I s‑a propus să devină preşedinte al Israelului şi a refuzat. Era chemat spre culmile ştiinţei şi nu se putea abate de la acest greu urcuş. Din piscul unde a ajuns, alta era perspectiva.

Dar nici lumea nu l-a iertat. Acuzaţiile au curs din toate părţile: din teoria relativităţii a luat naştere bomba atomică, călău al Hiroshimei etc. Tuturor le-a răspuns pe măsura geniului său: „Sînt orologiul care continuă să bată în mijlocul unei case în flăcări“.

Filozoful german Husserl vedea pe emblema Terrei un singur om: Galileo Galilei. Însăşi rotaţia Pămîntului în jurul axei sale pare a se „datora“ acestui vizionar din Evul Mediu, care, sfidînd canoanele Inchiziţiei, şi-a dus crezul ştiinţific pînă în preajma rugului. El nu a adus la lumină numai proba empirică a rotaţiei Pămîntului, ci şi o nouă concepţie dinamică – ideea gravitaţiei ataşate de corp. A fost un mare pas înainte în fizica acelui timp şi în mecanica cerească, în general. Dar nici acuzaţiile nu au lipsit. Filozofia lui a avut de înfruntat de-a lungul istoriei multe adversităţi, unele venind din partea unor celebri gînditori.

Martin Heidegger îi contestă meritele. Gîndirea lui Galilei, zice filozoful german, „vine din Platon şi din platonism, ea era de multă vreme cunoscută“. Şi nu a fost singurul acuzator. Cel mai înspăimîntător acuzator a fost Inchiziţia, dar acuzaţiile ei ţineau de dogmă şi nu de raţiune.

Într-o heraldică planetară, un teolog îl vede pe Apostolul Pavel ca singurul spirit demn să ne reprezinte Terra. O hartă a cerului cu o cruce înfiptă într-un punct minuscul pe Planeta Albastră ar fi simbolul creştinismului şi al constructorului acestui imperiu ce se vrea „al armoniei universale“. Şi cine poate contesta acest lucru?

Au căzut toate imperiile lumii, de la cele mai vechi pînă la cele contemporane, singurul cel al creştinismului dăinuie de două mii de ani. O construcţie abia schiţată, într-un moment de extaz mistic pe drumul Damascului, s-a ridicat în timp, devenind miracol. Mulţi au adăugat cîte o piatră la temelie, însă arhitectul şi constructorul vizionar rămîne Apostolul Pavel. Nici în privința lui acuzaţiile n-au lipsit:

„…nici urmă de intelectualitate, nici un concept definit, nimeni doritor să înţeleagă. Păcate, răsplăţi, contabilizare a viciilor şi a virtuţilor. O religie fără întrebări: un dezmăţ de antropomorfism.“ (E. Cioran)

Trei genii, trei contestaţi. Triade cosmice – nenumărate! Fiecare dintre pămînteni, celebru sau anonim, are propriul steguleţ înfipt pe harta cerului, dar ce scrie pe el, asta-i altă gîlceavă…

Emil Belu este scriitor şi trăieşte în Canada.

Foto: wikimedia commons