Poetul șaibelor

17 aprilie 2020
Poetul șaibelor jpeg

Un român, căruia i s-a respins cererea de azil politic în Germania, mînios nevoie mare, critică lipsa de cultură a neamțului de rînd. Supărarea lui nu avea nimic cu vreun conflict marcant, pornise de la faptul că, într-o discuție cu colegii de atelier unde lucra, majoritatea confundau capitalele celor două țări vecine: Bucureștiul cu Budapesta. Cu aer de cunoscător, se interoga cu voce tare: „Asta-i cultură?”. Locuiam în același imobil.

Îi explic părerea mea în legătură cu subiectul, lucru care nu l-a prea convins, ba chiar i s-a părut lipsă de patriotism.

Bunica mea pe linie paternă – Muma, numele frumos cu care o apelam, nume cu aer de illo tempore – era o țărancă analfabetă. Punea degetul în loc de semnătură, iar la un recensămînt național, cînd a fost întrebată de data nașterii, a răspuns simplu, firesc, de i-a dat gata pe cei prezenți: „La culesul porumbului!”. Știa cîte ceva despre bătăliile lui Napoleon și despre cîteva amoruri împărătești, prelucrate de o bogată fantezie, ornament de care nu ducea lipsă. Ba chiar auzise de Bismarck, cîte ceva despre Prusia – nu cunoștea, desigur, afirmația prusacului despre mioritici: „Românii nu sînt o națiune, sînt o profesie”. Ne povestea nouă, nepoților, scurte istorioare pe care, la acea vîrstă, le ascultam cu gura căscată. Cu certitudine, le auzise de la bunici, părinți, frați, trecuți prin armată și războaie, altfel nu avea de unde să le știe. Deci celebritatea celor două personaje era așa de mare încît intrase și în conștiința unei babe neștiutoare de carte dintr-un sat oltenesc pierdut între nisipurile de la o cotitură a Dunării.

Cînd o bătrînă (alfabetizată) dintr-un sat din Normandia, să zicem, sau alta (alfabetizată) dintr-un sat din Bavaria vor ști cine a fost Ștefan cel Mare și Sfînt sau Mihai Viteazul, atunci și eu zic că neamțul de care se face vorbire este un incult. Pînă atunci… ciocu’ mic!

Într-un scuar din centrul  orașului Aalen (Baden-Württemberg), Germania, așezîndu-mă pe o bancă, intru în vorbă cu un sas venit din România. Eram Asylbewerber, mai pe românește un fel de „cerșetor de azil”, emigrant care aștepta cu emoție verdictul rezidenței. Domnul de lîngă mine se numea Dieter Klein, profesor de sport, sibian de origine, care era de vreo treizeci de ani acolo.

Discutăm de una, de alta, istorie, cultură, civilizație, minunîndu-mă de ce aud. Nu avea darul să preamărească nația germană, ba povestea cu emoție despre locurile copilăriei sibiene, anii de școală, Păltinișul, Mărginimea Sibiului etc.

Aducînd vorba despre civilizație, îmi spune una de necrezut. Înainte de război, circula în Germania o carte de maniere elegante, un fel de manual de bună purtare, mai bine zis, care pentru un român conținea sfaturi incredibile. Nu le mai țin minte pe cele cîteva pe care mi le-a menționat, dar pe unul nu l-am uitat nici acum, după aproape treizeci de ani: „Dacă voiai să dai pentru prima dată un telefon unei persoane necunoscute, într-o problemă personală, și dacă era duminică, puteai suna numai între orele 11,45 și 12”. Un sfert de oră numai!

M-am gîndit la mioriticii mei, care fără rușine mă scoală în puterea nopții la Montréal. Unii mai au scuze – necunoașterea diferenței de fus orar. Alții…

În Frankfurt/Main, cartierul Frankfurt-Rödelheim, într-o sîmbătă, sînt invitat la un party de către un dascăl de la școala unde urmam cursul de limba germană. El era profesorul nostru. Nu am fost singurul invitat, erau mai mulți oaspeți. Casele erau lipite una de alta de-a lungul străzii, iar grădinile din spatele lor erau despărțite de nu prea înalte garduri vii. O uniformitate care mi s-a părut curioasă, cel puțin mie, balcanic sadea.

Gazda, neamț get-beget, Herr Professor Dauser, sporovăia la gardul despărțitor cu vecinul, iar soția lui, văzîndu-mă curios, a venit lîngă mine. Mi-a explicat, rar și pe înțelesul meu – obligatoriu la cîtă germană știam – , despre ce era vorba. Voiau să facă un grătar în grădină, iar buna-cuviință obliga primitoarea noastră gazdă să ceară și acordul vecinului; fumul i-ar fi putut deranja pe copiii care se jucau pe gazonul din grădina lui. S-a aprobat, strigă Herr Dauser radios. Civilizație, numele tău este Germania, mi-am zis în gînd.

La Montréal, într-un grup restrîns de prieteni, mai spre sfîrșitul chiolhanului, cînd licorile își făcuseră efectul, după subiecte amestecate despre politică, sport, curiozități nord-americane etc., discuția alunecă spre cultură, ba chiar spre literatură.  Bruma de franceză pe care a învățat-o care pe unde a putut, mai ales după ce dai ceva pe „goarnă”, trebuie etalată.

Nu mai știu cum a venit vorba despre Macedonski, poetul Rondelurilor. Unul dintre cei prezenți – inginer mecanic, aveam să aflu după repriza de rîs nebun ce a urmat –, trezit din amorțeală, și-a adus aminte de „Poetul șaibelor“…  (La rondelle, șaibă în limba franceză.)

Sînt la Budapesta, imediat după răzmerița din decembrie. Într-o vitrină zăresc un evantai colorat de creioane mecanice Faber-Castell, marcă pe care o apreciam din vremea studenției, cînd tata mi-a cumpărat de la un neamț o riglă de calcul cu aceeași siglă. Aveam cîteva creioane acasă, dar cele din vitrină mi-au făcut cu ochiul. Intru, fac un tur al librăriei, aleg un creion și mă duc la casă să fac plata. Cum nu aveam mărunt, înmînez casierei o bancnotă de 100 de forinți. Casiera – distrată sau mînată de alte gînduri „financiare” – îmi dă restul de la 50 de forinți. În bruma mea de maghiară dobîndită într-un oraș din nord-vestul țării, îi explic că i-am dat 100 de forinți, dar nu reușesc să o conving. Insist cam zgomotos și apare șefa. Închide imediat casa mecanică, face inventarul și ies victorios. Mi se restituie forinții cuveniți, primesc scuzele de rigoare, ba mai mult, primesc cadou o ciocolată. E în joc „obrazul” nației!

Dacă întîmplarea ar fi avut loc într-un magazin din țară, sînt sigur că rămîneam fără bani, ba mă scoteau și în șuturi pe ușă…

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: wikimedia commons

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.