Sclav sau rival

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Sclav sau rival jpeg

„…Traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său.“ Andrei Makine

Nu ştiu cît este de veridică afirmaţia scriitorului rus strămutat în idiomul francez. Un sîmbure de adevăr ar putea exista, dar pentru un simplu cititor cum sînt – nici prozator, nici poet, nici bun cunoscător de limbi străine –, coaja fructului numit „traducere“ este prea tare. Accesul la sîmbure este dificil, dacă nu imposibil. Comentariul la „provocarea“ lui Andreï Makine ar trebui făcut, cu siguranţă, de cei implicaţi direct în actul traducerii sau de cei care au afinităţi cu acest tip de scriere.

Cu certitudine, unele sînt uneltele traducătorului de proză, altele ale traducătorului de poezie. Ca să traduci din -James Joyce, Ulysse, de exemplu, trebuie să te familiarizezi cu jargonul de la periferiile Dublinului, iar pentru a traduce un autor precum Céline, Voyage au bout de la nuit, să zicem, traducătorul trebuie să fie, obligatoriu, stăpîn pe stilistica frazei. Pentru a traduce un volum de proză nu este obligatoriu să fii prozator – dacă eşti, cu atît mai bine. Dar, pentru traducerea unui volum de poezii, este obligatoriu să fii poet, ba chiar unul foarte bun. Ermetismul versurilor şi licenţele poetice ridică alt gen de obstacole în calea traducătorului de poezie. Nu ştiu dacă un volum de versuri precum 11 elegii a fost tradus în japoneză, volum ce conţine toate ingredientele intraductibilității. Oare „bijuteriile“ lui Nichita Stănescu şi-ar găsi loc în seiful numit kanji? Ce nivel de profesionalism trebuie să atingă traducătorul pentru a-i facilita cititorului japonez accesul la comoara secretă?

Despre proză s-a spus că reflectă nivelul de maturitate al unei naţiuni, marcînd o evoluţie constantă, echilibrată. Umberto Eco mărturisea, într-o scriere, o anume dificultate în găsirea traducătorului ideal, dificultate ce venea din specificul prozei sale. Traducătorul trebuie să fie un bun cunoscător al subtilităţilor de limbaj, al convulsiilor sociale, al moravurilor Evului Mediu – epocă predilectă a scrierilor sale. Dacă ne gîndim numai la Numele trandafirului, putem intui calvarul traducătorului.

Cîteodată nu sînt cruţate nici chiar propriile limite biologice. Michel Tournier a fost impresionat de întîlnirea cu un caz aparte: „Visite de mon traducteur roumain Sergiu Ruba. Je suis surpris de le découvrir aveugle. Il est guidé par une jeune femme. Il me dit: «J’ai vu jusqu’à onze ans. Je me souviens des couleurs.» J’admire son entrain, sa curiosité, son érudition“ (Journal extime).

Cînd traducătorul nu este stăpîn pe uneltele sale poate comite gafe monumentale. O spune Alexandru Paleologu: „Titlul versiunii franceze a Crailor e absolut inadmisibil: Les seigneurs du -Vieux-Castel. Mai întîi, de unde şi pînă unde «castel»?“. Şi eu care doream să citesc varianta franţuzească a visului lui Paşadia: „Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi…“. M-am dezumflat! Dacă şi titlul este greşit, ce o fi mai încolo?

Pe de altă parte, constrîngerile idiomului pun insurmontabile piedici. O confirmă Cioran: „Am frunzărit vechiul dicţionar român-francez al lui Damé. Toate cuvintele româneşti – de o forţă, de o poezie extraordinară; echivalentul lor francez – găunos, insipid, convenţional didactic; e lătinie în sensul cel mai rău al cuvîntului“.

Alchimie subtilă, poezia rămîne „unul dintre cele mai codificate limbaje ale unei naţiuni“, esenţă zămislitoare de matrice culturală. „Pentru a merge la filonul înţelegerii unui popor, trebuie mers la poezie“, credea T.S. Eliot. O ţară vitregită de poeţi este o ţară cu un limbaj subevoluat. Poeţii au fost printre primii care au dat tonul înnoirilor. Se spune că Dante a făcut „trecerea de la antichitate la umanismul Evului Mediu – un revoluţionar al rafinamentelor literare“. Dacă adepţii platonismului vedeau în vers şi în rimă „posibilitatea de a reprezenta armonia universală“, este capabil traducătorul să ne facă părtaşi la această bucurie?

Poezia nu poate fi urmărită evolutiv. Marile creaţii în domeniu nu sînt sincrone evenimentului istoric. Individualitatea poeziei în contextul unei culturi este o realitate incontestabilă. Poezia este acel „supliment de naţionalism“ care o face intraductibilă, citisem undeva. Un cititor de proză sau de poezie străină, nefamiliarizat cu idiomul original, cum sîntem majoritatea, va fi nevoit să accepte o traducere. Doamna Klug, actriţă pragheză: „Vedeţi dumneavoastră, ştiu toate limbile, dar numai în idiş“ (Kafka, Jurnal). Dacă această tălmăcire este o echivalenţă oarecare sau, lucru mai rar, depăşeşte modelul, este greu de apreciat de către cititor. De obicei, sensibilitatea individuală, cultura şi gustul pentru artificii ne fac partizanii unei traduceri sau ai alteia.

Citindu-l pe Esenin, pentru care ani în şir făcusem o adevărată pasiune, am avut surpriza ca într-o singură carte să dau peste patru variante ale aceleiaşi poezii: „Vulpea“. Traducători: Zaharia Stancu, George Lesnea, I. Olteanu şi I. Creţu. O analiză sumară a celor patru traduceri te duce cu gîndul la patru poezii distincte. Mă întreb cum o recita Esenin la întrunirile de poezie moscovite, cu gesturile lui de „actor cu trac“. Ce halou misterios învăluia poetul şi ce rezonanţe stîrneau în ascultător cuvintele devenite emblemă? O paranteză: Dinu Pillat lăuda traducerea lui Zaharia Stancu – care nu ştia ruseşte –, ca fiind în spiritul originalului. (L-au ajutat la traducere nişte basarabeni, aveam să aflu mai tîrziu.) Ionel Teodoreanu recomanda traducerea lui George Lesnea. Nu ştiu dacă cei care dădeau referinţe cunoşteau, la rîndul lor, limba rusă, şi la ce nivel. Eu, cititorul, neţinînd cont de recomandări, fie ele chiar „autorizate“, aleg traducerea apropiată vibraţiei propriei mele coarde lirice. Am rezonat cu varianta lui George Lesnea.

Am citit „Corbul“ lui E.A. Poe în trei traduceri: Dan Botta, Emil Gulian şi Petre Solomon. Nu am văzut alte traduceri: Mihu Dragomir, Mătăsaru, despre care fiica acestuia, Nina Cassian, povesteşte în Memoria ca zestre că ar fi fost o versiune după care se preda la Universitate. Fiecare variantă dintre cele citite îţi strecoară alt fior. Am votat versiunea lui Dan Botta. Nu am explicaţii.

Aflu din C’est moi qui souligne, de Marina Ţvetaeva, Actes Sud, 1989, că Nina Berberova ştia pe de rost poezia „Corbul“, în traducerea lui Vladimir Jabotinski, „un evreu cult“. Era o traducere superioară celor ale lui Briusov şi Balmont. Gusturi şi gusturi!

Nefiind un subtil cunoscător al limbii engleze, ba chiar departe de aşa ceva, mă întrebam cum sună poezia „Corbul“ în original. Ocazia s-a ivit. Întîmplarea a făcut să am colegă la un curs – ce nu avea nimic comun cu literatura – o actriţă americană, adusă de vîntul amorului aproape de iubitul ei canadian. Wendy, cum îi spuneam toţi colegii, avea temeinice studii de artă dramatică la o celebră universitate din New York. Făcuse o pasiune pentru poezia lui Edgar A. Poe, ba mai mult, a refăcut de mai multe ori itinerariul drag poetului, triunghiul New York – Boston – Philadelphia. Ştia multe despre acest poet blestemat, ne-a împărtăşit multe inedite, inclusiv despre corbul viu pe care poetul îl purta cu el în desele-i peregrinări. Ne-a recitat cu patos „Corbul“, iar toată clasa i-a dăruit aplauze din belşug. Muzicalitatea versurilor, gesturile şi mimica unei profesioniste în arta recitării m-au adus instantaneu la rezonanţă. Un amestec de bocet şi blestem, un cîntec fără de sfîrşit. Senzaţie de absolut!

Revenind la afirmaţia lui Andreï Makine, mă gîndesc că este imposibil să stabilesc ierarhii. Am numai „gusturi“, nu şi piedestalul de pe care să judec o traducere. Nu ştiu dacă unul e sclav, altul rival. Las altora, mai pricepuţi, tranşarea verdictului.

Michel Tournier, în Le vent Paraclet, ilustrează cît se poate de bine acest travaliu, păstrînd balanţa în echilibru: „Chaque langue ayant son atmosphère et son attraction propres, le préalable, à la bonne traduction, est d’échapper à cette atmosphère, de se libérer de cette attraction afin d’évoluer en toute liberté dans la langue adoptée. C’est un problème semblable à la mise sur orbite d’un satellite artificiel qu’il faut pour cela arracher à l’attraction de la terre“. 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: Franz Kafka, sculptură de David Černý, Praga (wikimedia commons)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
Staţiunea balneară construită de la zero într-un oraş din Ardeal. Când vor sosi primii turişti FOTO
Autorităţile din Alba au mai făcut un pas în procesul de finalizare a unei investiţii în valoare de circa 35 de milioane de lei privind construcţia staţiunii de băi sărate din oraşul Ocna Mureş.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.